Packard a fost o marcă americană de automobile de lux, construite de către Packard Motor Company Car of Detroi , Michigan , iar mai târziu de Studebaker - Packard Corporation din South Bend, Indiana. Primele automobile Packard au fost produse în 1899, iar ultima în 1958.
Istorie Packard a fost fondat de James Ward Packard, fratele lui William Doud Packard, și partenerul lor, George Lewis Weiss, în orașul Warren, Ohio, unde 400 de automobile Packard au fost construite la fabrica lor Packard pe Dana Street Northeast între 1899-1903. Fiind inginer mecanic, James Ward Packard credea că ar putea construi un cărucior fără cai mai bun decât mașinile Winton deținute de Weiss, un important acționar Winton. [ 1 ]
În septembrie 1900, Ohio Automobile Company a fost înființată pentru a produce automobile "Packard". Deoarece aceste automobile au câștigat rapid o reputație excelentă, numele a fost schimbat, la 13 octombrie 1902, în Packard Motor Car Company.
Henry Bourne Joy, membru al uneia dintre cele mai vechi și mai bogate familii din Detroit, a cumpărat un Packard. Impresionat de fiabilitatea sa, a vizitat Packards și a înaintat în curând un grup de investitori - printre care Truman Handy Newberry și Russell A. Alger Jr. La 2 octombrie 1902, acest grup a refinantat și redenumit New York și Ohio Automobile Company ca Packard Motor Compania de automobile, cu James Packard ca președinte. Alger a fost ulterior vicepreședinte . Packard a transferat operațiunile spre Detroit la scurt timp după aceea, iar Joy a devenit director general (și mai târziu președinte al consiliului). Un original Packard, reputațional primul produs, a fost donat de recunoscătorul James Packard la alma mater, Universitatea Lehigh, și este păstrat acolo în Laboratorul Packard . Altul este prezentat la Muzeul Packard din Warren, Ohio .
La început, toate masinile Packard aveau un motor cu un singur cilindru până în 1903. Echipamentele Packard au prezentat inovații, inclusiv volanul modern, iar după ani, primul motor cu 12 cilindri de producție, adaptat dezvoltării modelului Liberty L-12 și aer condiționat într-o mașină de pasageri. Packard a produs seria de modele "Twin Six" de autovehicule cu 12 cilindri din 1915 până în 1923.
În timp ce Black Motor Company Black a ajuns la un nivel de 375 $, modelul Gale Western Works Works a fost de $ 500, iar Oldsmobile Runabout cu volum mare a ajuns la $ 650 și Cole 30 și Cole Runabout [ 9] au fost de 1.500 USD, Packard sa concentrat pe autoturisme cu prețuri începând de la 2.600 $. Marca a dezvoltat un succes printre cumpărătorii bogați, atât în Statele Unite, cât și în străinătate, în competiție cu marcile europene precum Rolls-Royce și Mercedes Benz.
Uzina Packard de 3 500 000 de "square-foot" (330 000 mp) de pe bulevardul East Grand din Detroit a fost amplasata pe o suprafata de peste 16 hectare de teren. Proiectat de Albert Kahn Associates, acesta a inclus prima utilizare a betonului armat pentru construcții industriale în Detroit și a fost considerat cea mai modernă instalație de fabricare a automobilelor din lume, când a fost deschisă în 1903. Meșteșugarii săi calificați au practicat peste 80 de meserii.. Fabrica dărăpănată există în continuare în ciuda incendiilor repetate . Fabrica se află în imediata vecinătate a actualului ansamblu General Motors Detroit / Hamtramck, care a fost fostul loc al fabricii Dodge Vehicle din 1910 până în 1980. Arhitectul Kahn a proiectat, de asemenea, Packard Proving Grounds la Utica, Michigan.
1906–1930 left|thumb|Packard First Series Twin-Six Touring 1-35, 1916De la acest început, dincolo de anii 1930, vehiculele construite de Packard au fost percepute ca fiind extrem de competitive printre automobilele de lux americane la prețuri ridicate. Compania a fost denumită în mod obișnuit ca fiind una dintre "Trei Ps" al regalității americane motordom, împreună cu Pierce-Arrow din Buffalo, New York și Peerless din Cleveland, Ohio. În cea mai mare parte a istoriei sale, Packard a fost condus de președintele și directorul general James Alvan Macauley, care a fost și președinte al Asociației Naționale a Producătorilor de Automobile. Introdus in Sala de Fame a Automobilei, Macauley la făcut pe Packard ca designer si producator de automobile de lux din Statele Unite.thumb|Limuzia imperială rusă de stat (o masina 1916 Packard Twin-6 touring) echipat cu Kégresse cale (1917)Marca a fost, de asemenea, extrem de competitivă în străinătate, cu piețe în 61 de țări. Venitul brut pentru companie a fost de 21.889.000 dolari în 1928. Macauley a fost, de asemenea, responsabil pentru iconic Packard slogan, "Întrebați omul care deține unul".
În anii 1920, Packard a exportat mai multe mașini decât oricare altul în clasa sa de prețuri, iar în 1930, a vândut aproape două ori mai multe în străinătate decât orice altă marcă cu prețuri de peste 2000 de dolari. În 1931, 10 Packards au fost deținute de familia regală a Japoniei . Între anii 1924 și 1930, Packard a fost, de asemenea, cel mai bine vândut brand de lux. .
În plus față de mașinile de lux excelente, Packard a construit camioane. Un camion Packard care transporta o încărcătură de trei tone a condus de la New York la San Francisco între 8 iulie și 24 august 1912.
În același an, Packard avea depozite de servicii în 104 de orașe .thumb|Packard Fourth Series Six Model 426 Runabout (Roadster), 1927Clădirea Packard Motor Corporation din Philadelphia, proiectată de Albert Kahn, a fost construită în 1910-1911.
A fost adăugat la Registrul național al locurilor istorice în 1980.
Până în 1931, Packards erau de asemenea produse în Canada.
1931–1936 right|thumb|1930 Packard Deluxe Eight roadsterIntrând în anii 1930, Packard a încercat să bată accidentele pieței bursiere și, ulterior, Marea Depresiune prin fabricarea unor mașini mai opulent și mai scumpe decât au avut-o înainte de octombrie 1929. În timp ce sediul cu opt cinci locuri a fost vânzătorul de top al companiei de ani de zile, 21], Twin Six, proiectat de Vincent , a fost introdus pentru 1932, cu prețuri începând de la 3.650 dolari la poarta fabricii; în 1933, ar fi redenumit Packard Twelve, un nume pe care la păstrat Restul rundei sale (până în 1939). De asemenea, în 1931, Packard a pionierat un sistem numit Ride Control, care a făcut amortizoarele hidraulice reglabile din interiorul mașinii. Timp de numai un an, în 1932, Packard a lansat o mașină cu preț mediu superior, Light Eight, la un preț de bază de 1.750 de dolari sau cu 735 dolari mai puțin decât standardul 8. thumb|1931 Ninth Series model 840Ca si constructor independent, Packard nu avea luxul unei structuri corporatiste mai mari, absorbind pierderile sale, așa cum a făcut Cadillac cu GM și Lincoln cu Ford. Cu toate acestea, Packard a avut o poziție mai bună în numerar decât alte mărci de lux independente. Peerless a încetat producția în 1932, schimbând uzina de producție din Cleveland de la producția de mașini până la fabricarea berii pentru berea Carling Black Label Beer. În 1938, Franklin, Marmon, Ruxton, Stearns-Knight, Stutz, Duesenberg și Pierce-Arrow au închis toate.thumb| 1932 Ninth Series De Luxe Eight model 904 sedan-limousinePackard a mai avut și un alt avantaj că nici un alt producător de automobile de lux nu a realizat: o singură linie de producție. Prin menținerea unei singure linii și a interschimbabilității între modele, Packard a reușit să-și mențină costurile. Packard nu a schimbat mașinile la fel de des ca și alți producători. În loc să introducă anual modele noi, Packard a început să utilizeze propria sa formulă "Series" pentru a diferenția modelul de schimbare a modelului în 1923. Noua serie de modele nu a debutat pe o bază strict anuală, unele serii având o durată de aproape doi ani Timp de șapte luni. Pe termen lung, însă, Packard a înregistrat o medie de aproximativ o nouă serie pe an. Până în 1930, automobilele Packard au fost considerate parte a seriei a șaptea. Până în 1942, Packard se afla în seria a XX-a. "A treisprezecea serie" a fost omisă.thumb|1934 Eleventh Series Eight model 1101 convertible sedanPentru a aborda Depresiunea, Packard a început să producă mașini mai accesibile în gama de prețuri medii. În 1935, compania și-a prezentat prima mașină sub 1000 $, 120. Vânzările s-au triplat în acel an și s-au dublat din nou în 1936. Pentru a produce 120, Packard a construit și echipat o fabrică complet separată. Până în 1936, forța de muncă a lui Packard a fost împărțită aproape în mod egal între liniile "Senior" (Twelve, Super Eight și Eight) la prețuri ridicate și modelele "Junior" cu preț mediu, deși au fost produse mai mult de 10 ori mai mulți juniori decât Seniorii. Acest lucru se datorează faptului că cele 120 de modele au fost construite folosind tehnici moderne de producție în masă, în timp ce Senior Packards au folosit mult mai multă muncă manuală și meșteșug tradițional. Deși Packard cu siguranță nu a putut supraviețui depresiei fără succesul modelelor Junior , acestea au avut ca efect diminuarea imaginii exclusiviste a modelelor Senior printre acei câțiva care și-ar fi putut permite o mașină de lux scumpă. Cele 120 de modele au fost mai moderne în designul de bază decât modelele Senior; De exemplu, suspensia frontală independentă și frânele hidraulice, echipate în 1935 Packard 120, caracteristici care nu ar apărea pe Senior Packards până în 1937.
1937–1941 left|thumb|1939 Packard Packard Twelve, 17th series thumb|1941 Packard Custom Super Eight One-Eighty Formal sedan; 19th series, Model 1907Packard era în continuare primul automobil de lux, chiar dacă majoritatea mașinilor construite au fost modelele de 120 și Super 8. Sperând să prindă încă o parte din piață, Packard a decis să emită Packard 115C în 1937, care a fost alimentat de primul motor cu șase cilindri Packard de la mașinile din seria a cincea din 1928. În timp ce mișcarea de a introduce cele șase, a fost strălucit, pentru că mașina a sosit la timp pentru recesiunea din 1938, a marcat și Packards ca ceva mai puțin exclusiv decât au fost în mintea publicului și, pe termen lung, a rănit reputația lui Packard de a construi unele dintre cele mai bune luxoase ale Americii autoturisme. Cele șase, redesenate 110 în 1940-41, au continuat timp de trei ani după război, multe dintre ele servind ca taxiuri.
În 1939, Packard a introdus Econo-Drive, un fel de overdrive, susținut că poate reduce viteza motorului cu 27,8%; Ar putea fi angajat la orice viteză de peste 48 km / h. In acelasi an, compania a introdus un al cincilea, absorber transversal de socuri si a făcut schimbarea coloanei (cunoscuta sub numele de Handishift), disponibila pe 120 si 6. 1941 a văzut introducerea noii forme a corpului Packard Clipper, care a stabilit stilul pentru majoritatea mașinilor europene din anii 1950.
1942–1945 În 1942, compania Packard Motor Car a transformat producția de război de 100%. În timpul celui de-al doilea război mondial, Packard a construit din nou motoarele de avion, licențiind motorul Merlin de la Rolls-Royce ca V-1650, care a alimentat faimosul luptător P-51 Mustang, ironic cunoscut sub numele de "Cadillac of the Skies" de GIs în al doilea război mondial.
Packard a construit, de asemenea, 1350-, 1400- și 1500-hp motoare marine V-12 pentru bărcile PT americane (fiecare barcă a folosit trei) și unele dintre barcile de patrulare din Marea Britanie.
Packard sa clasat pe locul 18 în rândul corporațiilor americane în valoarea contractelor de producție pe timp de război .
Până la sfârșitul războiului din Europa, Packard Motor Car Company a produs peste 55.000 de motoare de luptă. Vânzările în 1944 au fost de 455.118.600 $. Până la 6 mai 1945, Packard a avut o întârziere a ordinelor de război de 568 milioane de dolari.
1946–1956 left|thumb|Show-room de automobile Packard în New York, ca. 1950-1955