Arduzel (în ) este un sat ce aparține orașului Ulmeni din județul Maramureș, Transilvania, România. Localitatea este situată la granița cu județul Sălaj, la sud de Ulmeni, în apropiere de râul Someș, între Ulmeni / Țicău și Vicea; zonă de câmpie. 250px|thumb|right|Arduzel în Harta Iosefină a Transilvaniei
Etimologie Etimologia numelui localității provine din toponimicul Ardud (< magh. „erdö” = „pădure" + suf. top. magh. -d) + suf. -el.Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Dat fiind faptul că localitatea se numește Arduzel încă din 1470 (în magh. Kysardo, adică Ardudul Mic sau Arduzel), există posibilitatea ca ea să fi fost întemeiată de locuitori din Ardud, prin migrarea unor familii. Arduzel este un diminutiv (cu suf. -el) în raport cu top. Ardud (localitate în jud. Satu Mare, situată la o distanță de aproximativ 50 de kilometri), probabil cu o formă intermediară *Ardudzel; iar Ardud (în magh. Erdöd) are la bază tema magh. erdö, cu sensul de “pădure”. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023.
Istoric Prima atestare documentară este din anul 1334 (sacerdos de Ordo).Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, localitatea a făcut parte din comitatul maghiar Sălaj, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș.
Demografie La recensământul din 2011, populația era de 892 locuitori, majoritatea maghiari.
Monumente istorice Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” (1650); Biserica reformată (sec. XV); Clopotnița bisericii reformate (1726).
Sit arheologic Așezare paleolitică (cercetări în 1990).Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, Editura Eurotip, Baia Mare, 2011.
Note
Arduzel, Ulmeni