Inimă neînfricată (în ) este un film american de război de acțiune din 1995 regizat și produs de Mel Gibson. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Mel Gibson, Sophie Marceau, Patrick McGoohan și Catherine McCormack. A câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Rezumat În anul 1280, regele Angliei, Eduard I, supranumit „Picioare lungi”, cucerește Scoția după moartea regelui scoțian, rămas fără moștenitori. Tânărul William Wallace asistă la executarea mai multor nobili scoțieni din ordinul lui Eduard, iar la scurt timp își pierde și tatăl, precum și fratele, uciși în lupta împotriva englezilor. Rămas orfan, este luat în grijă de unchiul său, Argyle. Ani mai târziu, Eduard I își răsplătește nobilii acordându-le pământuri și privilegii în Scoția, inclusiv dreptul de jus primae noctis, în timp ce fiul său, prințul Eduard, se căsătorește cu prințesa Isabella a Franței. Între timp, William Wallace, ajuns la maturitate, se întoarce în satul natal și se căsătorește în secret cu prietena sa din copilărie, Murron MacClannough. La scurt timp după aceea, Wallace o salvează pe Murron din mâinile unui soldat englez, însă aceasta este capturată ulterior și executată. Dorind să o răzbune, Wallace, împreună cu sătenii, atacă și nimicește garnizoana engleză locală, declanșând o răscoală care se extinde rapid în întreaga Scoție. În timp ce Eduard I conduce o campanie militară în Franța, îi ordonă fiului său să înăbușe rebeliunea. Wallace învinge armata engleză în bătălia de la Stirling, după care invadează nordul Angliei și devastează orașul York. Tot în această perioadă îl întâlnește pe Robert Bruce, unul dintre principalii pretendenți la tronul Scoției.

După întoarcerea sa în Anglia, Eduard I o trimite pe prințesa Isabella să negocieze cu Wallace, folosind tratativele ca diversiune pentru deplasarea trupelor engleze. În timpul întâlnirii, Isabella se îndrăgostește de Wallace și îl avertizează asupra planurilor regelui. Cele două armate se înfruntă în bătălia de la Falkirk. În toiul luptei, nobilii scoțieni Mornay și Lochlan îl trădează pe Wallace, retrăgându-și oamenii după ce au fost mituiți de Eduard I. Rămas fără sprijin, Wallace este înfrânt și descoperă că și Robert Bruce s-a alăturat taberei engleze. Totuși, Bruce îl ajută să scape de pe câmpul de luptă și îi jură că nu va mai lupta niciodată de partea greșită. Hotărât să-i pedepsească pe cei care l-au trădat, Wallace îi ucide pe Mornay și Lochlan și, cu ajutorul Isabellei, oprește un complot pus la cale pentru asasinarea sa. În noaptea următoare, Wallace și Isabella devin amanți, în timp ce starea de sănătate a lui Eduard I continuă să se agraveze. În urma unei întâlniri organizate la Edinburgh, Wallace este capturat. Aflând că propriul său tată a avut un rol în trădarea eroului scoțian, Robert Bruce îl reneagă. Dus în Anglia, Wallace este condamnat la moarte. Înainte de execuție, Isabella îi dezvăluie lui Eduard I, rămas fără glas din cauza bolii, că este însărcinată cu copilul lui Wallace și că odată cu moartea regelui se va stinge și adevărata sa linie de sânge, iar fiul acestuia va domni cât mai puțin posibil. În timpul execuției, Wallace refuză să se supună, chiar și atunci când este supus supliciului tragerii și eviscerării. Magistratul îl îndeamnă să ceară îndurare pentru a primi o moarte mai puțin chinuitoare, însă Wallace răspunde strigând „Libertate!”. În același timp, Eduard I moare. Cu puțin înainte de a fi decapitat, Wallace are o ultimă viziune în care o vede pe Murron printre cei adunați la execuție.

În anul 1314, Robert Bruce, devenit între timp rege al Scoției, își conduce armata împotriva englezilor în bătălia de la Bannockburn. Înaintea confruntării, el își îndeamnă oștenii să lupte cu aceeași hotărâre cu care îl urmaseră odinioară pe William Wallace. După ce sabia lui Wallace este înfiptă în pământ cu vârful în jos, Robert pornește atacul și îi conduce pe scoțieni către victoria decisivă asupra englezilor.

Distribuție Mel Gibson ca William Wallace James Robinson ca tânărul William Wallace Sophie Marceau ca Prințesa Isabela a Franței Patrick McGoohan ca Regele Eduard "Picioare lungi" Catherine McCormack ca Murron MacClannough Mhairi Calvey ca tânăra Murron Angus Macfadyen ca Robert the Bruce Brendan Gleeson ca Hamish Andrew Weir ca tânărul Hamish James Cosmo - Campbell David O'Hara ca Stephen al Irlandei Peter Hanly ca Prințul Eduard Ian Bannen ca tatăl lui Bruce Seán McGinley ca MacClannough Brian Cox ca Argyle Wallace Sean Lawlor ca Malcolm Wallace Sandy Nelson ca John Wallace Stephen Billington ca Phillip John Kavanagh - Craig Alun Armstrong ca Mornay John Murtagh ca Lochlan Tommy Flanagan ca Morrison Donal Gibson ca Stewart Jeanne Marine ca Nicolette Michael Byrne ca Smythe Malcolm Tierney ca Magistrat Bernard Horsfall ca Balliol Peter Mullan ca Veteran Gerard McSorley ca Hugh de Cressingham Richard Leaf ca Governor of York Mark Lees ca Old Crippled Scotsman Tam White ca MacGregor

Producție miniatura|Mel Gibson (dreapta) pe platoul de filmare cu Scott Neeson, director executiv la 20th Century Fox Producătorul Alan Ladd Jr. a achiziționat inițial scenariul scris de Randall Wallace pentru studioul MGM-Pathé Communications. În 1993, odată cu schimbările din conducerea Metro-Goldwyn-Mayer (MGM), Ladd a părăsit studioul, luând cu el mai multe proiecte importante, printre care și Inimă neînfricată. Mel Gibson a citit scenariul și, deși i-a apreciat calitățile, l-a refuzat inițial. Cu toate acestea, povestea a continuat să îl preocupe, iar în cele din urmă a decis să se implice în realizarea filmului. Regizorului Terry Gilliam i s-a propus să preia proiectul, însă acesta a refuzat oferta. La început, Gibson intenționa doar să regizeze filmul și l-a avut în vedere pe Brad Pitt pentru rolul lui Sir William Wallace. Ulterior, a acceptat, deși fără prea mult entuziasm, să interpreteze el însuși personajul principal. Printre actorii luați în considerare pentru rol s-a numărat și Jason Patric. Sean Connery a fost abordat pentru rolul regelui Eduard I, însă a refuzat din cauza altor angajamente. Gibson a povestit ulterior, în glumă, că felul în care Connery pronunța cuvântul „gulaș” (goulash) l-a inspirat în construirea accentului scoțian folosit pentru personajul său.

Mel Gibson și compania sa de producție, Icon Productions, au întâmpinat dificultăți în obținerea finanțării necesare realizării filmului. Warner Bros. s-a arătat dispus să susțină proiectul, însă cu condiția ca Gibson să accepte să joace într-o nouă continuare a seriei Armă mortală, ofertă pe care actorul a refuzat-o. În cele din urmă, Gibson a reușit să asigure bugetul necesar printr-un acord de coproducție: Paramount Pictures a finanțat aproximativ o treime din costurile filmului în schimbul drepturilor de distribuție în America de Nord, iar 20th Century Fox a acoperit restul bugetului, obținând drepturile de distribuție internațională.

Inițial, filmările erau programate să se desfășoare în întregime în Regatul Unit, însă, în urma intervențiilor guvernului irlandez și a ofertei acestuia de a pune la dispoziție 1.600 de membri ai Rezervei Armatei Irlandeze drept figuranți, cea mai mare parte a producției a fost mutată în Irlanda, cu puțin timp înainte de începerea filmărilor. Planul prevedea douăsprezece săptămâni de filmare în Irlanda, inclusiv la Ardmore Studios, urmate de încă cinci săptămâni în Scoția.

Filmările principale au avut loc între 6 iunie și 28 octombrie 1994. Pentru a reduce costurile de producție, Mel Gibson a folosit aceiași figuranți atât în rolul scoțienilor, cât și al englezilor. Rezerviștii irlandezi au primit permisiunea de a-și lăsa barbă și și-au înlocuit uniformele militare cu costume medievale. Filmul a fost realizat în format anamorfic, utilizând obiective Panavision din seriile C și E.Chris Probst (June 1, 1996). "Cinematic Transcendence". American Cinematographer. 77 (6). Los Angeles, California, United States: American Society of Cinematographers: 76. ISSN 0002-7928. Gibson a povestit ulterior că, în timpul filmării unei scene de luptă, a fost la un pas de a fi strivit de un cal căzut, însă cascadorul său l-a salvat la timp, ferindu-l de impact.

Pentru a evita ca filmul să primească din partea Motion Picture Association of America (MPAA) clasificarea NC-17, Mel Gibson a fost nevoit să reducă nivelul de violență din scenele de luptă. În forma sa finală, Braveheart a primit clasificarea R, motivată de „violența brutală din confruntările medievale”. Gibson și monteurul Steven Rosenblum realizaseră inițial o versiune a filmului cu o durată de 195 de minute, însă Sherry Lansing, președinta Paramount Pictures la acea vreme, le-a cerut să o reducă la 177 de minute. Într-un interviu acordat publicației Collider în 2016, Gibson a dezvăluit că există o versiune de aproximativ patru ore a filmului și și-a exprimat interesul de a o reconstrui, în cazul în care atât Paramount Pictures, cât și 20th Century Fox și-ar manifesta disponibilitatea pentru un astfel de proiect.

Coloana sonoră Coloana sonoră a filmului a fost compusă și dirijată de James Horner și interpretată de Orchestra Simfonică din Londra. Braveheart reprezintă a doua dintre cele trei colaborări dintre Horner și Mel Gibson în calitate de regizor. Coloana sonoră a primit numeroase nominalizări la premii prestigioase, inclusiv la Premiul Oscar, Premiul BAFTA, Premiul Globul de Aur și Premiul Saturn.

Lansare Inimă neînfricată a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Seattle pe 18 mai 1995 și a fost lansat în cinematografele din SUA șase zile mai târziu.

Inimă neînfricată a fost lansat pe LaserDisc atât în format pan and scan, cât și în format ecran lat pe 12 martie 1996. În aceeași zi, a fost disponibil și pe VHS doar în format pan and scan și a fost relansat pe ecran lat pe 27 august.

Filmul a fost lansat pe DVD pe 29 august 2000. Această ediție a inclus filmul doar în format ecran lat, un comentariu de Gibson, un material video din culise și trailere. A fost lansat pe Blu-ray ca parte a seriei Paramount Sapphire pe 1 septembrie 2009. A inclus conținutul DVD-ului împreună cu materiale bonus noi. A fost lansat pe Blu-ray 4K UHD ca parte a upgrade-ului 4K al seriei Paramount Sapphire pe 15 mai 2018.

Recepție

Box-office Inimă neînfricată a încasat 75,5 dolari milioane în Statele Unite și Canada și 133,5 dolari milioane în alte teritorii, pentru un total mondial de 209,0 dolari milioane, față de un buget de 53–72 de dolari milioane.Barrett, Paddy (13 mai 1994). "Gibson drops UK for Ireland". Screen International. p. 1. A petrecut nouă săptămâni neconsecutive în Top 10 la box office-ul american - primele șapte săptămâni, apoi încă două săptămâni în timpul celei de-a cincea luni în cinematografe.

Recepție critică miniatura|Mel Gibson a obținut premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru realizarea filmului Inimă neînfricată.

Caryn James, de la The New York Times, a elogiat filmul, descriindu-l drept „unul dintre cele mai spectaculoase divertismente din ultimii ani”. Roger Ebert i-a acordat trei stele și jumătate din patru, caracterizându-l drept „o epopee de acțiune cu spiritul clasicelor filme hollywoodiene cu spade și cu ferocitatea brutală din Mad Max”. Într-o recenzie favorabilă, Gene Siskel a scris că, pe lângă regizarea excelentă a scenelor de luptă, Gibson reușește „să recreeze și mizeria și atmosfera de acum 700 de ani”. Peter Travers, de la Rolling Stone, a apreciat că, deși filmul acordă prea multă atenție relațiilor romantice ale lui Wallace cu o țărancă scoțiană și o prințesă franceză, scenele de acțiune sunt suficient de captivante pentru a menține interesul spectatorului pe tot parcursul filmului. Reconstituirea Bătăliei de la Stirling a fost inclusă de CNN în lista celor mai bune scene de luptă din istoria cinematografiei.