Termocentrala Borzești a fost una dintre cele mai mari uzine de producere a curentului electric din România și prima mare centrală de termoficare din țară, ce putea alimenta consumatorii cu abur și energie electrică,Rozalia și Teodor Verde; Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente, iulie 2003, pag. 45 fiind situată în cartierul Borzești al municipiului Onești.
Amplasarea între localitățile Onești și Borzești a unui mare complex industrial petrochimic, aprobată prin H.C.M. nr. 1638/1952, parte integrantă a măsurilor luate pentru dezvoltarea Moldovei, s-a dovedit a fi optimă pe criterii tehnice, economice și sociale, avându-se în vedere și bogățille economice apreciabile din bazinul Trotuș. În aceeași hotărâre se stipula necesitatea construirii unei centrale electrice de termoficare la Borzești, care urma să alimenteze cu energie electrică și termică Platforma Petrochimică Borzești. Datele existente în anul 1951 arătau că necesarul de energie electrică în Moldova se ridica pentru anul 1955 la 1350 mil. KWh, adică de 5,6 ori mai mult decât întreaga producție a anului 1951.
Termocentrala a fost construită pentru a asigura energia electrică și termică Platformei Petrochimice Borzești, debitând totodată energie electrică și în Sistemul Energetic Național. Prin asigurarea prin termoficare, a căldurii necesare încălzirii orașului, municipiul Onești a devenit primul oraș din țară complet termoficat.
Construcția ei a început în anul 1953,Rozalia și Teodor Verde; Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente, iulie 2003, pag. 44 fiind prima unitate industrială a cărei construcție a început pe Platforma Petrochimică Borzești, ca urmare a politicii de industrializare. În anul 1956 a intrat în funcțiune primul grup de 25 MW. Centrala a fost proiectată inițial pentru o putere finală de 225 MW. Ulterior a urmat o ascensiune a acestei unități în perioada 1960-1965, când puterea instalată a ajuns la 235 MW. În anul 1968 a intrat în funcțiune primul grup de 200 MW și în 1969 a celui de-al doilea grup de 200 MW, ajungând în anul 1970 la o putere de 625 MW.Rozalia și Teodor Verde; Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente, iulie 2003, pag. 53
Pentru satisfacerea consumului termic s-au mai pus în funcțiune începând cu anul 1974 și până în 1980 5 cazane a 50 tone abur/oră și 3 cazane a 100 tone abur/oră. În etapa 1979-1980 au intrat în funcțiune încă 3 cazane a 100 tone abur/oră. În anul 1980 unitatea avea o putere termică instalată de 2198 G.cal/oră.
Datorită necesităților noilor dezvoltări de pe platforma industrială s-a hotărât extinderea centralei Borzești cu o centrală termoelectrică de compensație, în anul 1978 înființându-se Termocentrala II Borzești cu puterea inițială de 100 MW pe hidrocarburi, ca ulterior să poată ajungă la puterea maximă de 300 MW pe cărbune în perioada următoare.
Termocentrala a ajuns la o putere finală de 655 MW (3x25+2x50+1x60+2x210 MW), pe gaz natural și păcură.Prof. dr. ing. Victor Vaida; CENTRALELE TERMOELECTRICE ȘI DE TERMOFICARE ÎN ROMÂNIA , Muzeul Național Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”. București, 17 mai 2014, III/1.
Din anul 1990 Întreprinderea Electrocentrale Borzești a devenit Filiala Electrocentrale BorzeștiRozalia și Teodor Verde; Monografia Municipiului Onești – în date și evenimente, iulie 2003, pag. 59 și aparținea de RENEL, ulterior din 1998 de CONEL iar din anul 2000 de Termoelectrica S.A.
Capacitatea totală instalată actual este de 210 MW și constă într-un bloc de condensație pe hidrocarburi pus în funcțiune în anul 1969. Termoelectrica are în vedere oprirea unității de 210 MW în anul 2019, în schimb până în 2020 este în plan intrarea în funcțiune o unei noi unități modernizate de produce a curentului electric.
În aproprierea termocentralei se află stația de transformare 400/220/110 kV Gutinaș, care este cea mai mare din Moldova și N-E României, reprezentând un nod al Sistemul Energetic Național (SEN) prin care se asigură alimentarea cu energie electrică a întregii zone de N-E a țării, precum și racordarea grupurilor din centrala termoelectrică Borzești și evacuarea puterii în SEN.
La data de 31 decembrie 1955 a fost inaugurată prima linie de 110 kV din Moldova cu scopul de a evacua surplusul de energie electrică de la termocentrala Borzești spre SEN. În anul 1957 a intrat în funcțiune linia electrică de înaltă tensiune Borzești–Bacău–Roman–Bicaz („Stejarul”).
Amplasament Centrala este amplasată, în cadrul platformei petrochimice Borzești în centrul consumatorilor industriali de căldură și energie electrică, pe malul drept al râului Trotuș, pe o terasă a luncii râului, având de o parte rafinăria și combinatul de cauciuc sintetic și de cealaltă parte combinatul chimic. Râul Trotuș asigură apa de răcire necesară centralei.Centrala electrică și de termoficare Borzești ..., Energetica, 1960, pag. 571
Terenul de amplasament prezintă următoarea stratificație geologică: un strat vegetal de 0,20 – 0,40 m în grosime, un strat de Iehm de terasă, impropriu pentru fundări, în grosime de circa 3,00 m și stratul de pietriș, recomandat pentru fundări, la o adâncime de circa 3,50 m. Roca de bază, recomandată ca al doilea strat de fundare și constând din straturi alternate de argile, marne tari, gresii slabe și conglomerate, se află la o adâncime de 4,50 – 5,00 m.
Nivelul hidrostatic al apelor are un caracter variabil cu abundența precipitațiilor și apare la adâncimea de circa 4,30 m.
Gradul de seismicitate este 7, ceea ce a impus măsuri speciale la dimensionarea construcțiilor.
Date tehnice thumb|Noua unitate construită în 1969 thumb|Vedere exterioară a unității C.T.E. Borzești 2x210 MW construită în 1969
Unitatea 2x210 MW Capacitatea totală instalată actuală a C.T.E. Borzești este de 210 MW (unitatea 2 x 210 MW) ce constă într-un bloc de condensație pe hidrocarburi pus în funcțiune în anul 1969. Cazanul a fost fabricat la Taganrog, în URSS, iar turbina cu abur și generatorul electric au fost fabricate tot în URSS, la Uzina LMZ din Leningrad. Cazanul funcționează cu păcură, cu o putere calorifică inferioară de 38.720 kj/kg, și cu gaze naturale, cu o putere calorifică inferioară de 31.820 kj/mc. Sistemul de răcire este construit ca o combinație de circuit deschis și circuit închis cu turnuri de răcire, iar apa de răcire este preluată din râul Trotuș. Înfășurările statoarelor generatoarelor de 210 MW fiecare sunt răcite cu hidrogen și apă.
C.T.E. 2x210 MW este format din următoarele zone active: sala cazanelor 7A, 7B, 8A, 8B; sala turbinelor (turbinele și generatoarele 7 și 8); circuitul hidro; camera de comandă electrică - stații electrice: stația electrică de 110 kV; stația electrică 220 kV aferentă blocurilor 7 și 8 de 210 MW. Depozitele de combustibil: rezervoare păcură – subterane și supraterane, cu capacitate de depozitare de 22.400 t; stațiile de reglare gaze naturale CET-1 și Secția Termică Onești. Instalațiile de pretratare apă: instalația de demineralizare apă; instalația de tratare condens 2x210 MW; depozitele de oxigen, hidrogen, acetilenă, clor, ulei și reactivi chimici. Pavilionul administrativ: rețeaua locală de calculatoare camera serverelor; cabinete conducere; birourile resurse umane, tehnic, PPUR, structura de securitate, arhiva tehnică, intrările principale de acces, perimetrul unității (CET-1 și secția Termică Onești); sistemul de comunicații (CT digitală, stația radio-emisie).Planul de analiză și acoperirea riscurilor de pe teritoriul județului Bacău, Consilul Local Bacău, 2015, A.6. S.C. TERMOELECTRICA S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA ELECTROCENTRALE BORZEȘTI, Zone critice generatoare de risc, p. 161/274
Substanțe folosite în procesul obținerii energiei electrice: păcură – folosită în procesul de ardere pentru obținerea energiei electrice. Pe amplasamentul unității este depozitată în rezervoare de beton, subterane și supraterane cu o capacitate de aprox. 25.000 tone: gaz natural – folosit în procesul de ardere pentru obținerea energiei electrice și termice. Transportul gazului la arzătoarele cazanelor se face prin conducte; acid clorhidric (max. 180 tone), acid sulfuric (max. 120 tone), hidroxid de sodiu (max. 120 tone) – substanțe folosite în procesul de regenerare a maselor schimbătoare de ioni, ce sunt depozitate în cisterne și rezervoare metalice protejate anticoroziv; amoniac – folosit în procesul de reglare a Ph-ului apei de alimentare a cazanelor energetice (max. 5 tone). Este depozitat în concentrație de max. 24 %, în butoaie; hidrat de hidrazină – folosit în procesul de degazare chimică a apei (max. 5 tone), fiind depozitat în butoaie; hidrogen – folosit în procesul de răcire a generatoarelor de curent. Este stocat în tuburi de inox sub presiune ridicată.Planul de analiză și acoperirea riscurilor de pe teritoriul județului Bacău, Consilul Local Bacău, 2015, A.6. S.C. TERMOELECTRICA S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA ELECTROCENTRALE BORZEȘTI, Principalele substanțe periculoase, p. 162/274
Prin producerea combinată de energie electrică și căldură în termoficare, folosind drept combustibil gazele de sondă din regiune, gazele reziduale rezultate din procesul tehnologic al industriilor, gazul metan și ca rezervă păcura, întreprinderea realiza însemnate economii de combustibil.
Unitățile 3x25+2x50+1x60 MW
Centrala veche a fost realizată în două etape, cu agregate de tipuri și parametrii diferiți.Centrala electrică și de termoficare Borzești ..., Energetica, 1960, pag. 572
În prima etapă s-au instalat un cazan tip TM-170, de 170 t/h, și două cazane tip TM-230, de câte 230 t/h, cu parametrii aburului de 100 ata, 510 °C, împreună cu două turbine tip VPT-25-3 cu condensație și două prize reglabile de câte 25 MW și o turbină tip VR-25-18 de contrapresiune de 25 MW, cu parametrii aburului la intrarea în turbină de 90 ata, 500 °C. Prizele turbinelor VPT-25-3 au presiunile de 8–13 ata și 1,2–2,5 ata. Contrapresiunea turbinei VR-25-18 este de 15–21 ata.
Schema adoptată, pe partea de abur principal, este bloc cazan-turbină cu bară transversală de ajutor.
Pentru alimentarea cu apă a cazanelor s-au realizat două colectoare principale în care refulează cele 4 electropompe de alimentare, din care una este de rezervă, de câte 270m³ /h, la 150 at, și cele 2 turbopompe de alimentare de rezervă de câte 270 m³/h, la 150 at. Parametrii aburului pentru acționarea turbinelor pompelor sunt 90 ata, 500 °C.
Etapa a doua, extinderea centralei, se realizează cu trei cazane tip TGM-84 de câte 420 t/h, la 140 ata, 570°C, două turbine tip VPT-50-3 cu condensație și două prize reglabile și o turbină tip PVR-50-13 cu contrapresiune, toate de câte 50 MW, parametrii aburului la intrare fiind 130 ata, 565 °C. Prizele turbinelor VPT-50-3 au presiunile de 10–16 ata și 1,2–2.5 ata. Contrapresiunea turbinei PVR-50-13 este de 10–16 ata.
Schema termică a etapei a doua s-a simplificat: pe partea de abur se menține schema-bloc cu bară transversală de ajutor, însă alimentarea cazanelor se realizează printr-un singur colector în care refulează cele 4 electropompe de alimentare, din care una de rezervă, de câte 500 m³/h, la 180 at. S-a renunțat la turbopompele de alimentare de rezervă.