Lunca la Tisa (în ) este un sat în comuna Bocicoiu Mare din județul Maramureș, Transilvania, România.
Istoric Prima atestare documentară: 1439 (Lonka). Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut parte din comitatul maghiar Maramureș, iar după Unirea din 1918, în perioada interbelică, localitatea a aparținut de plasa Sighet.
Etimologie Etimologia numelui localității: din top. Lunca (< subst. luncă „regiune inundabilă a unei văi; câmp, fânațe" < sl. lonka) + la + Tisa (din hidronimul Tisa, cuvânt autohton). Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
Localitatea a purtat denumirea de Lunca de la înființare, până în secolul al XX-lea, când i s-a adăugat determinantul Tisa. Intervenția a fost necesară pentru a se deosebi într-un fel de cele peste o sută de oiconime din țara noastră care cuprind, în diferite combinații, toponimul Lunca, termen provenit din apelativul luncă cu sensul de “regiune inundabilă a unei văi”; menționăm că, în zona Lunca - Bocicoi, râul Tisa se revarsă frecvent în anotimpurile ploioase. Partea de sat din dreapta Tisei (azi în Ucraina) se numește Luh (< ucr. lug “luncă”, cu g > h), denumire pe care o regăsim și într-un act din 1851, referitor la Lunca la Tisa. Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2023.
Demografie La recensământul din 2011, populația era de 714 locuitori, majoritatea ucraineni.
Personalități locale Mikola Corsiuc (n. 1950), poet, prozator, critic literar. Vol. Urmașii soarelui (1972), Monologul copacului (1980) etc. Membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina. Nicolae Pavliuc (n. 1927), lingvist, dialectolog, profesor universitar.
Note
Lunca la Tisa, Bocicoiu Mare