Nereju este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Brădăcești, Chiricani, Nereju (reședința; numit adesea și Nereju Mare), Nereju Mic și Sahastru.
Etimologie Numele comunei ar proveni din limba slavă și înseamnă mistreț. De asemenea, după părerea profesorului Constantin C. Giurescu, toponimicul Nereju este comparat cu ruteanul Nerez-, ce ar însemna vier sălbatic, mistreț. O altă ipoteză ar fi că numele comunei ar mai proveni din maghiarul nyires, care înseamnă mestecăniș;
Geografie
Comuna se află în zona montană din vestul județului, într-o zonă depresionară submontană a Subcarpațiilor Vrancei, la limita cu județele și , pe valea râului Zăbala. Satele Nereju, Nereju Mic și Brădăcești se află de-a lungul Zăbalei, în timp ce Chiricani și Sahastru sunt situate pe dealurile și văile din jur. Ca și activități specifice zonei, se practică creșterea animalelor, exploatări forestiere, pomicultură, silvicultură dar și prelucrarea primară a lemnului, iar ca și activități economice principale se enumeră: industria lemnului, agricultură ecologică și turism montan, dar și artă și meșteșug.
Infrastructură Comuna este deservită de șoseaua județeană DJ205D, care o leagă spre nord de Spulber, Paltin, Năruja și Valea Sării (unde se termină în DN2D), precum și de șoseaua națională DN2M, care o leagă spre est de Andreiașu de Jos, Mera, Broșteni, Odobești și Focșani (unde se termină în același DN2D). Drumul DJ205D a fost îmbunătățit în 2016; reședința de județ Focșani se află la câțiva de-a lungul acestui traseu.
Faună Fauna montană cuprinde în arealul administrativ al comunei diferite specii diferite de animale, ale căror arie de răspândire este una largă. Printre aceste specii putem enumera: cerbul comun, căprioara, capra neagră, râsul, pisica sălbatică, ursul, lupul sau vulpea. Ca și faună de deal, putem menționa: mistrețul, jderul de copac, gaița, graurul sau mierla. De asemenea, pe teritoriul comunei găsim: mamifere (ca pârșul cu coadă stufoasă sau pârșul de stejar) sau răpitoare cu pene ca viesparul sau uliul porumbar;
Floră Localitatea cuprinde în arealul său, o floră tipică pentru această zonă a Vrancei. Fiind o comună situată în zona de munte, în care 51% din suprafața comunei intră în categoria pădurilor comuna cuprinde: fagul, bradul, paltinul de munte, ulmul de munte, plopul de munte, mesteacănul sau salcia căprească. De asemenea, se întâlnesc arbuști ca alunul, păducelul, vonicerul, călinul, zmeurul, socul sau cununița.
Vinarița, colțișorul, păiușul de pădure (festuca), horștiul sau afinul alcătuiesc stratul ierbos al pădurilor din această zonă. Pe poieni și pajiști întâlnim specii ca iarba câmpului, târsa, trifoiul, fragul sau ghizdeiul.
La altitudinile mai înalte (8001200 m), pajiștile sunt alcătuite din formația Agrostis tenuis, cu o varietate de specii montane ca păiușul roșu, pieptănărița sau păiușul de livezi. În zona joasă a localității găsim specii de plante ca gorunul, paltinul, carpenul, cornul, sângerul, scumpia, mesteacănul, mojdreanul sau stejarul brumăriu. Iarba câmpului, păiușul stepic, păiușul oilor, pirul târâtor sunt doar câteva dintre ierburile care se găsesc tot în zona joasă a localității;
Pe teritoriul comunei se găsesc de asemenea și: plante cultivate (ca secara, ovăzul, lucerna sau cartoful), iar pe solurile aluvionare porumbul, dar și pomi ca mărul, para sau nucul pe terase. De asemenea, în comună se găsesc și ravene de salcâm;
Istoric Ascunsă în inima munților, localitatea este unică, fiind o vatră vie a tradițiilor și a obiceiurilor păstrate din străbuni. În complexul vrâncean, vechimea acestui ținut se pierde în negura vremii, zona fiind locuită încă din paleolitic, fără încetare. Localnicii au devenit treptat singurii stăpâni ai locului, folosindu-se de exploatarea bogățiilor oferite de pădure, pentru a forma așezări ce au devenit din ce în ce mai mari.
Satul-reședință a comunei, Nereju (numit adesea și Nereju Mare), este atestat sub denumirea de Nerejer termen ce se va transforma mai târziu în Nereju pe 2 iulie 1500, fiind menționat astfel: „Zapis prin care Stoica și feciorii săi, Băldor, Toader și Ion, zălogesc lui Toader Ureche din Bodești partea lor de moșie din Nerejer, fiindcă l-au luat în chezășie când i-au fost feciorii într-o nevoie mare la Vintilă Vodă”.ANV – Colecția documente vrâncene, pachet X, POZ.1 Părerile spun că data actului dată ar putea fi îndoielnică datorită faptului că Vintilă Vodă ar fi domnit între 18 septembrie 1532 și 10 iunie 1535).
Cu toate acestea, menționarea domnitorului face ca existența satului să fie fixată în jurul anilor 1532-1535. Astfel, vechimea acestui sat s-ar putea considera cu certitudine în prima parte a anilor 1500, cu o marjă de câțiva zeci de ani. Documentele ulterioare atestă o așezare bine stabilită, din punct de vedere administrativ și economic, încă din secolul al IV-lea. De asemenea, conform lucrării Documente Putnene a lui Aurel Sava, satul Nereju Mic ar data din 1745;
În 1865, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și era formată din satele Bărsești, Bezari, Ciori, Ianari, Nereju Mare, Nereju Mic și Poduri, având 255 de case, 320 de familii și două biserici.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Nereju Mare avea 900 de locuitori ce trăiau în 200 de case, funcționând aici o școală mixtă unde învățau 14 copii, iar satul Nereju Mic avea 533 de locuitori ce trăiau în 149 de locuitori, funcționând aici o biserică. În total, comuna avea 1498 de locuitori și era arondată plaiului Vrancea a județului Putna.
thumb|Monumentul eroilor din Nereju
Nerejenii și-au jertfit viața, participând în Primul Război Mondial (între anii 1916-1918). Anuarul Socec din 1925 atestă comuna în aceiași plasă, având 1670 de locuitori.
În 1927, Nerejul a fost locul unuia dintre cele mai interesante cercetări monografice din domeniul sociologiei. Împreună cu 41 de elevi ai Seminarului de Sociologie din București, sociologul român Dimitrie Gusti a plecat de pe valea Milcovului, unde de la Focșani până în Andreiașu de Jos a mers cu o mașină pusă la dispoziție de către o rudă. Ajungând la Nereju, acesta a parcurs o distanță de 30 km cu un cal costeliv. De menționat, însă este că nu oricine practica la acea vreme călăritul. După ce echipa de sociologi a ajuns în localitate, sătenii nerejeni credeau că au venit cu scopul de a-i atrage într-o capcană de a-și vinde pădurile la prețuri mici. Nu era de mirare, deoarece în acea perioadă, pădurile din zonă erau exploatate de către trusturile străine. Alți săteni credeau că echipa a fost adusă de către primarul Nerejului de la acea vreme Costică Macovei, pentru a le confisca pământurile sau pentru a le crește impozitele. Unii credeau că echipa de sociologi făceau parte dintr-o sectă religioasă, și că „aceștia au venit cu intenția de a converti lumea la adventism”. După ce sociologul român, Dimitrie Gusti, le-a explicat sătenilor nerejeni, pe înțelesul lor, scopul poposirii pe meleagurile vrâncene, acesta a câștigat imediat simpatia oamenilor din comunitate care l-au primit cu brațele deschise. După primele cercetări realizate aici, nerejenii nu trăiau o viață foarte bună, aceștia confruntându-se cu multe privațiuni. Pentru cei necăjiți și săraci, masa de prânz era formată doar din mămăligă și ceapă. În cadrul cercetării, fotografiile au fost asigurate de către fotograful Iosif Berman (1892-1941), jurnalist și fotograf oficial al Curții Regale. A fost prezent în campaniile de monografie a satelor, cu echipele coordonate de către sociolog.
La sugestia echipei regale dar și cu sprijinul comunității, se ridică pe 6 septembrie 1936, monumentul eroilor din comună, în cinstea eroilor luptători, ținându-se și o slujbă, în care cetățenii s-au îngenunchiat pentru pomenirea eroilor.Ibidem, fond Primăria Orașului Focșani, dosar nr. 40/1936, f. 75. Lucrarea sociologului Henri H. Stahl, Nerej, un village d’une région archaïque. din 1939, atestă și existența celorlalte trei sate ale comunei. Satul Brădăcești înregistra 20 de locuitori, Chiricaniul avea 60, iar Sahastrul 50; Henri H. Stahl, Nerej, un village d’une région archaïque. Monographie Sociologique, Institut de Sciences Sociale de la Roumanie, Bucarest, 1939. pag. 82 - Numărul de locuitori din Nereju, repartizați pe cătune În 1941, satul Nereju Mare avea 227 de clădiri și o populație de 788 de locuitori, satul Nereju Mic avea 283 de clădiri și 1000 de locuitori, iar Sahastrul 89 de case și 383 de locuitori;
În timpul regimului comunist, în 1950, comuna a fost transferată raionului Năruja din regiunea Putna, după care în 1952 a fost arondată raionului Focșani din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Galați. Colectivizarea comunistă a adus revoltă și pe Valea Zăbalei, țăranul Crăciun Radu-Hurjui, fiind executat, deoarece acesta nu a fost de acord cu confiscarea pământurilor de către autoritățile comuniste. În 1968, comuna Nereju a fost transferată, cu forma sa din prezent, la județul Vrancea, satul Nereju Mare primind denumirea de Nereju;
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Nereju se ridică la 4.240 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.187 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,7%). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,25%), iar pentru 3,42% nu se cunoaște apartenența confesională.
Recensământul din 1930
Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Nereju se ridica la 2,645 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (99,43%), cu câțiva ruși (0,15%), dintre care pentru 0,42% nu li se cunoaște etnia. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (99,92%), cu minorități de romano-catolici (0,08%).
Turism
Monumente istorice
Singurul obiectiv din comuna Nereju inclus în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monument de interes local este monumentul eroilor din Primul Război Mondial, aflat în incinta bisericii. Acesta este clasificat ca monument memorial sau funerar și a fost construit în 1940.
Obiective de vizitat
Aria naturală Șindrilița, un sit de importanță comunitară care se află pe teritoriul comunelor Nereju și Nistorești. Această arie protejată are o suprafață de 840 ha; Căldările Zăbalei, o zonă protejată de-a lungul cursului râului Zăbala; Lacul Negru, un lac natural care a fost format în anul 2005. Adâncimea acestui lac este de și este situat la o distanță de ; Zonele montane Dealul Neagru și Lapoș, cu o altitudine de ;
Obiceiuri și tradiții locale
Chipărușul, este o tradiție precreștină care a luat ființă pe aceste meleaguri. Aceasta constă în confecționarea măștilor tradiționale și este și un dans local care s-ar trage cel mai probabil din perioada dacică. Unii etnologi consideră acest dans unic în Europa, fiind practicat de sute de ani și face parte din valoroasele zone etnofolclorice de pe văile Putnei, Nărujei și Zăbalei.
Legenda spune că totul se desfășura la priveghiul unei persoane decedate, unde veneau oameni, prieteni, rude etc cu lumânări, uneori cu flori (în număr par) îmbrăcați în haine de doliu. Trecând prin fața sicriului, ei sărută icoana, se pun bani, se așază florile lateral de sicriu, se aprinde lumânarea și se așază în sfeșnic, spunând cuvintele: “Dumnezeu să-l ierte!”. Datina era ca la cei bătrâni să apară oameni ce purtau măști, ce ieșeau în curte, aprindeau focul în jurul căruia jucau și peste care săreau mascații. Această tradiție a fost reînviată pe meleagurile nerejene în anul 1957, când Neacșu Păun a înființat „Ansamblul Folcloric Chipărușul”.
Politică și administrație Comuna Nereju este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Personalități născute aici Ion Macovei (1885-1950) - inginer, om politic
Note