Armata de Nord a fost o mare unitate de nivel operativ-strategic care s-a constituit în prima zi de mobilizare, la 27 august 1916, prin transformarea Corpului IV Armată întărit cu Divizia 2 Cavalerie și unitățile aflate în dispozitivul de acoperire a frontierei de pe Carpații Orientali. La intrarea în război, Armata de Nord a fost comandată de generalul de divizie Constantin Prezan.
Armata de Nord a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, între 14/27 august 1916 - 1/13 decembrie 1916, participând la două operații de nivel strategic din campania anului 1916: Operația ofensivă în Transilvania și Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați.
La începutul lunii octombrie 1916, în compunerea armatei intră și Divizia 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, care avea să ducă, împreună cu trupe din Divizia 8 Infanterie, bătăliile vicorioase de la Oituz, din toamna anului 1916. La mijlocul lunii octombrie 1916 în compunerea armatei va intra și Brigada 7 Mixtă, resubordonată de la Armata 2 și care acționa în Munții Vrancei.
Pe măsura preluării frontului său de către forțele rusești, marile unități din compunere au fost redislocate succesiv pe alte fronturi, începând cu Divizia 14 Infanterie, urmată de Diviziile 7 și 8 Infanterie. Divizia 15 Infanterie va rămâne pe poziție pe Valea Oituzului, intrând în compunerea Armatei 2.
La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să lupte în compunerea Armata 1 și Armata 2, participând la operațiile militare până la sfârșitul războiului Pregătiri de război Acoperirea frontierei
Având în vedere că Puterile Centrale aveau dislocate trupe la frontierele cu România încă de la izbucnirea conflictului mondial (în sud Armata 3 bulgară era concentrată din octombrie 1915), forțe ce puteau să atace din primele zile de după o eventuală intrare a României în război, a determinat comandamentul român să ia măsuri oentru înființarea unor grupuri care să asigure acoperirea frontierei, mobilizarea și concentrarea grosului forțelor, dispuse din timp de pace pe principalele direcții de acțiune. Pe frontul Armatei de Nord, au fost concentrate în dispozitivul de acoperire un număr de 38 batalioane de infanterie și 22 baterii de artilerie, cu un număr de 41.000 de militari, organizate în grupuri de acoperire, astfel:General Gheorghe A. Dabija, Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I, București, Editura I. Hertz, f.a. Grupul „Bistrița”, format din 5 batalioane de infanterie și 3 baterii de artilerie, sub comanda comandantului Regimentului 56 Infanterie, colonelul Constantin Neculcea, acționând pe un front de 65 kilometri între râul Neagra și vârful Bușmeiul Mare. Grupul „Bistricioara”, format din 5 batalioane de infanterie și 3 baterii de artilerie din cadrul Brigăzii 27 Infanterie, sub comanda generalului de brigadă Luca Vlădoianu, acționând pe un front de 32 kilometri în valea râului Bistricioara. Grupul „Bicaz”, format din 5 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, sub comanda comandantului Brigăzii 28 Infanterie, generalului de brigadă Claudian Floru Ionescu, acționând pe un front de 56 kilometri, pe văile Bicazului și Tarcăului. Grupul „Ghimeș”, format din 9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie (9.500 de militari), sub comanda comandantului Brigăzii 14 Infanterie, colonelul colonel Octav Boian, acționând pe un front de 56 kilometri în văile râurilor Trotuș și Sulița. Grupul „Uz”, format din 4 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie, sub comanda comandantului Brigăzii 13 Infanterie (4.500 de militari), colonelul Petre Velicu, acționând pe un front de 28 kilometri în valea râului Uz.
Mobilizarea Conform planului, la declararea de mobilizării, se executau următoarele activități: constituirea comandamentului Armatei de Nord prin transformarea comandamentului Corpului IV Armată, completarea cu efective la nivelul ștatelor de război pentru unitățile active (Diviziile 7, 8 Infanterie și 2 Cavalerie precum și a Brigăzii 2 Călărași), constituirea marilor unități de rezervă Divizia 14 Infanterie și Brigada 4 Mixtă. Totalul forțelor mobilizate de Armata de Nord era de 70 batalioane de infanterie, 35 de escadroane de cavalerie și 61 bateriii de artilerie.Monitorul Oficial, nr. 107 din 14/27 august 1916, p. 5401 În plus, armata mai avea la dispoziție:o escadrilă aviație, un spital mobil, un detașament jandarmi pedeștri, un detașament jandarmi rurali, o secție telegrafie, o secție telegrafie fără fir și serviciile armatei.
Completarea cu efective se făcea de la părțile sedentare ale unităților, în acest sens fiindprevăzută înființarea unei mari unități - Divizia 4 Marș, dislocată la Bacău, transformată începând cu luna octombrie 1916 în Centrul de instrucție al Armatei de Nord. În aceste unități se făcea instrucția preliminară a personalului destinat completării, înainte de a fi trimis la unitățile operative de pe front.
Având în vedere evoluțiile de pe frontul de est în contextul ofensivei Brusilov, la 2 august 1916, Divizia 14 Infanterie și Brigada 4 Mixtă au fost aduse la efectivele de mobilizare și au fost concentrate: prima, începând din noaptea de 3/4 august, în zona Pipirig-Târgu Neamț; iar cea de a doua, începând din noaptea de 7/8 august, în zona Stejaru-Doamna (județul Neamț). Totodată a fost adusă la efective de război și Divizia 2 Cavalerie.
Mobilizarea a fost decretată în ziua de 14 august, prima zi de mobilizare începând la ora 24, în noaptea de 14/15 august. Mobilizarea a durat; 12 ore pentru partea activă a regimentelor de roșiori; 5 zile pentru partea complementară a regimentelor de roșiori, regimentele de călărași, regimentele de infanterie și comandamente; 6 zile pentru unitățile de artilerie, trupe speciale si servicii divizionare și 10 zile pentru serviciile de etapă. Au fost mobilizate 25 de contingente - 1892-1896, din care contingentele 1910-1916 preponderent pentru unitățile active de infanterie și cavalerie, contingentele 1898-1910 preponderent pentru unitățile de artilerie, specialități, precum și pentru unitățile de rezervă de infanterie și cavalerie, iar contingentele 1892-1898 pentru unitățile teritoriale și de miliții.
Concentrarea
Proiectul de operații prevedea ca „prima adunare a trupelor Armatelor 1, 2 și de Nord, după debarcarea lor din trenurile de transport, se va face în vecinătatea frontierei muntoase a Carpaților”. În acest sens, pentru marile unități ale Armatei de Nord au fost stabilite următoarele raioane de concentrare: Cartierul general alarmatei la Bacău; Divizia 14 Infanterie pe valea Bistriței, în zona Buhalnița-Botosu-Straja-Pângărești, cu Brigada 4 Mixtă în zona Vadurile-Bistrița; Divizia 7 Infanterie in zona Leontinești-Moinești-Comănești-Dărmănești; Divizia 8 Infanterie pe valea Trotușului, în zona Tg. Ocna-Brătești-Trotuș; Divizia 2 Cavalerie in zona Onești-Râpele; Brigada 4 Călărași in zona Vânători sud-est Piatra Neamț. Brigada 38 Infanterie rămânea în rezerva armatei, în zona Bacău.
Datorită evoluției situației pe front în primele zile de război, concentrarea s-a executat astfel: Divizia 14 Infanterie și Brigada 4 Mixtă, care se găseau cu unitățile de infanterie și artilerie pe zona de concentrare înainte de declararea războiului, și-au concentrat celelalte unități și serviciile în perioada 20 august/2septembrie-23 august/5 septembrie, în zona Hangu-Răpciuni-Vadurile. Divizia 7 Infanterie și-a concentrat restul trupelor, care nu erau în dispozitivul de acoperire, și serviciile în perioada 20 august/2septembrie-23 august/5 septembrie, în zona Dărmănești-Asău-Comănești. Divizia 8 Infanterie avea Brigada 15 Infanterie în acoperire la Oituz. Cartierul diviziei, escadronul de ștafete, unitățile de geniu, un divizion din Regimentul 12 Artilerie au fost concentrate până la 22 august/4 septembrie în valea Oituzului, în zona Grozești-Bogdănesti-Hârja. Pentru restul unităților, care trebuiau concentrate în zona Târgu Ocna, s-au modificat transporturile de concentrare, aducând, până la 23 august/5 septembrie: Brigăzii 16 Infanterie la Ghimeș, Brigăzii 37 Infanterie la Piatra Neamț, Regimentul 17 Artilerie și celelalte trupe și servicii în zona Piatra Neamț-Bicaz-Hangu. De la 24 august/6 septembrie, Divizia 8 Infanterie, constituită din Brigada 16 si 37 Infanterie, Divizioanele 11 și 12 Artilerie, Regimentul 17 Artilerie și celelalte trupe și servicii, care nu intrau în compunerea Grupului de acoperire Oituz, a trecut frontiera sub protecția Diviziei 14 Infanterie, și a executat concentrarea în zona Bicaz-Giorgio Ditrău-Tulgheș. Brigada 4 Mixtă se concentrează, între 20 august/2septembrie-21 august/3 septembrie, în zona Vadurile-Pângărești-Stejarul. Divizia 2 Cavalerie s-a concentrat, între 16/29 august-17/30 august în zona Onești-Cașin-Răcăuți.
Planul de operații În prima etapă a ofensivei, Armata de Nord trebuia să realizeze în 8 zile o pătrundere de 60-100 km până la aliniamentul Deda, Reghin, ceea ce corespundea unui ritm mediu de înaintare cuprins între 7 și 12 km pe zi. În următoarele 4 zile (între a 25-a și a 29-a zi de la mobilizare), Armata de Nord trebuia să ajungă pe aliniamentul Cluj, Gherla, Dej, ceea ce însemna să acopere distanțe cuprinse între 50 și 70 km, ritmul mediu de ofensivă fiind stabilit la 13-17 km pe zi. În ultima etapă a ofensivei, Armatele 2 și de Nord, constituite într-un singur grup operativ, trebuiau să străbată, în 10 zile, până la Oradea și Debrețin, distanțe cuprinse între 170 și 245 km, într-un ritm mediu 17 pînă la 24 km pe zi. Participarea la operații - campania anului 1916
Ofensiva în Transilvania
În baza Directivei operative nr. 1 și a Ordinului Marelui Stat Major nr. 2768 din 13/26 august 1916, Armata de Nord, cu un efectiv inițial de 41.000 de militari (107.948 de oameni la terminarea mobilizării), a trecut la ofensivă pe un front cu o dezvoltare de circa 270 km, între văile Bistriței și Cașinului, având misiunea de a nimici rezistența inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă.România în anii primului Război Mondial, vol. 1, Editura Militară, București, 1987România în războiul mondial 1916-1919. Volumul 1: Documente-Anexe, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie (Diviziile 7, 8 și 14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în care acționau.România în războiul mondial 1916-1919. Volumul 1. Capitolele I-VIII, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului.
Raportul de forțe era unul net favorabil părții române: Armata de Nord Armata 1 austro‑ungară Raportul de forțe Batalioane de infanterie 70 17 4,1/1 Escadroane de cavalerie 35 11 3,1/1 Baterii artilerie 42 10 4,2/1 Mitraliere 68 8 8,5/1 Etapa I (27 august -2 septembrie 1916)