miniatura|Felicitare de Crăciun norvegiană O felicitare de Crăciun este o felicitare trimisă ca parte a sărbătorii tradiționale a Crăciunului cu scopul de a transmite o gamă de sentimente legate de Crăciun și de sezonul de sărbători de iarnă. Felicitările de Crăciun sunt de obicei trimise în timpul săptămânilor anterioare zilei de Crăciun de către mai multe persoane (inclusiv de cei care nu sunt creștini) în societatea occidentală, Europa și în Asia. Salutul tradițional este de obicei "vă doresc un Crăciun Fericit și un An Nou Fericit". Există, de asemenea, variații nenumărate ale acestui salut, multe felicitări care exprimă mai mult un sentiment religios sau care conțin un poem, o rugăciune sau un verset biblic; altele sunt neutre din punct de vedere religios conținând saluturi și felicitări cu ocazia tuturor sărbătorilor de sezon. Mesajele de Crăciun pot fi trimise mai nou și prin SMS-uri sau e-mail-uri.
O felicitare de Crăciun este de obicei proiectată comercial și cumpărată pentru această ocazie. Conținutul felicitării se poate referi direct la semnificația Crăciunului conținând reprezentări ale Nașterii lui Iisus sau alte simboluri creștine, cum ar fi Steaua din Bethleem sau un porumbel alb, reprezentând atât Duhul Sfânt cât și pacea. Multe felicitări de Crăciun prezintă tradiții de Crăciun, cum ar fi figuri sezoniere (de exemplu, Moș Crăciun, oameni de zăpadă sau reni), obiecte asociate cu Crăciunul cum ar fi lumânări, frunze de laur Foi de laur/dafin Ilex aquifolium - asociate cu Crăciunul: , globuri și pomi de Crăciun, precum și activități de Crăciun, cum ar fi cumpărături, colindat, petreceri și/sau alte aspecte ale sezonului, cum ar fi zăpada și faună sălbatică caracteristică nordului înghețat.
Unele felicitări laice descriu scene nostalgice din trecut, cum ar fi cumpărători în crinoline pe străzile secolului al XIX-lea; altele sunt pline de umor, mai ales cele cu reprezentări vechi ale lui Moș Crăciun și ale elfilor acestuia.
Istorie
Prima felicitare de Crăciun cunoscută a fost trimisă de Michael Maier lui Iacob I al Angliei și fiului său Henric Frederick, Prinț de Wales, în 1611. Aceasta a fost descoperită în 1979 de Adam McLean în Scottish Record Office. Felicitarea era realizată manual și includea imagistică rozicruciană, cuvintele urării – „Un salut la ziua de naștere a Regelui Sacru, către cel mai onorat și energic domn și cel mai eminent Iacob, Rege al Marii Britanii și Irlandei, și Apărător al adevăratei credințe, cu un gest de celebrare plină de bucurie a Zilei de Naștere a Domnului, în cea mai mare fericire și noroc, intrăm în noul an fastuos 1612” – fiind dispuse pentru a forma un trandafir.
Prima felicitare disponibilă comercial a fost comandată de sir și proiectată de în Londra, în 1843. Imaginea centrală prezenta trei generații ale unei familii ținând un toast pentru destinatarul felicitării; pe ambele părți erau scene de caritate, reprezentând alimente și haine oferite săracilor. Se pare că imaginea familiei care bea vin împreună s-a dovedit controversată, dar ideea a fost ingenioasă: Cole ajutase la introducerea serviciului Penny Post cu trei ani mai devreme. Două loturi, însumând 2.050 de felicitări, au fost tipărite și vândute în acel an pentru un șiling fiecare.
Felicitările britanice timpurii prezentau rareori teme de iarnă sau religioase, favorizând în schimb flori, zâne și alte modele fanteziste care îi aminteau destinatarului de apropierea primăverii. Imaginile umoristice și sentimentale cu copii și animale erau populare, la fel ca și formele, decorațiunile și materialele tot mai elaborate. De Crăciunul anului 1873, firma de litografie Prang and Mayer a început să creeze felicitări pentru piața de larg consum din Marea Britanie. Firma a început să vândă felicitarea de Crăciun în America în 1874, devenind astfel prima tipografie care a oferit felicitări în America. Proprietarul său, Louis Prang, este uneori numit „tatăl felicitării de Crăciun americane”. Până în anii 1880, Prang producea peste cinci milioane de felicitări pe an folosind procesul de tipărire prin . Cu toate acestea, popularitatea felicitărilor sale a dus la imitații ieftine care, în cele din urmă, l-au scos de pe piață. Apariția cărții poștale a marcat sfârșitul felicitărilor elaborate în stil victorian, dar, până în anii 1920, felicitările cu plicuri au revenit. Extinsa colecție de felicitări Laura Seddon de la Manchester Metropolitan University reunește 32.000 de felicitări victoriene și eduardiene, tipărite de marii editori ai vremii, inclusiv prima felicitare de Crăciun produsă comercial în Marea Britanie.
Producția de felicitări de Crăciun a fost, pe tot parcursul secolului al XX-lea, o afacere profitabilă pentru mulți producători de papetărie, designul felicitărilor evoluând continuu odată cu schimbarea gusturilor și a tehnicilor de tipărire. Brandul acum larg recunoscut Hallmark Cards a fost înființat în 1913 de Joyce Hall, cu ajutorul fratelui său Rollie Hall, pentru a-și comercializa felicitările de Crăciun produse de ei înșiși. Frații Hall au profitat de dorința tot mai mare pentru felicitări mai personalizate și au atins un succes critic atunci când izbucnirea Primului Război Mondial a crescut cererea de felicitări pentru a fi trimise soldaților. Războaiele mondiale au adus felicitări cu teme patriotice. „Felicitările de studio” idiosincratice, cu ilustrații de tip desen animat și uneori umor risqué, au devenit populare în anii 1950. Imaginile nostalgice, sentimentale și religioase au continuat să fie populare, iar în secolul al XXI-lea, reproducerile felicitărilor victoriene și eduardiene sunt ușor de obținut. Felicitările de Crăciun moderne pot fi cumpărate individual, dar sunt vândute și în pachete cu același model sau modele variate. În ultimele decenii, schimbările tehnologice ar putea fi responsabile pentru declinul felicitării de Crăciun. Numărul estimat de felicitări primite de gospodăriile americane a scăzut de la 29 în 1987 la 20 în 2004. E-mailul și telefoanele permit un contact mai frecvent și sunt mai ușoare pentru generațiile crescute fără scrisori scrise de mână – în special având în vedere disponibilitatea site-urilor web care oferă felicitări de Crăciun gratuite prin e-mail. În ciuda declinului, 1,9 miliarde de felicitări au fost trimise în S.U.A. numai în 2005. Unii producători de felicitări oferă acum felicitări electronice (E-cards). În Regatul Unit, felicitările de Crăciun reprezintă aproape jumătate din volumul vânzărilor de felicitări, cu peste 668,9 milioane de felicitări de Crăciun vândute în perioada festivă din 2008. În țările în majoritate nereligioase (de exemplu, Republica Cehă), felicitările sunt numite felicitări de Anul Nou; acestea sunt trimise înainte de Crăciun, iar accentul (designul, textele) este pus în principal pe Anul Nou, omițând simbolurile religioase.
Felicitări de Crăciun oficiale
Felicitările „oficiale” de Crăciun au început cu Regina Victoria în anii 1840. Felicitările familiei regale britanice sunt, în general, portrete care reflectă evenimente personale semnificative din cursul anului.
Există un obicei îndelungat ca președintele american și Prima Doamnă să trimită felicitări de Crăciun de la Casa Albă în fiecare sezon de sărbători. Practica a început cu președintele Calvin Coolidge, care a fost primul președinte care a emis o declarație scrisă de urări de pace în timpul sărbătorilor din 1927. Președintele Herbert Hoover a fost primul care a oferit note de Crăciun personalului Casei Albe, iar președintele Franklin Delano Roosevelt a fost primul președinte care a utilizat formatul de felicitare (în locul notelor sau al declarației scrise folosite anterior) care seamănă cel mai mult cu felicitările de Crăciun de astăzi.
În 1953, președintele S.U.A. Dwight D. Eisenhower a emis prima felicitare oficială de la Casa Albă. Felicitările înfățișează de obicei scene de la Casa Albă, așa cum au fost redate de artiști americani proeminenți. Numărul destinatarilor a crescut spectaculos de-a lungul deceniilor, de la doar 2.000 în 1961 la 1,4 milioane în 2005.
Felicitări de Crăciun comerciale
Multe companii, de la mici afaceri locale până la întreprinderi multinaționale, trimit felicitări de Crăciun persoanelor de pe listele lor de clienți ca modalitate de a dezvolta bunăvoința generală, de a menține notorietatea mărcii și de a consolida rețelele sociale. Aceste felicitări au aproape întotdeauna un design discret și laic și nu încearcă să vândă un produs, limitându-se la menționarea numelui companiei. Practica trimite la „cărțile de schimb” (trade cards) din secolul al XVIII-lea, un strămoș al felicitării de Crăciun moderne.
În septembrie 1964, s-a raportat că, în cursul celor opt ani precedenți, industria britanică încetase tot mai mult să trimită felicitări de Crăciun „oficiale”, incluzând companii precum Granada, ICI, Schweppes, Shell și Unilever.
Felicitări de Crăciun de caritate
Multe organizații produc felicitări de Crăciun speciale ca instrument de strângere de fonduri. Cea mai faimoasă dintre aceste inițiative este probabil programul de felicitări de Crăciun UNICEF, lansat în 1949, care selectează lucrări de artă de la artiști cunoscuți la nivel internațional pentru reproducerea pe felicitări. Organizația Charities Advisory Trust, cu sediul în Regatul Unit, obișnuia să acorde un premiu anual „Scrooge” felicitărilor care returnează cel mai mic procent către organizațiile de caritate pe care susțin că le sprijină, deși acesta nu este primit universal cu bine de către producătorii de felicitări de Crăciun. RSPB a produs prima felicitare de Crăciun de caritate din istorie în 1898, vânzând 4.500 de bucăți în acel an.
Timbre și abțibilduri de Crăciun
Multe țări emit timbre oficiale de Crăciun, care pot fi viu colorate și înfățișează diverse aspecte ale tradiției de Crăciun sau scena Nașterii. De asemenea, sunt produse mici abțibilduri decorative pentru a sigila spatele plicurilor, prezentând de obicei o podoabă sau un simbol al Crăciunului.
În 2004, poșta germană a oferit gratuit 20 de milioane de abțibilduri parfumate, pentru ca felicitările de Crăciun să miroasă a brad, scorțișoară, turtă dulce, lumânare din ceară de albine, măr copt și portocală.
Obiecte de colecție Încă de la început, felicitările de Crăciun au fost colecționate cu aviditate. Regina Mary a strâns o colecție impresionantă care este găzduită în prezent la British Museum. Slade School of Fine Art din cadrul University College London deține o colecție de felicitări de Crăciun realizate manual de foști elevi, precum și ; acestea sunt expuse în cadrul unor evenimente pe parcursul sezonului de Crăciun, când publicul își poate crea propriile felicitări în Strang Print Room.
Exemplarele din „epoca de aur” a tiparului (anii 1840–1890) sunt deosebit de prețuite și ating sume mari la licitații. În decembrie 2005, una dintre felicitările originale ale lui Horsley s-a vândut cu aproape 9.000 £. Colecționarii se pot concentra pe imagini specifice, cum ar fi Moș Crăciun, poeți sau pe anumite tehnici de imprimare. Felicitarea de Crăciun care deține recordul mondial pentru cea mai scumpă vândută vreodată a fost o felicitare produsă în 1843 de J. C. Horsley și comandată de funcționarul public sir Henry Cole. Felicitarea, una dintre primele din lume, a fost vândută în 2001 de casa de licitații britanică Henry Aldridge unui licitator anonim pentru suma record de 22.250 £.
Felicitări făcute acasă