Managementul Strategic reprezintă o disciplină care se ocupă de gestionarea următoarea procese de management:
Formularea Strategiei Planificare Strategică Alinierea Organizațională la Strategie Integrarea Planurilor Operaționale și Bugetului cu Strategia Execuția Planului Strategic aliniat organizațional și integrat operațional Adaptarea Strategiei și Planului Strategic la schimbările survenite în mediul de activitate
Managementul Strategic nu trebuie confundat cu Managementul Operațional. Managementul Operațional vizează gestionarea activității cotidiene a organizației, urmărind reducerea deviațiilor de la:
Standardul operațional, descris prin proceduri operaționale care stabilesc cum trebuie să se deruleze activitățile organizației Planurile operaționale, care stabilesc parametrii de performanță care definesc succesul derulării activităților specifice Bugetul organizației, defalcat organizațional
Managementul Operațional se bazează metodologic pe gestionarea excepțiilor, respectiv a deviațiilor ocazionale de la standardul operațional, planurile operaționale și buget, cât și pe procesul de Îmbunătățire Continuă, care vizează eliminarea cauzelor care generează deviații recurente.
Dacă Managementul Operațional urmărește ”să facem aceleași lucruri, mai bine” (în engleză ”to do things better”), Managementul Strategic urmărește ”să facem lucrurile în mod diferit” (în engleză, ”to do things differently”) .
Definiții Managementul strategic este disciplina care se ocupă de gestionarea Strategiei. O astfel de definiție la limita simplismului n-ar fi relevantă decât în contextul unei definiri a ceea ce înseamnă Strategia. Motiv pentru care sunt menționate două definiții dintre cele mai precise și concise ale Strategiei, care au fost furnizate de lideri ai gândirii strategice, cu largă recunoaștere internațională.
Prima definiție a Strategiei este datorată Prof. Michael Porter și Prof. Jan Rivkin, de la Harvard Business School
”Strategia este un set integrat de opțiuni care poziționează organizația, într-un anumit domeniu, pentru a obține rezultate superioare pe termen lung.”
A doua definiție a Strategiei este datorată Prof. Richard Rumelt, de la UCLA Anderson School of Management
”Strategia este un set coerent de politici și acțiuni proiectate pentru a depăși cele mai importante provocări cu care se confruntă organizația.”
Conceptul de management strategic a apărut în vocabularul managementului, în 1973, în cadrul primei conferințe asupra managementului strategic organizată de I. Ansoff (SUA) la Universitatea Vanderbilt. După I. Ansoff, managementul strategic este un mod de management al firmei cu asigurarea unei legături strînse între strategie și producție. Esența modelului de management strategic al lui I.Ansoff constă în conceperea unui plan strategic care să conțină strategia globală a organizației, defalcată pe strategii administrative, financiare, strategia bazată pe piețe-produse, strategii exprimate sub forma unor obiective.Conform Business DictionaryBusiness Dictionary www. businessdictionary.com/definition/strategic-management.html, managementul strategic implică analiza sistematică a factorilor asociați cu clienții și concurenții (mediul extern) și organizația însăși (mediul intern) pentru a asigura baza pentru susținerea unor practici de management optim.
Michael A. Hitt et allHitt, A.Michael, Ireland, R.Duane, Hoskisson, Robert A. (2014) Strategic management: Concepts: Competitiviness and Globalization. 11th edition prezintă următoarea definiție: Procesul de management strategic constă în grupul complet de angajamente, decizii și acțiuni necesare pentru ca o firmă să atingă competitivitatea strategică și să câștige venituri peste medie. Competitivitatea strategică este atinsă atunci când o firmă formulează și implementează cu succes o strategie creatoare de valoare. Veniturile peste medie sunt venituri în exces față de ceea ce un investitor se așteaptă să câștige din alte investiții cu un grad de risc similar.
Altă definiție este formulată de Gregory G.Dess et al.Dess, Gregory G., Lumpkin, G.T. and Taylor, Marilyn L. (2005) Strategic Management: Creating Competitive Advantages, 2nd ed. New York: McGraw-Hill Irwin : Managementul strategic constă din analiza, deciziile și acțiunile pe care le întreprinde o organizație pentru a crea și a menține avantaje competitive. Această definiție evidențiază două aspecte principale. În primul rând, managementul strategic al unei oreganizații cuprinde 3 procese continue: analiză, decizii strategice și acțiuni. În al doilea rând, esența managementului strategic este studiul problemei : de ce unele firme au performanțe superioare față de altele. Astfel, managerii trebuie să determine cum trebuie să concureze organizația astfel încât să poată obține avantaje sustenabile pe termen lung.
În anul 2008, definiția procesului de Management strategic a fost substanțial completată prin descrierea de către Drs. Robert S. Kaplan și David P. Norton a Sistemului de Management Strategic, dezvoltat pe baza cadrului formal Kaplan-Norton BSC, a cărui concepție și perfecționare a început în anul 1992, perfecționarea sa continuând și în prezent .
O altă definiție a managementului strategic, care descrie în mare măsură conținutul celor trei procese majore susmenționate este oferită de Robert Boyden Lamb (1984)Lamb, Robert Boyden (1984) Competitive strategic management, Englewood Cliffs, NJ Prentice Hall : "Managementul strategic este un proces continuu care evaluează și ține sub control afacerea în care este implicată compania; îi evaluează pe concurenții săi și fixează obiectivele și strategiile pentru a-i înfrunta pe toți concurenții existenți și potențiali și apoi reevalueazâ fiecare strategie anual sau trimestrial pentru a determina cum a fost implementată și dacă a avut succes sau necesită formularea unei noi strategii pentru a înfrunta circumstanțele schimbate, noile tehnologii, noii concurenți, noul mediu economic sau un nou mediu social, financiar sau politic."
Școli de gândire în Managementul Strategic
Henry Mintzberg et al.Mintzberg, Henry, Ahlstrand, Bruce and Lampel, Joseph (2005). Strategy Safary. A Guided Tour Through The Wilds of Strategic Management. Free Press au constatat existența a 10 școli de gândire în strategie distincte :
Școala environmentală (environmental school -l.engl.). Formarea strategiei are loc ca proces reactiv la presiunile impuse organizației din partea mediului extern; Școala cognitivă. Formarea strategiei ca proces mental; Școala antreprenorială. Formarea strategiei ca proces vizionar (al liderului); Școala bazată pe putere (power school -l.engl.). Formarea strategiei ca proces de negociere (în interiorul organizației sau între organizații); Școala de poziționare. Formarea strategiei ca proces analitic (poziționare pe piață); Școala culturală. Formarea strategiei ca proces colectiv și corporativ; Strategia ca plan strategică. Strategia este tratată ca proces formalizat; Școala emergentă. Formarea strategiei ca proces emergent; Școala de concepție. Formarea strategiei ca proces de concepție; Școala configurativă. Formarea strategiei ca proces de transformare a organizației.
Fiecare școală de gândire reprezintă o imagine parțială a ceea ce este strategia. Componentele Management-ului Strategic
Una dintre principalele neânțelegeri cu privire la Strategie o reprezintă diferențierea între Concepte (cărămizi constiutive) și Procese (fluxuri de activități) care privesc Strategia.
Considerând Strategia un concept fundamental, procesul care-l gestionează este Managementul Strategic, care este format, la rândul lui, din două sub-procese:
A. Formularea Strategiei (numită uneori și Dezvoltarea Strategiei) și
B. Execuția Strategiei (numită uneori și Implementarea Strategiei), care include Planificarea Strategică și Execuția Planului Strategic.
A. Procesul de Formulare a Stategiei are cel puțin un sub-proces principal: Analiza Strategică. Pentru ca Analiza Strategică să poată lucra, există un număr de elemente de intrare necesare: Misiunea-Viziunea-Valorile (MVV), Aspitrațiile de Succes (sau Provocările Majore pentru care trebue formulată Strategia) și Orizontul Strategic pentru care se realizează Analiza Stategică.
La rândul său, Analiza Strategică are cel puțin două componente proprii, respectiv Opțiunile Strategice, pe cele două dimensiuni ale Strategiei: Piețele Targetate (where-to-play) și Factori Competitivi (how-to-win) și Factorii de Influență, care permit evaluarea comparativă a Opțiunilor Strategice, pe Orizontul Strategic considerat.
Cu ajutorul Analizei Strategice, se definesc mai depare în procesul de Formulare a Stratgiei, câteva componente esențiale în procesul ulterior de Planificare Strategică, respectiv Avantajul Competitiv, format din combinația de Opțiuni Strategice selectate în cadrul procesului de Analiza Strategică, Sistemul de Capabilități ale organizației, care sunt necesare pentru a susține Avantajul Competitiv și, mai precis, Opțiunile Stratgice care stau la baza lui, și cea mai importanță componentă (din perspectiva Planificării Strategice) și anume Decalajele Strategice.
Închiderea Decalajelor Strategice permite îndeplinirea Strategiei, iar gruparea acestor decalaje permite definirea coerentă a Priorităților Strategice.
B. Procesul de Execuție a Strategiei include două sub-procese: Planificarea Strategică și Execuția Planului Strategic. Planificarea Strategică include două sub-procese, Aliniere Organizațională și Integrarea Operațională (cu Bugetul și Planurile Operaționale – Vânzări, Marketing, Producție, Aprovizionare, etc.). Ambele sub-procese depind de componenta fundamentală a întregii Execuți a Strategiei: Planul Strategic.
Planul Strataegic este realizat la nivelul organizației, și include trei sub-componente principale: Harta Stratrgiei, Scorecard-urile de Performanță, care include, la rândul lor, Indicatorii Anticipativi (în engleză Lead KPI) și Indicatorii de Rezultat (în engleză Lag KPI) și Scorecard-urile de Risc, care includ, la rândul lor, Evenimentele de Risc și Indicatorii de Risc (în engleză, KRI) și Portofoliul de Inițiative Strategice și Inițiative de Risc (sau de mitigare a riscurilor). Dintre acestea, Harta Strategiei are două sub-componente esențiale: Obiectivele Stratgice și Relațiile cauzale (de Cauză-Efect) dintre acestea, respectiv dintre Obiective Conducătoare și Obiective Conduse.
Procesul de Execuție a Planului Strategic include două sub-procese periodice și un sub-proces declanșat. Sub-procesele periodice sunt Evaluarea Execuției Planului Strategic (uzual, cu periodicitate lunară, sub forma de ședințe la nivel departamental, urmate de o ședință la nivel organizațional) și Revizuirea Modelului Strategic (uzual, cu periodicitate trimestrială). Sub-procesul declanșat este cel de Adaptare a Strategiei (și Planului Strategic), care este declanșat de Sistemul de Avertizare Timpurie (în engeză, Early-Warning System) care monitorizează invalidarea Ipotezelor Strategice utilizate în cadrul procesului de Formulare a Strategiei.
Conținutul procesului de management strategic
Managementul Strategic vizează gestionarea unui ansamblu de procese destinate modificării deliberate a activităților operaționale, derulate în baza unui ciclu periodic de tip PDCA (Plan, Do, Check, Act), adică Planifică, Execută, Verifică, Adaptează. Aceste procese includ, în principal:
Identificarea Orizontului Strategic, ca interval e timp multi-anual disponibil până la următul punct de inflexiune strategică majoră anticipată în domeniul sau mediul de activitate al organizației Definirea Scenariilor Strategice care pot modifica semnificativ modul în care Opțiunile Strategice pot fi puse în practică Selecția și prioritizarea Portofoliului de linii de business / direcții de activitate , pentru organizații cu multiple linii de business / direcții de activitate