Luncași este un sat în comuna Hălăucești din județul Iași, Moldova, România. A devenit sat în cadrul comunei Hălăucești din județul Roman la începutul secolului al XX-lea, prin despărțirea zonei nordice a satului Hălăucești.
Istoric
Gheorghe I. Năstase, referindu-se la cele 6 sate în totalitate maghiare găsite de Marco Bandini la 1646 în zona Romanului: Tămășeni (în , menționat de Bandini ca Thomasest), Adjudeni (, ), Răchiteni (), Săbăoani (), Leucușăni (, contopit cu Săbăoani), Tețcani (), a menționat că acesta reprezenta la acea vreme nucleul maghiar al Ținutului Romanului. Însă, nucleul s-a mărit considerabil pe ambele maluri ale luncii Siretului în secolele al XVIII-lea și al XlX-lea cu satele: Cozmești, Mogoșești, Luncași, Hălăucești, Mircești, Ursărești, Traian și Sturza. În aceeași perioadă au apărut și satele maghiare din bazinul inferior al râului Moldova, precum: Corhana, Pildești, Gherăiești, Iugani, Barticești, Muncelu de Sus, Tupilați, David, Talpa, Breaza, Văleni și Bârgăoani.Gheorghe I. Năstase (Conferențiar de Antropogeografie la Universitatea din Iași), „Ungurii din Moldova la 1646 după «Codex Bandinus»”, în Arhivele Basarabiei, an VI, nr. IV, Tipografia „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1934, pp. 410-411Mihai Perca, „Rădăcini: despre maghiarii din Moldova (ceangăii)”, 2012, pp. 324-325
La sfârșitul secolului al XIX-lea prin Luncași era cunoscută partea nordică a satului Hălăucești din județul Roman, singurul sat al comunei Hălăucești, din plasa Moldova a județului Roman. Comuna deținea 2178 de locuitori, din care 1500 maghiari, 15 familii de evrei și restul români, cu două biserici ortodoxe și una catolică. Anuarul Socec din 1925 a consemnat Luncași ca sat separat în aceeași plasă și comună. Satul Hălăucești a aparținut la 1756 paharnicului Constantin Sturdza.
Majoritatea populației este de religie romano-catolică, iar singura biserică din sat este biserica romano-catolică „Sf. Maximilian Maria Kolbe”. Hramul bisericii este susținut în data de 14 august.
Note
Luncași, Hălăucești