În anatomia umană, fruntea reprezintă partea superioară a feței care este formată din osul frontal.Oasele craniului 1. Osul frontal; accesat pe 18 octombrie 2014 Partea de sus a frunții este marcată de linia părului, marginea zonei în care părul de pe scalp crește. Partea inferioară a frunții este marcată de creasta supraorbitală, caracteristica osoasă a craniului deasupra ochilor. Cele două laturi ale frunții sunt marcate de creasta temporală, o caracteristică osoasă care leagă creasta supraorbitală de linia de sutură coronală și dincolo. Cu toate acestea, sprâncenele nu fac parte din frunte.
Structură Osul frunții este partea scuamoasă a osului frontal. Mușchii supraiacenți sunt mușchii occipitofrontal, procerus și corrugator supercilii, toți fiind controlați de ramura temporală a nervului facial.
Nervii senzoriali ai frunții se conectează la ramura oftalmică a nervului trigemen și la plexul cervical și se află în grăsimea subcutanată. Nervii motori ai frunții se conectează la nervul facial. Ramura oftalmică a nervului trigemen, nervul supraorbital, se împarte la nivelul marginii orbitale în două părți pe frunte. O parte, diviziunea superficială, trece peste suprafața mușchiului occipitofrontal. Aceasta oferă senzație pentru pielea frunții și pentru marginea anterioară a scalpului. Cealaltă parte, diviziunea profundă, se întinde în mușchiul occipitofrontal și oferă senzație frontoparietală. Referințe
Vezi și
Față
Categorie:Anatomia capului și gâtului