Cazul Eugen Grigore reprezintă un incident judiciar și un atac cu vehicul de o gravitate extremă care a avut loc în iulie 1974, în apropierea orașului Iași, pe parcursul regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. În cadrul acestui eveniment, șoferul de camion Eugen Grigore a condus un vehicul de marfă direct în tabăra unui grup de romi nomazi, cauzând moartea a 24 de persoane, printre care se numărau bărbați, femei și copii, și rănirea altor peste 50 de oameni.
Context
Eugen Grigore avea vârsta de 27 de ani și profesa ca șofer de camion la o autobază din Iași, locuind cu soția și cei trei copii ai săi în cartierul Copou. În primăvara anului 1974, posibil în luna mai conform anumitor surse, acesta a descoperit la întoarcerea de la serviciu că locuința sa fusese cuprinsă de flăcări, incendiu în care soția și copiii săi și-au pierdut viața. Investigația a indicat faptul că focul fusese provocat de membri ai unui grup de romi nomazi campați la marginea orașului, în zona Ciurea. Din cauza temerilor legate de eventuale represalii, vecinii au evitat să depună mărturie, iar cercetările efectuate de miliție au stagnat fără a identifica vinovații.
Profund indignat de lipsa de acțiune a autorităților și simțindu-se amenințat la rândul său, Grigore a hotărât să își aplice propria formă de dreptate.
Atacul
Într-o zi de la jumătatea lunii iulie a anului 1974, la ora prânzului, Eugen Grigore a urcat la volanul camionului său de serviciu după ce consumase o cantitate considerabilă de alcool. Acesta a intrat cu viteză mare în șatra de corturi situată în zona Ciurea și a trecut în mod repetat peste adăposturile și persoanele prezente, rezultatul fiind moartea a 24 de persoane și rănirea gravă a altor peste 50.
De teamă că incidentul ar putea declanșa un conflict interetnic de amploare, autoritățile comuniste au decis mușamalizarea cazului. Supraviețuitorii atacului au fost evacuați cu sprijin militar și relocați în județul Botoșani pentru a preveni escaladarea tensiunilor.
Condamnare și ultimii ani
Eugen Grigore a fost judecat și condamnat inițial la . După evenimentele Revoluției din 1989, sentința i-a fost redusă la 28 de ani de detenție. În anul 1995, acesta a fost transferat la Spitalul de Neuropsihiatrie din Botoșani, fiind eliberat definitiv în 2001. Restul vieții l-a petrecut pe străzi în condiții precare, până în iulie 2009, când a murit în Iași după ce a fost călcat de un camion. Acest deces a fost considerat o coincidență tragică în raport cu modul în care el însuși își comisese faptele în trecut.
Acest caz a reprezentat unul dintre cele mai stricte secrete ale structurilor de Miliție și Securitate din epoca comunistă, nefiind menționat în publicațiile oficiale ale vremii.
Note
Legături externe Povestea șoferului care a ucis 24 de țigani cu un camion
Categorie:1974 în România Categorie:Cazuri judiciare în România Categorie:Masacre în România Categorie:Români condamnați