Jean-Felix Picard, cunoscut ca abatele Picard, () a fost un astronom și un geodez francez.

A fost primul care a calculat, cu precizie, raza Pământului.

Biografie A studiat în orașul natal, La Flèche, la colegiul iezuit Henry-Le-Grand.

În 1655 el a fost numit profesor de Collège royal. A fost unul dintre primii 21 de membri ai Academiei Franceze de Științe la fondarea acesteia la Paris, în 1666. 220px|thumb|Una dintre cele două piramide care marchează extremităţile bazei geodezice a lui Jean Picard aflată la Juvisy-sur-Orge. Cealaltă este la Villejuif. În 1667-1668 a lucrat împreună cu astronomul Adrien Auzout.

Este inventatorul unei lunete care i-a permis să realizeze nivelmente cu o precizie de ordinul de 1 centimetru pe kilometru.

În 1669-1670 Academia de Științe l-a însărcinat cu măsurarea arcului de meridian între Paris și Amiens. Măsurătorile prin triangulație l-au condus la un rezultat de 111 până la 112 km pentru un grad de latitudine, ceea ce dă o rază terestră de km, raza măsurată în prezent fiind de km.

În anul 1671 Picard a plecat în Danemarca să facă relevmentul observatorului lui Tycho Brahe, pe insula Hven. L-a invitat pe astronomul Rømer să-l însoțească la reîntoarcerea la Paris.

Picard a colaborat și a corespondat cu mulți oameni de știință, printre care Isaac Newton, Christiaan Huygens, Ole Rømer, Rasmus Bartholin, Johann Hudde,Johann (or Jan) van Waveren Hudde (1628–1704), primar al Amsterdamului, matematician, creator de lentile. Vezi: The Galileo Project MacTutor Biography: Mathematics și chiar cu principalul său concurent, Giovanni Cassini. Aceste corespondențe l-au condus pe Picard la contribuții din domenii ale științei aflate în afara geodeziei, precum aberația luminii pe care a observat-o în timp ce se afla în Danemarca, la Uraniborg.

Apele de la Versailles Specialist în relevee de nivelment, Colbert a făcut apel la Jean Picard, deoarece avea îndoieli în privința proiectului unui canal de la Loara la Versailles. Philippe Testard-Vaillant, « Des grands travaux en cascade », Les Cahiers de Science & Vie, no hors-série Les Sciences au château de Versailles, octobre 2010, pp. 64-71 Acest proiect propus regelui Ludovic al XIV-lea de către Riquet, cel care a conceput Canal du Midi, viza alimentarea fântânilor și bazinelor din parcul Castelului de la Versailles, mari consumatoare de apă. Picard a demonstrat că priza de apă intenționată, de pe Loara, era mai joasă decât domeniul Versailles și, prin urmare, de nerealizat.

Dar fiind îngrijorat să găsească o soluție problemei, prospectând împrejurimile Versailles-ului, Picard a constatat că mlaștinile situate la Trappes și la Bois d'Arcy, la sud-vest de Versailles, sunt mai înalte decât rezervoarele de la Versailles. Trebuiau barate gurile de scurgere ale apelor spre valea Bièvre și amenajate astfel iazurile Trappes Saint-Quentin, de la Bois d'Arcy și de la Bois Robert. Două rigole asigură scurgerea apelor de ploaie spre Versailles. Un apeduct subteran aduce apele de la iazul Saint-Quentin la rezervoarele Gobert și la „bassin des Suisses”. Acest apeduct prezintă o pantă de 2,93 metri pe o lungime totală de 11 km, cu alte cuvinte, pe o pantă mai mică de 0,3 mm/m, ceea ce constituie o lucrare remarcabilă pentru acea epocă.

Jean Picard a lăsat un Traité du nivellement, publicat cu titlu postum de către Philippe de La Hire.

Scrieri Mesure de la terre de Jean Picard (1671) lucrare disponibilă pe site-ul Google Cărți Connaissance des Temps Voyage à Uraniborg Traité du nivellement de Jean Picard (1684) lucrare disponibilă pe site-ul Google Cărți

Omagii În 1740 Academia Franceză de Științe, al cărui membru a fost de la fondare (1666), a pus să se ridice două piramide pe marginea drumului spre Paris, la Juvisy-sur-Orge și la Villejuif, în memoria lucrărilor lui Jean Picard, cele două puncte servindu-i de bază la triangulația folosită pentru măsurarea Pământului. Un crater de pe Lună îi poartă numele.

Măsurile diametrului solar Jean Picard a efectuat măsurări ale diametrului solar. Satelitul francez de observare a Soarelui, Picard, a fost denumit în onoarea lui Jean Picard. Măsurătorile făcute de el, în timpul minimului lui Maunder (1645 - 1715), sunt și acum folosite pentru evaluarea influenței constantei solare asupra încălzirii globale.

Instrumentele lui Picard Picard a conceput el însuși instrumente de măsură și a fost primul care a folosit o lunetă prevăzută cu un reticul.

Planșe din Encyclopédie méthodique:

Note

Bibliografie Colectiv, Jean Picard et les débuts de l'astronomie de précision au XVIIe siècle, CNRS, 1999.

Legături externe

Mémoires de l'Académie Royale des Sciences depuis 1666 jusqu'à 1699, Volume 7, câteva comunicări ale lui Jean Picard la Academia Franceză de Științe.

Categorie:Astronomi din secolul al XVII-lea Categorie:Astronomi francezi Categorie:Geodezi francezi Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe Categorie:Preoți romano-catolici în știință Categorie:Nașteri pe 21 iulie Categorie:Nașteri în 1620 Categorie:Decese în 1682 Categorie:Decese pe 12 iulie Categorie:Oameni de știință francezi din secolul al XVII-lea Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună Categorie:Oameni din Pays de la Loire