Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare mintală în care persoana simte nevoia de a îndeplini anumite rutine în mod repetat (numite „compulsii”) sau are anumite gânduri în mod repetat (numite „obsesii”). Persoana este incapabilă să controleze gândurile sau activitățile pentru mai mult de o scurtă perioadă de timp. Compulsii obișnuite sunt spălatul pe mâini, numărarea lucrurilor sau a verifica dacă ușa este încuiată. Unora le poate fi dificil a arunca lucruri care nu mai sunt folosite. Aceste activități au loc într-o asemenea măsură încât viața zilnică a persoanei este afectată negativ. Acestea adesea iau mai mult de o oră din zi. Cei mai mulți adulți realizează că comportamentele lor de acest fel nu au sens. Condiția este asociată cu ticuri, tulburarea de anxietate și un risc crescut de sinucidere.

Cauza este necunoscută. Se pare că sunt anumite componente genetice, doi gemeni identici fiind mai des afectați decât doi gemeni neidentici. Printre factorii de risc sunt o istorie de abuz asupra copilului sau alt eveniment provocator de stres. În urma unor documentări, s-a constatat că unele cazuri au loc în urma unor infecții. Diagnosticul se bazează pe simptome și necesită excluderea unor cauze medicale sau legate de droguri. Scalele de evaluare precum Scala Obsesiv-Compulsivă Yale-Brown (Y-BOCS) pot fi utilizate pentru aprecierea severității. Alte tulburări cu simptome asemănătoare sunt tulburarea de anxietate, tulburarea depresivă majoră, tulburări de alimentație, tulburări legate de ticuri și tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă.

Tratamentul implică consiliere, precum terapia cognitiv comportamentală (TCC) și uneori antidepresive precum inhibitori selectivi de reabsorbție a serotoninei (SSRI) sau clomipramina. TCC pentru TOC implică creșterea expunerii la ceea ce cauzează problemele în timp ce nu permiți comportamentului repetat să aibă loc. În timp ce clomipramina se pare că lucrează la fel de bine ca SSRI, are mai multe efecte adverse, așa că este rezervată ca tratament de a doua linie. Antipsihoticele atipice pot fi folositoare când sunt utilizate în plus față de SSRI în cazuri de rezistență la tratament, dar sunt de asemenea asociate cu un risc înalt de efecte adverse. Fără tratament, condiția adesea rămâne timp de decenii.

Pentru evaluarea severității simptomelor a fost dezvoltată scala Yale-Brown Obsessive Compulsive Scale. Alte tulburări cu simptome similare sunt: tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (TPOC), tulburări din spectrul autism, ADHD, tulburări de imagine corporală.Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Differential Diagnoses – 2012 În tratarea acestei tulburări se folosește psihoterapia cognitiv-comportamentală și câteodata medicamente ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). Terapia cognitiv-comportamentală în TOC implică creșterea expunerii la gândurile obsesive fără să fie lăsați să realizeze compulsiile. Tulburarea obsesiv-compulsivă afectează atât adulții cât și copiii și adolescenții. Aproximativ între o treime și jumătate din adulții cu TOC au avut debutul tulburării în copilărie, acest lucru sugerând un continuum al acestei tulburări de anxietate de-a lungul vieții. Sintagma obsesiv-compulsiv a devenit parte din vocabularul românesc și este adesea folosită ca o metodă informală sau caricaturală de a descrie pe cineva care este excesiv de meticulos, perfecționist, sau cu alte cuvinte om cu fixuri.Berrios G E (1985) Obsessional Disorders: A Conceptual History. Terminological and Classificatory Issues. In Bynum W F et al. (eds) The Anatomy of Madness Vol I , London, Tavistock, pp 166–187

Tulburarea obsesiv-compulsivă afectează în jur de 2.3% din oameni la un anumit punct al vieții lor. Ratele dintr-un an dat sunt de 1.2% și au loc în toată lumea. Este rar când simptomele încep după vârsta de 35 de ani, iar în jumătate din cazuri problemele se dezvoltă înainte de vârsta de 20 de ani. Bărbații și femeile sunt afectați în mod egal. Termenul „obsesiv-compulsiv” este uneori folosit într-o manieră neoficială fără legătură cu TOC pe a-l descrie pe cineva care este excesiv de meticulos, perfecționist, absorbit sau fixat în alte privințe.

Semne și simptome TOC poate fi prezentă cu o varietate largă de simptome. Unele grupe de simptome au loc de obicei împreună. Aceste grupuri sunt uneori văzute ca dimensiuni sau grupuri care oglindesc un proces care stă la bază. Instrumentul standard de evaluare a TOC, Scala Obsesiv-Compulsivă Yale–Brown (Y-BOCS), are 13 categorii predefinite de simptome. Aceste simptome sunt fixate de la trei la cinci grupări. O analiză meta-analitică a structurilor simptomelor au constatat că o structură (grupare) de patru factori este cea mai demnă de încredere. Grupările remarcate includ un „factor de simetrie”, un „factor al gândurilor interzise”, un „factor de curățare” și un „factor de stocare”. „Factorul de simetrie” corelează mult cu obsesiile legate de ordine, numărare și simetrie, precum și cu compulsii repetate. „Factorul gândurilor interzise” corelează mult cu gânduri cu caracter de intruziune și dezolante de natură violentă, religioasă sau sexuală. „Factorul de curățare” corelează puternic cu obsesii cu privire la contaminare și compulsii legate de curățare. „Factorul de adunare și păstrare” implică numai obsesii și compulsii legate de adunare și păstrase și a fost identificat ca fiind distinct de alte grupări de simptome.

Pe când TOC este considerate o tulburare omogenă dintr-o perspectivă neuropsihologică, multe din deficitele neuropsihologice presupuse pot fi cauzate de tulburări comorbide. În plus, unele subtipuri sunt asociate cu dezvoltarea performanței în privința anumitor sarcini, precum recunoașterea modelului (subtipul spălatului) și memoria spațială de lucru (subtipul gândirii obsesive). Subgrupurile sunt de asemenea distinse prin constatări obținute prin neuroimagistică și răspuns la tratament. Studiile legate de neuroimagistică pe această temă au fost prea puține, iar subtipurile examinate s-au deosebit prea mult pentru a obține vreo concluzie. Pe de altă parte, subtipul reacției dependente de tratament au fost studiate, iar subtipul adunării și păstrării a reacționat în mod consistent cel mai puțin la tratament.

Obsesii

Obsesiile sunt gânduri care revin și persistă, în ciuda eforturilor de a le ignora sau înfrunta. Oamenii cu TOC îndeplinesc în mod frecvent sarcini sau compulsii, căutând ușurare de pe urma anxietății legate de obsesii. În cadrul și între indivizi, obsesiile inițiale sau gândurile cu caracter de intruziune variază în privința clarității și a vivacității lor. O obsesie relative vagă poate implica o senzație general de dezordine sau tensiune acompaniate de credința că viața nu poate continua normal în timp ce dezechilibrul rămâne. O obsesie mai intense poate fi preocuparea cu gândul sau imaginea că cineva apropiat moare sau gândurile cu caracter de intruziune legate de „corectitudinea relației”. Alte obsesii se preocupă de posibilitatea ca ceva sau cineva—precum Dumnezeu, diavolul sau boala—vor prejudicial fie persoana cu TOC, fie oamenii sau lucrurile la care țin. Alți indivizi cu TOC pot experimenta senzația de ieșiri în afară ce emană din corpurile lor sau au senzația că obiecte neînsuflețite sunt însuflețite.

Unii oameni cu TOC experimentează obsesii sexuale care pot implica gânduri cu caracter de intruziune sau imagini cu „săruturi, atingeri, răsfăț, sex oral, sex anal, relații sexuale, incest și viol” cu „străini, cunoștințe, părinți, copii, membri de familie, prieteni, colegi de serviciu, animale și personalități religioase” și pot include „conținut heterosexual sau homosexual” cu persoane de orice vârstă. Ca și în cazul altor gânduri sau imagini neplăcute și cu caracter de intruziune, unele gânduri sexuale neliniștitoare din când în când sunt normale, dar oamenii cu TOC e pot acorda o semnificație extraordinară gândurilor. De exemplu, fricile obsesive cu privire la orientarea sexuală pot apărea la o persoană cu TOC și chiar la cei apropiați lor, ca o criză a identității sexuale. În plus, îndoiala care însoțește TOC-ul duce la incertitudine dacă respectivul va face ceva în privința gândurilor deranjate, rezultând autocritică sau aversiune față de sine.

Majoritatea persoanelor cu TOC înțeleg că noțiunile lor nu corespund cu realitatea; totuși, ei simt că trebuie să acționeze ca și cum noțiunile lor sunt corecte. De exemplu, o persoană care se angajează în tezaurizare compulsivă ar putea fi înclinată să trateze materia anorganică ca și cum ar fi avut sensibilitatea sau drepturile organismelor vii, acceptând în același timp că un astfel de comportament este irațional la un nivel mai intelectual. Există o dezbatere dacă tezaurizarea ar trebui sau nu luată în considerare cu alte simptome ale TOC.

TOC se manifestă uneori fără compulsii fățișe, caz în care mai este numită TOC în Principal Obsesional. TOC fără compulsii fățișe ar putea, potrivit unei estimări, caracteriza de la 50 la 60 de procente din cazurile TOC.

Compulsii

Unii oameni cu TOC îndeplinesc ritualuri compulsive deoarece simt în mod inexplicabil că trebuie s-o facă, în timp ce alții acționează compulsiv astfel încât să diminueze anxietatea cauzată de anumite gânduri obsesive. Persoana poate simți că aceste acțiuni oarecum fie vor preveni un eveniment de temut de la a avea loc sau vor elimina evenimentul din gândurile lor. În orice caz, raționamentul individului este atât de idiosincratic sau deformat încât are drept consecință suferință semnificativă pentru individul cu TOC sau pentru cei apropiați lui. Excesiva jupuire a pielii, tragere a părului, roadere a unghiilor și alte tulburări de comportament repetitiv fac parte toate din spectrul obsesiv-compulsiv. Unii indivizi cu TOC sunt conștienți că comportamentele lor nu sunt raționale, dar se simt obligați să le urmeze pentru a se apăra de senzațiile de panică sau groază.

Printre compulsiile obișnuite sunt spălatul pe mâini, curățenia, verificarea lucrurilor (e.g., încuietorile de la ușă), acțiunile repetate (e.g., aprinderea și stingerea întrerupătoarelor), ordonarea obiectelor într-un anumit mod și necesitatea de a se reasigura. Compulsiile sunt diferite de ticuri (precum atingerea, baterea, frecarea sau clipirea) și mișcări stereotipate (precum lovirea cu capul, balansarea corpului sau auto-mușcarea), care de obicei nu sunt la fel de complexe și nu sunt precipitate de obsesii. Uneori poate fi dificil de înțeles diferența dintre compulsii și ticurile complexe. De la în jur de 10% până la 40% din indivizii cu TOC au de asemenea o tulburare cu ticuri.

Oamenii se bazează pe compulsii ca o cale de scăpare de gândurile obsesive; în orice caz, sunt conștienți că ușurarea este doar temporară, că gândurile cu caracter de intruziune se vor întoarce în curând. Unii oameni folosesc compulsiile pentru a evita situațiile care le pot declanșa obsesiile. Deși unii oameni fac aceleași lucruri din nou și iarăși din nou, această nu înseamnă că efectuează aceste acțiuni în mod compulsiv. De exemplu, programele de somn, învățarea unei noi abilități și practicile religioase nu sunt compulsii. Dacă comportamentele sunt sau nu compulsii sau doar obișnuințe depinde de contextul în care au loc respectivele comportamente. De exemplu, aranjarea și ordonarea de DVD-uri timp de opt ore din zi e ceva la care te poți aștepta de la cineva care lucrează la un magazine video, dar ar părea anormal în alte situații. Cu alte cuvinte, obiceiurile tind să aducă eficiență vieții cuiva, pe când compulsiile tind să o distrugă.