Podolenii de Jos este un sat în comuna Cozmești din județul Iași, Moldova, România.
Podolenii de Jos se află în partea sudică a comunei Cozmești, în vecinătatea satului Podolenii de Sus la nord, a satului Podu-Hagiului la est, a satului Ghermănești la sud-est și a satului Arsura către sud. Podolenii de Jos este cel mai mic dintre satele comunei, atât ca suprafață, cât și ca populație. Așezarea ocupă o vale în care dealurile coboară treptat spre pârâul Moșna într-un relief dominat de versanți domoli, podișuri joase și mici depresiuni formate prin eroziunea caracteristică Podișului Bârladului și Podișului Central Moldovenesc. Structura satului este compactă, cu gospodării dispuse de-a lungul drumului local care îl leagă de Podolenii de Sus și de rețeaua rutieră a comunei. Poziționarea între zone agricole și fâșii de vegetație păstrate pe înălțimi a influențat modul de organizare a gospodăriilor și utilizarea terenurilor.
Scurt istoric Podolenii de Jos reprezintă o diviziune a vechiului sat Podoleni, menționat documentar în anul 1439. La 2 iulie 1439, domnii Moldovei Ștefan al II-lea și Iliaș I, fiii lui Alexandru cel Bun, dăruiesc protopopului Iuga și fiului său Mihai mai multe așezări și terenuri, între care și două „cuturi” situate în apropierea Prutului, în dreptul Podolenilor. Formula nu desemnează satele Podolenii de Sus și Podolenii de Jos în sensul actual. Separarea celor două nuclee apare după mijlocul secolului al XIX-lea.
În perioada medievală și premodernă, satul Podoleni trece succesiv în posesia mai multor boieri, situație comună localităților din zona Prutului. Printre proprietari figurează hatmanul Andrei, vel căminarul Isac Balica, vistiernicul Nicula, apoi Ștefan Boul, precum și Neculai Ureche, nepot al cronicarului Grigore Ureche.
La 9 martie 1659, Safta, jupâneasa spătarului Neculai, schimbă moșia Podoleni cu marele logofăt Racoviță-Cehan, în schimbul satului Bălăsinești din ținutul Hotin. Podoleni rămâne o perioadă îndelungată în posesia familiei Cehan și trece ulterior la domnitorul Mihai Racoviță. În timpul celei de-a treia domnii (1721), Mihai Racoviță ridică mănăstirea din Fâstâci și o înzestrează cu sate și moșii, între care se află și Podolenii. Satul rămâne proprietate mănăstirească până în anul 1863, când averile mănăstirilor sunt secularizate.
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Podoleni funcționează ca un punct de referință în organizarea administrativă a regiunii, ceea ce explică denumiri precum Ocolul Podoleni și Plasa Podoleni. Poziția sa în rețeaua drumurilor din stânga Prutului și în circuitele economice locale îi conferă un rol vizibil în viața socială și administrativă a zonei.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, evoluția comunității este influențată de războaiele ruso-turce. În timpul conflictului din 1768–1774 sau imediat după, populația din Podoleni se mută din vatra veche, situată pe malul Prutului, către interiorul Văii Moșnei, în zona actuală. Mutarea urmărea protejarea comunității față de trecerile militare și de instabilitatea frecventă din zona de frontieră.
Originea denumirii Podoleni a fost discutată frecvent în epoca modernă. Dicționarul Geografic al Județului Fălciu (1893) propune ideea unei proveniențe din Podolia, interpretare reluată ulterior de Constantin Chirița și Iorgu Iordan. Cercetările recente, între care analiza monografică realizată de Marian Cozma în lucrarea Contribuții monografice la istoricul comunei Cozmești, ajung la concluzia că numele nu derivă dintr-o migrație din Podolia, ci dintr-o tipologie toponimică locală. Mai exact, termenul provine din fondul slav: „po” și „dolina”, cu sensul „pe vale”. Denumiri precum „Valea de Sus” și „Valea de Gios”, întâlnite în documentele de arhivă când este menționat satul, susțin această interpretare.
Începând cu anul 1871, localitatea apare oficial sub denumirea Podolenii de Jos și, împreună cu Podolenii de Sus, a constituit unul dintre cele două sate ale comunei Podoleni. Până în anul 1950, satul a aparținut în principal comunei Podoleni, iar apartenența sa administrativă a suferit modificări ocazionale în funcție de reorganizările teritoriale ale perioadei. În 1950, ca urmare a noilor aranjamente administrative, Podolenii de Jos a fost integrat definitiv în componența comunei Cozmești.
Componența demografică și religioasă Comunitatea este etnic și confesional omogenă, fiind formată predominant din români de credință ortodoxă. Viața spirituală a satului se concentrează în jurul bisericii parohiale cu hramul Sfinții Trei Ierarhi, ridicată între anii 1868-1873 de către localnici.
Profilul economic al satului Viața economică a satului Podolenii de Jos se bazează în principal pe agricultură de subzistență, viticultură, pomicultură și creșterea animalelor. Activitățile agricole se desfășoară la un nivel modest, caracteristic mediului rural. În paralel, există și mici activități comerciale locale, care completează economia agrară, reflectând un habitat rural cu dezvoltare economică limitată.
Podolenii de Jos, Cozmești