Rața lingurar (Spatula clypeata) este o specie de rață anseriformă din genul Spatula. Poate atinge 50 de cm lungime, cu o anvergură a aripilor de 70-85 și o greutate de 0,5 – 1 kg. Anas clypeata: rața lingurar de la animale-salbatice.ro; accesat pe 10 septembrie 2014 Clocește în Eurasia și America de Nord și este o pasăre migratoare. În România este oaspete de iarnă. Atlas zoologic, prof. univ. dr. doc. Constantin Bogoescu, prof. Alexandru Dabija, prof. Emil Sanielevici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005, pag 162-163; ISBN 973-30-1722-1;

Taxonomie Rața lingurar a fost descrisă oficial pentru prima dată de naturalistul suedez Carl Linnaeus în 1758, în a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae. El a introdus denumirea binomială Anas clypeata. Un studiu filogenic molecular care a comparat secvențele de ADN mitocondrial, publicat în 2009, a constatat că genul Anas, așa cum a fost definit la acea vreme, nu era monofiletic. ] Genul a fost ulterior împărțit în patru genuri monofiletice, zece specii, inclusiv rața lingurar, fiind mutate în genul Spatula. Acest gen fusese propus inițial de zoologul german Friedrich Boie în 1822. Numele Spatula este latinescul pentru „lingură” sau „spatulă”. Epitetul specific este derivat din latinescul clypeata, „purtător de scut” (din clypeus, „scut”).

Nu se recunosc astăzi subspecii vii. Oase fosile ale unei rațe foarte asemănătoare au fost găsite în depozite din Pleistocenul timpuriu de la Dursunlu, Turcia. Cu toate acestea, nu este clar cum erau înrudite aceste păsări cu rața lingurar de astăzi, dacă diferențele observate se datorează faptului că sunt o specie sau o paleosubspecie înrudită sau sunt atribuibile variației individuale.

Comportament

Rațele lingurar se hrănesc prin scufundarea apei pentru a se hrăni cu plante, adesea mișcându-și ciocul dintr-o parte în alta și folosindu-l pentru a strecura hrana din apă. Își folosesc ciocul extrem de specializat (de la care provine și numele lor) pentru a se hrăni cu nevertebrate acvatice. Ciocul lor lat și plat este prevăzut cu lamele bine dezvoltate – structuri mici, asemănătoare pieptenilor, pe marginea ciocului, care acționează ca niște site, permițând păsărilor să culeagă crustacee și plancton de la suprafața apei. Această adaptare, care este mai specializată la rațele lingurar, le oferă un avantaj față de alte rațe scufundătoare cu care nu trebuie să concureze pentru resurse alimentare în cea mai mare parte a anului. Drept urmare, mlaștinile cu fund de noroi bogate în nevertebrate sunt habitatul lor preferat.

Preferă să cuibărească în zone cu iarbă, departe de apele deschise. Cuibul lor este o depresiune puțin adâncă în pământ, căptușită cu vegetație și puf. Femelele depun de obicei aproximativ nouă ouă. Masculii sunt foarte teritoriali în timpul sezonului de reproducere și își vor apăra teritoriul și partenerele de masculii concurenți. Ei se angajează, de asemenea, în parade elaborate de curtare, atât pe apă, cât și în aer; nu este neobișnuit ca o duzină sau mai mulți masculi să urmărească o singură femelă. În ciuda aspectului lor robust, masculii sunt zburători agili.

Galerie

Note

Legături externe

Shoveler at RSPB Birds by Name Northern Shoveler Species Account – Cornell Lab of Ornithology Northern Shoveler - Anas clypeata - USGS Patuxent Bird Identification InfoCenter Northern Shoveler Species Account at Massachusetts Breeding Bird Atlas

Northern Shoveler on the Birds of India

Categorie:Anas categorie:Rațe Categorie:Păsări migratoare Categorie:Păsări din Europa Categorie:Păsări din Asia Categorie:Păsări din America de Nord categorie:Păsări din România Categorie:Păsări descrise în 1758 Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus