thumb|O grilă 9×9 de Sudoku (apăsați pe imagine pentru a vedea soluția, care apare mai jos) Sudoku (din japoneză 数, sû - cifră și 独, doku - unică), este un joc în formă de grilă inventat în 1979 și inspirat de pătratul latin și de problema celor 36 ofițeri a lui Leonhard Euler. Scopul jocului este de a umple această grilă cu cifrele de la 1 la 9 respectând anumite condiții, cu unele cifre fiind de la început dispuse în grilă.
Prezentare Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuțe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni (vedeți figura). Regula jocului este simplă: fiecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conțină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fiecare ansamblu trebuie să conțină cifrele de la unu la nouă o singură dată.
Cifrele nu reprezintă decât o convenție, relațiile aritmetice între ele nefiind de nici un folos. Orice ansamblu de simboluri distincte: litere, forme, culori, pot fi folosite fără a se modifica regulile jocului. Dell Magazine, primul care a publicat grile, a folosit cifre în publicațiile sale. Dimpotrivă, Scramblets, de la Penny Press, și Sudoku Word, de Knight Features Syndicate, folosesc amândouă litere.
Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale și în complexitatea soluțiilor sale. Grilele publicate au de obicei un nivel de dificultate indicat, iar editorul are posibilitatea să indice și un timp de rezolvare probabil. Cu toate că, în general, grilele ce conțin mai multe cifre completate sunt mai ușoare, inversul nu este în totdeauna adevărat. Dificultatea veritabilă a jocului rămâne totuși în a găsi suita exactă a cifrelor rămase.
Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă și folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile și problemele de șah.
Profesorii recomandă practicarea jocului Sudoku ca antrenament pentru gândirea logică. Nivelul de dificultate poate în acest caz să fie adaptat publicului.
Grilele sunt publicate în ziare, dar pot fi și generate cu ajutorul unui computer.
Istoric Problema ofițerilor thumb|right|200px|Problema celor 36 de ofițeri: un pătrat greco-latin de ordin 6 este imposibil de rezolvat
În 1782 matematicianul elvețian Leonhard Euler își imaginează următoarea problemă într-o grilă. Unii atribuie paternitatea Sudokului elvețianului, cu atât mai mult cu cât munca lui Euler consista în studiul pătratelor latine și teoria grafurilor.
Problema ofițerilor se poate enunța astfel: fie șase regimente diferite, fiecare regiment posedând șase ofițeri de grade diferite. Se cere să se plaseze cei 36 ofițeri într-o grilă de 6 x 6, fiecare ofițer ocupând câte căsuță, în așa fel că fiecare rând și fiecare coloană să conțină toate gradele și toate regimentele.
„Deși, după tot efortul pe care l-am dat pentru rezolvarea acestei probleme, am fost obligați să recunoaștem că un astfel de aranjament este absolut imposibil, deși nu putem să dăm o demonstrație riguroasă”
În 1901 francezul Gaston Tarry demonstrează imposibilitatea rezultatului datorită unei căutări extensive a tuturor cazurilor și prin încrucișarea rezultatelor.
Legătura între Sudoku și problema celor 36 de ofițeri este condiția care împiedică repetiția unui același element în grilă, ajungându-se în final tot la un joc care se folosește de principiul pătratului latin (combinarea a două pătrate latine în cazul pătratului greco-latin, pătrat latin subdivizat în mai multe regiuni în cazul Sudoku).
Versiunea modernă a Sudokului În 1979 un jurnalist liber specializat în jocurile de tip enigmă, Howard Garns, creează primul joc. Dell Magazines îl introduce în același an într-o publicație destinată pieței new-yorkeze, Dell Pencil Puzzles and Word Games, sub numele de Number Place. Nikoli îl introduce în Japonia în aprilie 1984 în magazinul Monthly Nikolist și îl numește Sūji wa dokushin ni kagiru (数字は独身に限る, care se poate traduce prin "cifra trebuie să fie unică" sau "apare o singură dată"; 独身 semnifică în traducere "singur" sau "celibatar"). Mai târziu, numele se schimbă și devine Sudoku (数独), respectând așa tradiția de a forma un cuvânt mai scurt luând scrierea kanji a parafrazei.
În 1986 Nikoli introduce două noutăți care vor face jocul popular: numărul căsuțelor descoperite este mai mare de 30 și grilele sunt simetrice, adică sunt simetric distribuite în jurul centrului grilei. Astăzi, majoritatea ziarelor importante din Japonia, ca de exemplu Asahi Shimbun, publică acest joc. În Japonia, Nikoli este în continuare proprietarul numelui Sudoku; concurenții săi folosesc un alt nume.
În 1989 Loadstar și Softdisk publică DigitHunt pentru Commodore 64, probabil prima aplicație pentru computer capabilă de a genera grile Sudoku. Mai există una, Enterprise, care continuă să folosească acest nume. www.coregames.com
În 1995 Yoshimitsu Kanai publică un generator software sub numele de Single Number (traducerea în engleză a Sudoku), pentru Macintosh, în japoneză și în engleză și, în 1996, publică versiunea pentru Palm.
În 2005 Dell Magazines publică două reviste dedicate Sudokurilor: Original Sudoku și Extreme Sudoku. Mai mult, Kappa Publishing Group reia grilele Nikoli în GAMES Magazine sub numele Squared Away. Ziarele New York Post, USA Today și San Francisco Chronicle publică și ele acest joc. Grile apar în anumite antologii de jocuri, ca și The Giant 1001 Puzzle Book (sub numele Nine Numbers).
În iulie 2005 Sudoku ajunge în Franța, publicat de Sport cérébral, editor specializat în jocurile de gândire. Primul număr se va vinde într-un total de 20.000 de exemplare, adică de două ori mai mult decât tirajul vândut de obicei cu ocazia publicării unui nou joc, un adevărat record conform declarației lui Xavier de Bure, directorul general al editurii. Le Figaro publică primele grile cotidiene de la începutul lui iulie, urmat în cursul verii 2005 de Libération, La Provence, Nice Matin, 20 Minutes, Métro și Le Monde. Magazinul 1, 2, 3... Sudoku scoate primul său număr în noiembrie 2005.
Fenomenul Sudoku a prins și în Elveția, Wayne Gould aprovizionând cu grile cotidianului francofon Le Matin care a vândut în 2005 150000 cărți de sudoku și se gândește să producă o emisiune televizată pe această temă. Le Temps, alt cotidian elvețian publică grile de Sudoku din septembrie.
Se pare că japonezii au făcut jocul Sudoku pentru că alfabetul lor avea prea multe simboluri pentru a putea produce careuri la scară mare.
Popularitatea în mass-media Din 1997 Wayne Gould, un judecător Neo-Zeelandez din Hong Kong, ieșit la pensie, este intrigat de o grilă parțial completată într-o librărie japoneză. Timp de șase ani, compune o aplicație care generează automat aceste grile. Știind că ziarele britanice publică careuri și alte jocuri similare de mult timp, propune Sudoku ziarului The Times, care publică pentru prima oară o grilă la 12 noiembrie 2004.
Trei zile mai târziu , The Daily Mail publică o grilă sub numele Codenumber. The Daily Telegraph introduce prima sa grilă la 19 ianuarie 2005, urmat de alte publicații al Telegraph Group. La 20 mai 2005 Daily Telegraph în Sydney publică prima oară o grilă.
Începând cu data de 23 februarie 2005, Daily Telegraph începe publicarea zilnică a grilelor Sudoku, promovându-l chiar pe prima pagină, celelalte ziare britanice încep și ele să-i acorde atenție. Daily Telegraph a decis să continue campania sa de promovare doar în momentul în care a realizat că vânzările se măreau pur și simplu datorită prezența grilei Sudoku. The Times era mai degrabă discret față de imensa popularitate care înconjura concursul său de Sudoku. Prevăzuse deja să profite de avansul obținut prin publicarea unei prime cărți despre Sudoku.
În aprilie și mai 2005, jocul a devenit atât de popular încât mai multe ziare naționale îl publică în mod regulat. Printre acestea, se numără The Independent, The Guardian, The Sun (intitulat Sun Doku) și The Daily Mirror. Atunci când cuvântul Sudoku devine popular în Anglia, Daily Mail îl adoptă în locul numelui Codenumber. De atunci, ziarele s-au întrecut unele pe altele în a-și promova grilele proprii. The Times și Daily Mail afirmă că au fost primele care au publicat o grilă de Sudoku, pe când The Guardian afirmă, ironic, că grilele construite manual, furnizate de Nikoli, produc o mai bună experiență pentru jucători decât grilele generate de un software.
Subita popularitate a jocului în Anglia a atras multe comentarii în mass-media (vedeți Sources dedesubt) și parodii care au urmat (de exemplu, secția G2 a ziarului The Guardian se anunță ca primul supliment cu o grilă pe pagină.). Sudoku s-a aflat în atenția opiniei publice imediat după alegerile din 2005 în Anglia, incitând câțiva comentatori să declare că acesta împlinea o nevoie în electoratul politic. O altă explicație sugerează că atrage și reține atenția cititorilor, mai mulți simțindu-se din ce în ce mai satisfăcuți pe măsură ce descoperă soluția. The Times estimează că cititorii apreciază atât grilele ușoare cât și grilele dificile. În consecință, publică amândouă tipurile unele lângă altele începând cu 20 iunie 2005.
Televiziunea britanică s-a grăbit să profite de această popularitate, Sky One difuzând prima emisiune despre Sudoku, Sudoku Live, la 1 iulie 2005, prezentată de către matematicianul Carol Vorderman. Nouă echipe de nouă jucători, printre care se află și o vedetă, fiecare echipă reprezentând câte o regiune geografică, încearcă să completeze câte o grilă Sudoku. Fiecare jucător are în mână un aparat care îi permite să preia o cifră din una din cele patru celule de care este responsabil. Există posibilitatea schimbului de cifre cu ceilalți membri din echipă, dar lipsind o anumită familiaritate, concurenții nu o fac. La fel, publicul din fața televizoarelor participă în paralel la o competiție interactivă. Sky One a încercat să creeze un Sudoku gigant pentru emisiunea sa, prin intermediul unei enorme grile cu latura de 84. www.skyone.co.uk Aceasta însă avea 1905 rezolvări posibile diferite.
Această bruscă creștere de popularitate în ziarele britanice și internaționale face ca Sudoku să fie considerat ca "Cubul Rubik al celui de-al XXI-lea secol" (traducerea liberă a "the Rubik's cube of the 21st century"). Spre exemplu, Wayne Gould furniza la sfârșitul lui 2005 grile pentru aproximativ 70 cotidiane în 27 de țări.
La 28 noiembrie 2005 televiziunea elvețiană din zona francofonă lansa o emisiune televizată cotidiană, Su/do/ku, unde doi candidați se întrec timp de 5 zile, în fiecare zi 3 reprize a 8 minute.
Se organizează campionate naționale, ca de exemplu primul Campionat al Franței de Sudoku (Paris, 18 decembrie 2005) câștigat de Juliette Thery, 19 ani. Această competiție organizată de Sport Cérébral recompensează cel mai bun jucător al anului.
Variante thumb|left|200px|Un Sudoku nonomino Chiar dacă grilele clasice sunt cele mai obișnuite, există mai multe variante: grile de 4×4 care conțin regiuni de 2×2 (în general pentru copii); grile de 5×5 care conțin regiuni în formă de pentomino și care au fost publicate sub numele de Logi-5; grile de 6×6 care conțin regiuni de 2×3 (propusă la Campionatului Mondial de Puzzle); grile de 7×7 cu șase regiuni în formă de hexomino și o regiune despărțită (propusă la Campionatului Mondial de Puzzle); grile de 9×9 cu regiuni în formă de nonomino; grile de 16×16 cu regiuni de 4×4 (numite Number Place Challenger și publicate de Dell, sau numite uneori Super Sudoku); grile de 25×25 cu regiuni de 5×5 (numite Sudoku the Giant și publicate de Nikoli); Există o variantă care în plus impune ca cifrele din diagonalele principale să fie unice. Number Place Challenger, menționat anterior, și Sudoku X din Daily Mail, o grilă de 6×6, aparțin acestei categorii; grile de 8×8 conținând regiuni de 2×4 și 4×2, și unde rândurile, coloanele și diagonalele principale conțin o cifră unică;