Ivești este o comună în județul Galați, Moldova, România, formată din satele Bucești și Ivești (reședința).
Așezare Comuna se află în estul județului, la limita cu județul Vrancea, în Câmpia Tecuci, pe malurile Bârladului și pe malul stâng al Siretului. Este străbătută de șoseaua națională DN25, care leagă Galațiul de Tecuci. La Ivești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ254, care duce spre est la și . Prin comună trece și calea ferată Galați–Tecuci, pe care este deservită de stațiile Ivești și Bucești. Relief Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei este alcătuit din două unități principale: șesul Siret–Bârlad și terasele situate pe malul stâng al Bârladului.
Șesul Siret–Bârlad corespunde luncii comune a râurilor Siret și Bârlad și reprezintă cea mai joasă unitate de relief din comună. Altitudinile nu depășesc, în general, 20 m, atingând maximum 22,7 m pe grinduri. Întregul șes este cunoscut local sub denumirea de „Baltă”.
Terasele din stânga Bârladului sunt alcătuite din două sectoare. Primul este sectorul terasei Cernicari–Ivești, situat în partea centrală a comunei, cu altitudini cuprinse între 10 și 15 m. În această zonă se află o porțiune a sistemului de dune Tecuci–Ivești–Hanu Conachi, alcătuită din dune și interdune. Al doilea este sectorul Ghidigeni, situat în partea de nord-est a comunei, unde altitudinea ajunge la aproximativ 35 m.
Hidrografie Lunca Siretului se întinde până la valea gârlei Ciuslucu, considerată un fost curs al râului Siret. În această zonă se întâlnesc belciuge, ostroave și balastiera Bucești–Ivești. Sectorul central al luncii este reprezentat de grindurile mai înalte, pe care s-au aflat vechile vetre ale satului până în anul 1881.
Lunca Bârladului se desfășoară de la gârla Bârlovița până la baza terasei Ivești.
Clima Clima comunei este temperat-continentală, cu influențe excesive. Temperatura maximă absolută înregistrată a fost de 40,5 °C, la 25 iulie 1987, iar temperatura minimă absolută de −33,5 °C, la 3 ianuarie 1985, rezultând o amplitudine termică absolută de 74 °C.
Umiditatea relativă medie a aerului este de 80,69%, iar umiditatea absolută este de 7,4 g/m³. Nebulozitatea medie este de 5,5 zecimi, iar numărul mediu de zile senine este de 127 pe an.
Cantitatea medie anuală de precipitații este de aproximativ 395 l/m², față de media națională de aproximativ 640 l/m², ceea ce situează zona printre cele mai secetoase din România, cu excepția Deltei Dunării. Potrivit sursei, reducerea cantității de precipitații este pusă pe seama defrișării a aproximativ 600 ha de pădure și livadă.
Stratul de zăpadă se menține, în medie, aproximativ 25 de zile pe an, iar grosimea maximă înregistrată a fost de 1,5 m. Crivățul, vântul dominant al regiunii, produce frecvent fenomenul de spulberare a zăpezii. Fragmentarea reliefului în zona de terasă și de luncă favorizează apariția unor brize locale, observabile în sezonul cald.
Numărul mediu anual al zilelor cu rouă este de 58, iar cele mai cețoase luni sunt noiembrie, decembrie și ianuarie. Numărul mediu anual al zilelor cu brumă este de 16, iar al celor cu chiciură de 4. Conform sursei, cea mai puternică grindină s-a produs la 4 aprilie 1977, când în jurul orei 14:00 s-a depus un strat de grindină de aproximativ 10 cm. De asemenea, la 25 decembrie 1977, un episod sever de polei a acoperit DN 25 cu un strat de gheață, determinând întreruperea circulației rutiere.
Pânza freatică se găsește la adâncimi de 3-4 m în lunca Bârladului, unde apa este slab potabilă, și la 14–20 m pe terasele situate pe malul stâng al râului, unde aceasta prezintă caracteristici apropiate de cele ale apei potabile. Forajele executate la fostul IAS Ivești au interceptat trei strate acvifere, situate între 150 și 229 m adâncime, estimate la un debit de aproximativ 12 m³/h dacă ar fi exploatate. Izvoarele sunt rare, au debite reduse și ape slab mineralizate, fiind întâlnite pe terase, în special în zona gârlelor Ciuslucu, Conacheasca și Bârlovița, unde apar ca urmare a intersecției pânzei freatice cu eroziunea fluvială.
Apele stătătoare sunt reprezentate de mici suprafețe mlăștinoase din lunca Bârladului, formate datorită nivelului ridicat al pânzei freatice. Acestea susțin o vegetație specifică și influențează bioclimatul local. În perioada 1991–1992, inițial ca urmare a precipitațiilor abundente, iar ulterior în urma distrugerii sistemului de irigații din apropierea Călmățuiului, s-a format o baltă cu o suprafață estimată la 40–60 ha, în care s-au instalat o vegetație și o faună hidrofilă.
Până la mijlocul anilor 1970, lunca Bârladului era afectată periodic de inundații, care se extindeau spre nord până dincolo de Torcești. Potrivit sursei, fenomenul a dispărut după îndiguirea râurilor Siret și Bârlad cu diguri înalte de 3-5 m.
Floră și faună Vegetația comunei este diversificată, fiind caracteristică provinciei est-europene, cu predominanța elementelor specifice stepei și silvostepei.
Distribuția covorului vegetal este influențată de condițiile de relief, sol și regimul apelor, diferențiindu-se între luncă, terase și zona dunelor de nisip. În lunca râurilor, pe solurile aluviale și în zonele cu pânza freatică situată aproape de suprafață, se dezvoltă vegetație hidrofilă.
Pe sectoarele mai înalte ale luncii se întâlnesc păduri de quercinee, precum cele din zonele Arhipoaia și Huzum. În ultimele decenii au fost realizate plantări de plop canadian în scopul reîmpăduririi luncii Siretului.
În zona dunelor de nisip predomină salcâmul, specie aclimatizată în zonă de peste un secol, alături de exemplare de stejar și pin. Extinderea terenurilor agricole a determinat reducerea suprafețelor ocupate de vegetația naturală.
Fauna este reprezentată de specii caracteristice Europei Centrale și de Est. În ecosistemele forestiere sunt întâlnite specii specifice pădurii, iar lupul și râsul au dispărut din zonă cu peste 45 de ani în urmă. Fauna piscicolă este reprezentată de specii precum crapul și carasul. În zona nisipurilor se întâlnesc termite, furnici, șarpele de nisip și șopârla de nisip.
Istoric Urmărind evoluția așezărilor putem reconstitui trecutul localității. Iveștiul a avut o așezare geografică deosebit de favorabilă în lungul râurilor Bârlad și Siret, cât și a drumului care venea dinspre Polonia spre Galați și apoi spre turci. A făcut ca acest spațiu să fie locuit din cele mai vechi timpuri. Săpăturile efectuate au scos la iveală necropole din epoca mezo-neolitică pe fruntea terasei Cernicari-Ivești. După retragerea Aureliană până-n secolul XIII pe tot parcursul «mileniului migrator» populația s-a refugiat în «Baltă (partea dintre Bârlad și Siret)» pe niște grinduri acoperite cu pădure de unde unde puteau vedea dar nu puteau fi văzuți.
S-a mai găsit ceramică neagră cu incizii geo-florale, apoi ceramică dacică și romană în zona de «Baltă», s-a găsit o săpăligă de grădinărit cu vârful de piatră iar partea cu gaură de înmănușare din argilă arsă.
S-au mai găsit opaițe din lut și cremene, tot în «Baltă» din perioada preromană, primele urme numismatice între care dinari imperiali romani de argint din anul 79 e.n bătuți de împăratul Titus Flavius.
Populația a început în parte să urce pe terasa de pe vremea lui Alexandru cel Bun rămânând până la a doua domnie a lui Petru Rareș când turcii au început să jefuiască Moldova. Au stat în «Baltă» până la a 2-a jumătate a secolului XIX când în 2 etape au urcat pe terase. Primii au fost însurățeii între 1865-1867.
Bătrânii au urcat și ei pe terasă când lunca a fost inundată complet. Primele înscrieri datează din sec.XV cel mai vechi datând din 15 iulie 1448 reprezentând un uric dat de domnul Moldovei fraților Cernat și Steful Ploscaru.
Ulterior apar documente despre satele Bucești 1548 și Diecheni 1658. Apar multe documente date de domni ai Moldovei cum ar fi Moise, Grigore Ghica. Pe la 1608 este pomenit logofătul Ivașcu.
Primele hărți în care apare Iveștiul sunt din anii 1770, 1811, 1813, 1833, 1835, 1863. În secolul XVIII ca târg sub numele de “Târgul Biserica Florii”.
Din 13 octombrie 1856 la cererea postelnicului Panaite Balș, Caimania Moldovei avizează înființarea târgului Ivești care după vremea lui Alexandru Ioan Cuza devine capitala de «Plasă». Iveștiul a fost reședința de « plasă » până în 1950. În târg apar :telegraful, poștalionul, compania de dorobanți (1869), judecătoria, poliția rurală, jandarmeria, gara CFR Ivești, biblioteca comunală, școala.
Între cei mai mari boieri din zona localității s-au numărat fam. Ciucă, Spătaru, Mihalache Cantacuzino, fam. Arhip, fam. Anastasiu, fam. Economos, fam. generalului Eremia Grigorescu.
În Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 au acționat și militari din Ivești care au luptat la cucerirea redutei Grivița și la încercuirea Rahovei și Vidinului. Scriitorul Petrache Popa, în lucrarea Evocări prezintă informații din timpului Primului Război Mondial. Generalul Eremia Grigorescu, comandantul corpului 6 armată, cu sediul în târgul Ivești avea să devină comandantul armatei I care a încercat să țină piept germanilor conduși de Mackensen. Alt general a fost Nicolae Sava, ctitorul bisericii „Sf. Sava” din Ivești.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Bârladului a județului Tecuci și era mai degrabă un târgușor mic. Avea 1498 de locuitori și o minoritate evreiască reprezentând 10% din populație. În comună existau o biserică, două sinagogi și două școli: una de băieți, cu 116 elevi, și una de fete, cu 81 de eleve. La acea dată, pe teritoriul actual al comunei, mai exista, în aceeași plasă, și comuna Bucești, având 2675 de locuitori ce trăiau în 693 de case în satele Blăjerii de Jos, Bucești, Diecheni și Vultureni. Erau și aici o moară cu aburi, două biserici (la Bucești și Vultureni) și două școli având în total 208 elevi (dintre care 18 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune, comuna Bucești având 3771 de locuitori și aceeași alcătuire, iar Ivești jucând rol de reședință de plasă și având 2885 de locuitori în satele Ivești și Blăjerii de Sus.
În 1950, comunele au fost transferate raionului Tecuci din regiunea Putna, apoi (din 1952) din regiunea Bârlad; în 1956, ele au trecut la raionul Galați din regiunea Galați.În 1968, ele au fost transferate la județul Galați; tot atunci satele Vultureni și Diecheni au fost comasate cu satul Bucești, iar comuna Bucești a fost desființată și satul unic rezultat trecut la comuna Ivești.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Ivești se ridică la 9.584 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 8.441 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76,35%), cu o minoritate de romi (16,77%), iar pentru 6,83% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,4%), cu o minoritate de penticostali (1,69%), iar pentru 6,95% nu se cunoaște apartenența confesională. Politică și administrație Comuna Ivești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Evoluție istorică A cunoscut fluctuații în funcție de anumite elemente politice, militare etc. În ceea ce privește satul Bucești, în recesământ arăta că localitatea are 1935 de locuitori. În ceea ce privește Iveștiul existau 560 de capete de familii cu 2657 de suflete la care s-a adăugat peste 150 de evrei și aproximativ 50 de turci. La recensământul din 1930 comuna avea 7133 de locuitori, în ianuarie 1992 avea 9600 de locuitori, vârful de locuitori a fost în anul 2000 când s-au înregistrat aproximativ 11000 de locuitori.