În gramatică, propoziția interogativă este un tip de propoziție stabilit după scopul comunicării ca una care cere o informație, în contrast cu alte două tipuri de propoziție după acest criteriu, propoziția enunțiativă (asertivă sau declarativă), care dă o informație, și propoziția imperativă, care cere sau interzice să se facă cevaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 256–257.Bussmann 1998, pp. 588–589.Dubois 2002, p. 255.Grevisse și Goosse 2007, p. 225..
Tipuri de propoziții interogative
Propoziții interogative propriu-zise și fals interogative
Propoziția interogativă se caracterizează prin unele trăsături specifice, care depind și de limba considerată, precum intonația, folosirea unor cuvinte interogative, o anumită topică etc. Totuși, numai unele propoziții care au astfel de trăsături sunt propriu-zis interogative, anume acelea care corespund definiției de mai sus, adică la care vorbitorul așteaptă un răspuns. Altele, la care nu se așteaptă răspuns, sunt fals interogative. Acest caracter este uneori deductibil numai din context. Astfel sunt întrebările retoriceCrystal 2008, p. 400., de exemplu: Cine ar fi crezut așa ceva?Avram 1997, pp. 305–307.; Est-il possible qu’il ait fait une telle faute ? „E posibil să fi făcut el o asemenea greșeală?”Grevisse și Goosse 2007, pp. 482–483.; Isn’t that awful? „Groaznic!” (literal „Nu e groaznic?”); Ali ne vidite koliko je kratko vrijeme? „Nu vedeți cât de scurt e timpul?”Barić 1997, pp. 447–448.; Hát ti mind megőrültetek ? „Voi ați înnebunit cu toții?”Szende și Kassai 2007, p. 378..
Tipuri de propoziții interogative după conținut, afectivitate și caracterul pozitiv sau negativ
După aceste criterii, propozițiile interogative pot fi de toate tipurile de care pot fi propozițiile enunțiativeSecțiune după Avram 1997, pp. 305–310, în afara exemplului din sursa indicată separat..
După conținut pot fi reale (Vii?), optative (Ai mânca o înghețată?), potențiale (Ce să fac?) sau dubitative (Unde or fi plecat?), dar mai este și o subspecie a celor din urmă, care este numai interogativă, anume a celor deliberative: Oare să merg?
După afectivitate, propozițiile interogative pot fi neexclamative (El știe tot?) sau exclamative: El știe tot?!
De asemenea, aceste propoziții pot fi pozitive (Când vii?) sau negative: Nu vii cu noi?Moldovan 2001, p. 368.
Interogație totală și interogație parțială
Aceste două tipuri de propoziție interogativă se deosebesc după cum răspunsul așteptat trebuie să confirme sau să infirme întregul ei conținut prin predicatul său, sau să dea o informație printr-o parte de propoziție.
Interogația totală
Propoziții interogative totale sunt în primul rând cele la care răspunsul poate fi numai da (ba da la o întrebare negativă) sau nu, ori un echivalent al acestora: Bineînțeles, Deloc etc. Aceste propoziții se realizează prin procedee care pot diferi de la o limbă la alta.
Unul din procedee este o intonație specifică. În unele limbi, aceasta poate deosebi singură propoziția interogativă de cea enunțiativă, în orice registru de limbă: Vei veni? vs. Vei veni; Śetili ste se? „V-ați adus aminte?” vs. Śetili ste se „V-ați adus aminte!”Čirgić 2010, p. 252.; A boltba ment? „La magazin s-a dus?” vs. A boltba ment „La magazin s-a dus”Cs. Nagy 2007, p. 330..
În franceză de asemenea există acest procedeu, în registrul curent și în cel familiar: Vous savez conduire ? „Știți să conduceți?” vs. Vous savez conduire „Știți să conduceți”Delatour 2004, p. 180..
În unele limbi este curentă folosirea unui element introductiv al întrebării totale, care are numai un rol gramatical. În engleză, când predicatul este la o formă temporală simplă, întrebarea se introduce de regulă cu verbul do: Did they arrive at six? „Au sosit la ora 6?”Eastwood 1994, pp. 27.. În BCMSBosniacă, croată, muntenegreană și sârbă. este uneori obligatorie particula interogativă li plasată după predicat sau verbul său auxiliar ( Mogu li da uđem? „Pot să intru?”Klajn 2005, p. 169.) sau da li înaintea predicatului: Da li ste videle ovo? „Ați văzut asta?”Klajn 2005, p. 118.. În franceză, locuțiunea est-ce que face ca întrebarea să nu mai aibă caracter familiar, ci numai curent: Est-ce que vous savez conduire ? „Știți să conduceți?”. În maghiară este facultativă particula interogativă -e adăugată predicatului, respectiv auxiliarului său: Elolvastad-e a könyvet? „Ai citit cartea?”Cs. Nagy 2007, p. 330..
Există și alte asemenea elemente, dar mai puțin frecvente, și care adaugă o nuanță de sens întrebării: Oare vor veni? – nuanță dubitativă; Zar se nijesmo tako dogovorili? „Păi nu așa ne-am înțeles?” – nuanță de mirare, iritare; Vajon szeret-e még engem ? „Oare mă mai iubește ?” – nuanță dubitativă, de neliniște.
În unele limbi, alt procedeu este aplicarea topicii predicat + subiect în loc de subiect + predicat din propoziția enunțiativă, fără efect de scoatere în evidență. În engleză, procedeul se aplică la timpurile compuse, între subiect și verbul auxiliar, și este singurul standard, ex. Are you leaving today? „Pleci/Plecați astăzi?”. În franceză este un procedeu specific registrului de limbă elevat: Pourriez-vous m’indiquer le chemin de la gare ? „Ați putea să-mi spuneți cum ajung la gară?” Dacă subiectul este exprimat printr-un substantiv, acesta este reluat după verb sub forma pronumelui personal neaccentuat care îi corespunde: Le soleil brille-t-il ? „Strălucește soarele?” La timpurile compuse, inversarea se aplică între subiect și verbul auxiliar: A-t-on voté cette fameuse loi ? „S-a votat legea aceea faimoasă?”Kalmbach 2017, p. 531., Va-t-il partir ? „Va pleca?”Kalmbach 2017, p. 533..
Când vorbitorul este aproape sigur de răspuns, poate pune întrebarea sub forma unei propoziții enunțiative, la care adaugă o întrebare scurtă care cere confirmarea ei: Aici e gara, nu-i așa / așa-i / nu?Moldovan 2001, p. 52.; Vous avez des enfants, n’est-ce pas? „Aveți copii, nu-i așa?; Ne bi škodilo – a? „N-ar strica, nu?”; Svi smo tu, zar ne? „Toți suntem aici, nu-i așa?”Čirgić 2010, p. 225.; Nehezek a gyakorlatok, ugye? „Sunt grele exercițiile, așa-i?”Szende și Kassai 2007, p. 376..
În engleză, acest tip de întrebare prezintă o mare varietate, constând în reluarea predicatului sub forma verbului do sau a auxiliarului, și a subiectului exprimat prin pronume personal, ori a celui exprimat prin substantiv reprezentat de pronumele personal care îi corespunde. Verbul este la negativ dacă întrebarea este pozitivă, și la pozitiv dacă întrebarea este negativăEastwood 1994, p. 38.: You came home late, didn't you? „A(ț)i venit târziu acasă, nu-i așa?”; You haven't finished, have you? „N-a(ț)i terminat, așa-i?”; The sausages were nice, weren't they? „Au fost buni cârnații, nu-i așa?”.
Există și un subtip de întrebare totală la care nu se poate răspunde cu „da” sau „nu”, anume cea care conține o coordonare disjunctivă: Vii sau pleci?; Puis-je compter sur vous ou dois-je m’adresser ailleurs ? „Pot conta pe dumneavoastră sau să mă adresez în altă parte?”; Is Philip coming today or tomorrow? „Philip vine azi sau mâine?”; Sajtos vagy szalámis kenyeret kérsz? „Vrei pâine cu cașcaval sau cu salam?”.
Interogația parțială
Acest tip de interogație se deosebește de cea totală prin folosirea unui cuvânt interogativ prin care se cere o informație de exprimat printr-o anumită parte de propoziție în răspunsul așteptat. Acest cuvânt poate fi un pronume interogativ, un adjectiv pronominal interogativ sau un adverb pronominal, care pot fi diferite și dacă se referă la același tip de parte de propoziție, în funcție de natura cuvântului care exprimă partea de propoziție vizată. Aceasta poate fi: subiectul: Cine va veni?, Qu’est-ce qui a fait ce bruit ? „Ce (lucru) a făcut zgomotul ăsta?”Kalmbach 2017, p. 538.; predicatul verbal: – Ce faci? – LucrezCoteanu 1982, p. 147., Mit csinál most a családod? „Ce face familia ta acum?”Erdős 2001, pagina D. Az egyszerű mondat „Propoziția”.; numele predicativ: Ce sunt ei?Avram 1997, p. 333., Whose is this umbrella? „A cui este umbrela asta?”Eastwood 1994, p. 28.; complementul direct: Ce vezi?Avram 1997, p. 367., Koga nazvaste lopovom? „Pe cine ați numit hoț?”Čirgić 2010, p. 261.; un complement indirect: Cui îi dai cartea?Avram 1997, p. 376., À quoi pensez-vous ? „La ce vă gândiți?”Kalmbach 2017, p. 540.; un complement circumstanțial: Unde ai fost?Avram 1997, p. 226., When are you coming back? „Când te întorci?”; un atribut: Ce (fel de) student e Radu?Cojocaru 2003, p. 87., Kakvu salatu želite? „Ce (fel de) salată doriți?”Klajn 2005, p. 86..
Interogația directă și cea indirectă
Această clasificare a propozițiilor interogative este făcută după cum întrebarea este adresată destinatarului ei în forma unei propoziții independente sau în cea a unei propoziții subordonate unui verb care exprimă întrebarea sau neștiința, ori unui substantiv derivat de la un asemenea verb.
Înterogația directă
Întrebări directe sunt toate cele de mai sus. În dialoguri din limba vorbită, întrebarea directă este deseori o propoziție neanalizabilă și fragmentară. În registrele de limbă popular și familiar poate fi o interjecție specifică însoțită de o mimică interogativă: Ei?, Ha?, Hî?; Hein ?TLFi, articolul hein.; Ha?HJP, articolul ha.; He?ÉrtSz, articolul he..
Întrebarea parțială fragmentară se poate reduce, de exemplu în română, la cuvântul interogativ: – A venit mama. – Cine?.
În franceză, la majoritatea cuvintelor interogative se adaugă pronumele demonstrativ çaSensul de bază al lui ça este „asta”. : Quand ça ? „Când?”, Où ça ? „Unde?”, Qui ça ? „Cine?”, Comment ça ? „Cum?”Kalmbach 2017, p. 297..
Întrebarea directă are totdeauna drept marcă grafică semnul întrebării.
Interogația indirectă
Întrebarea indirectă este, din punct de vedere sintactic, o propoziție subordonată necircumstanțială: subiectivă, predicativă, atributivă, completivă directă sau completivă indirectă. Are caracteristicile structurale și intonative ale propoziției enunțiative.
Întrebarea indirectă totală este marcată, în unele limbi, de o conjuncție corespunzătoare lui dacă din română: Te-am întrebat dacă vii mâine; La maîtresse a demandé aux enfants s’ils voulaient qu’elle leur lise une histoire „Învățătoarea i-a întrebat pe copii dacă vor să le citească o povestire”Delatour 2007, p. 221.; I was wondering if/whether you could give me a lift „Mă întrebam dacă ai putea să mă duci și pe mine”Eastwood 1994, p. 37..
În BCMS, întrebarea indirectă totală este introdusă de particula li sau da li, care se folosesc și în corespondenta ei directă: Pitaće se jesi li učinio sve što je trebalo „Se va întreba dacă ai făcut tot ce trebuia”Čirgić 2010, p. 302., Pitaću prodavca da li ima deterdženta „Am să-l întreb pe vânzător dacă este detergent”Klajn 2005, p. 242..
În maghiară, marca obligatorie a acestei propoziții este particula -e, folosită facultativ și în întrebarea directă. Aceasta poate fi singura marcă, sau propoziția poate fi introdusă totodată de conjuncția hogy: Kérdezd meg, (hogy) van-e még jegy „Întreabă dacă mai sunt bilete”Erdős 2001, pagina F. Az összetett mondat „Fraza”..
Întrebarea indirectă parțială este introdusă în general de același cuvânt interogativ cu care începe cea directă corespunzătoare: El întreabă cine va reuși și cum se va reuși; Je voudrais savoir pourquoi vous riez „Aș vrea să știu de ce râdeți”Delatour 2004, p. 227.; We need to know what the rules are „Avem nevoie să știm care sunt regulile”; Pitanje je đe se sad nalazi „Întrebarea este unde se găsește acum”.
În maghiară, și în astfel de fraze se folosește facultativ conjuncția hogy: Az a kérdés, (hogy) hányan lesznek „Întrebarea este câți vor fi”.
În franceză, în cazul întrebării referitoare la subiectul și la complementul direct exprimat printr-un inanimat, cuvântul introducător este puțin diferit față de cuvântul interogativ din întrebarea directăDelatour 2004, p. 228.: