Concert din muzică de Bach este un roman scris de Hortensia Papadat-Bengescu și publicat pentru prima oară în anul 1927 de către Editura „Ancora”, S. Benvenisti & Co. din București.

Romanul urmărește destinul principalelor personaje din Fecioarele despletite (1925),Const. Șăineanu, „Concertul din muzica de Bach, de Hortensia Papadat-Bengescu”, 1930, p. 94. fiind cel de-al doilea volum din Ciclul Hallipilor, numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii.Silvian Iosifescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, 1957, p. 174.Silvian Iosifescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, 1963, p. XVII. Următoarele romane ale ciclului sunt Drumul ascuns (1932), Rădăcini (1938) și Străina (roman scris între 1942 și 1955, considerat pierdut, recuperat și publicat de Fundația Națională pentru Știință și Artă a Academiei Române în anul 2013, la 58 de ani după moartea scriitoarei).

Întreaga acțiune a romanului se învârte în jurul unui concert din muzică de Bach patronat de Elena Hallipa-Drăgănescu, eveniment monden de prim rang la care sunt invitați oameni din înalta societate a Bucureștilor. Romanul a fost considerat de George Călinescu ca fiind „tablou al unei societăți în mers spre perfecția aristocratică, deocamdată numai în faza snobismului”.George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Litera Internațional, București–Chișinău, 2001, p. 291.

Rezumat

Acțiunea romanului se petrece în Bucureștii din primii ani de după Primul Război Mondial și continuă destinul membrilor familiei Hallipa. Divorțată de Doru Hallipa, cocheta Lenora se căsătorise cu medicul Walter, continuând să o întrețină pe Coca-Aimée, fiica ei cea mică. În același timp, fiica cea mare a Lenorei, Elena, se căsătorise cu industriașul milionar George Drăgănescu din dorința de a se răzbuna pe fostul ei logodnic, prințul Maxențiu, fiindcă cedase farmecelor surorii ei vitrege, Mika-Lé. Soții Drăgănescu răscumpăraseră moșia Prundeni pe care Doru Hallipa o vânduse mai demult. Având avere și prestigiu social, Elena Drăgănescu și-a transformat saloanele casei sale de pe bulevardul Lascăr Catargiu în spații pentru recepții mondene la care participau oameni din protipendada capitalei. Acolo erau organizate serate muzicale în fiecare joi, precum și două concerte anuale cu numeroși invitați. În acea toamnă era programat să aibă loc un concert din muzică de Bach, la care o parte din invitații fuseseră trimise din timp.

Evenimentele prezentate în acest roman se petrec fie în casa Elenei Drăgănescu, fie în casa doctoriței Lina (verișoara Lenorei și soția profesorului Rim) sau în palatul prințului Maxențiu (fost logodnic al Elenei, căsătorit cu doi ani în urmă cu „făinăreasa” Ada Razu). Toate cele trei căsnicii s-au realizat din interes: Elena a vrut să-l pedepsească pe fostul logodnic, doctorița Lina a dorit să dobândească un statut social superior, ajutându-și soțul să obțină o catedră universitară, în timp ce prințul Maxențiu și Ada Razu au încheiat o căsătorie de conveniență, din care primul a făcut rost de bani pentru a răscumpăra moșia Plăesele, în timp ce „făinăreasa” a obținut un titlu nobiliar.Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, 1972, p. 408. Multe întâmplări sunt relatate de către Mini și Nory, două femei din înalta societate care vizitează toate cele trei familii, transmițând noutățile celorlalte personaje; ambele femei îndeplinesc astfel rolul de personaje-reflector.

După ce a plasat-o pe fiica sa, Sia, ca infirmieră a profesorului Rim, Lică Trubadurul (un „crai” de mahala înrudit cu familia Hallipa) o cunoaște pe Ada Razu, care este impresionată de curajul și de siguranța cu care acesta oprește calul speriat ce risca să răstoarne docarul prințului Maxențiu. Ada îl angajează pe Lică pe postul de maestru dresor al grajdurilor princiare și apoi ca profesor de echitație, iar cei doi devin amanți.Const. Șăineanu, „Concertul din muzica de Bach, de Hortensia Papadat-Bengescu”, 1930, p. 95. Dornică de a pătrunde în înalta societate și de a evita bârfele compromițătoare cu privire la relația ei cu un bărbat de rang inferior, prințesa urmărește să fie invitată la concertul din casa familiei Drăgănescu și să-și introducă amantul cu această ocazie în lumea mondenă.Const. Șăineanu, „Concertul din muzica de Bach, de Hortensia Papadat-Bengescu”, 1930, p. 96.

Având o sănătate șubredă, prințul Maxențiu suferă o congestie pulmonară ca urmare a faptului că soția sa îl lua pe la tot felul de evenimente în aer liber. Medicul consultat de familie dezvăluie faptul că prințul este bolnav de tuberculoză și recomandă internarea lui în sanatoriul de la Leysins (Elveția). Prințesa refuză, invocând cheltuielile prea mari, dar se folosește de boala acestuia pentru a invita acasă tot mai mulți musafiri din lumea bună care să-l viziteze pe bolnav, sperând să obțină astfel o invitație la concert. Ocazia de a pătrunde în saloanele Elenei Drăgănescu se ivește odată cu sosirea în țară a muzicianului de talie europeană Marcian (văr cu Maxențiu), care este convins de Ada să cânte la concertul din muzică de Bach. Obținând invitația mult dorită, Ada acceptă trimiterea prințului la Leysins. Amânat de mai multe ori din diferite motive, concertul este programat definitiv pentru data de 16 aprilie.

În acest timp, aflat în ascensiune socială, Lică se simte tot mai rușinat de urâțenia și mojicia Siei și începe s-o evite, iar, ca un gest de răzbunare, fata acceptă avansurile nerușinate ale profesorului Rim. Alungată din casă de Lina, Sia este găzduită de gemenii degenerați Hallipa care profită și ei de biata fată. Sia rămâne gravidă și moare din cauza unei infecții grave survenite în urma unei întreruperi de sarcină realizate rudimentar. Toate personajele iau parte la slujba de înmormântare a Siei de la Biserica Amzei, ascunzându-și sub o mască îndurerată nerăbdarea de a participa la concertul ce urma să aibă loc în seara următoare. Veștile primite în aceeași zi confirmă ascensiunea socială a lui Lică: prințul Maxențiu murise, iar un fruntaș conservator îi propune să candideze pentru un loc vacant de deputat în județul Bihor.

Structură Romanul este împărțit în 18 capitole, numerotate cu cifre romane (de la I la XVIII) și fără titluri.

Personaje Elena Hallipa-Drăgănescu — urmașă a unei familii de moșieri, fiica Lenorei și a lui Doru Hallipa, fosta logodnică a prințului Maxențiu și actuala soție a lui George Drăgănescu George Drăgănescu — industriaș milionar provenit dintr-o familie de cârciumari, proprietarul mai multor fabrici și director al unei bănci, trăiește în umbra soției sale căreia îi datorează prestigiul social Elena (Lina) Gugiu-Rim — medic mamoș, fiica unui farmacist din Tecuci, verișoara Lenorei și soția profesorului Rim, o femeie urâtă și bondoacă, dar harnică și blajină Rim — medic de origine germană, profesor universitar de anatomie la Facultatea de Medicină din Iași și apoi la cea din București, fiu al unui vameș sas din Ungheni; se complace în rolul de bolnav închipuit Vasile (Lică) Petrescu poreclit Trubadurul — fante de mahala, fost plutonier-major de cavalerie, fratele Lenorei și verișorul Linei Anastasia (Sia) Petrescu — infirmiera profesorului Rim, fiica naturală a lui Lică și a Linei, o fată urâtă, leneșă și înceată la minte, în vârstă de 19 ani prințul Maxențiu — aristocrat bolnăvicios și ramolit, proprietarul moșiei Plăesele, fiul prezumtiv al unui prinț bătrân și decavat și al cântăreței franceze de varieteu Zaza Ada Razu poreclită „Făinăreasa” — unica moștenitoare a celei mai mari fabrici de făină din țară, soția prințului Maxențiu, s-a căsătorit nu din dragoste, ci pentru a beneficia de titlul princiar al soțului ei Victor MarcianPersonajul este denumit Victor Marcian la apariția sa în roman, în capitolul VIII, pentru ca ulterior (în capitolul XII) să i se spună Paul Marcian. — muzician de talie europeană, vărul prințului Maxențiu, fiul unei surori a Zazei și a unui mic funcționar Mini — confidenta Elenei Drăgănescu și a Linei Rim Nory Baldovin — fiica boierului Baldovin dintr-o relație extraconjugală cu fata administratorului de moșie, confidenta Elenei Drăgănescu și a Linei Rim Mika-Lé (Norica) — fiica Lenorei Hallipa dintr-o relație extraconjugală cu un zidar italian, sora vitregă a Elenei Drăgănescu, poartă numele mamei sale; după o încercare de sinucidere cauzată de o decepție amoroasă este primită în casa Elenei pe post de secretară a familiei Dorin și Codin Hallipa — doi gemeni degenerați cu inteligențe complementare; deși nu absolviseră nici măcar liceul, s-au întors din Germania cu o diplomă de farmaciști și au fost luați ca laboranți de profesorul Rim moșica Mari — o moașă din București, căsătorită apoi cu un negustor de vinuri îmbogățit după război, amantă ocazională a lui Lică doctorul Răut — medicul prințului Maxențiu, profesor universitar mister Whip — jocheul-șef al grajdurilor de curse Maxențiu, de origine germană Vardali — aristocrat autentic, fost ministru, fruntaș al unei facțiuni conservatoare Vladici — „colportorul monden”, curier diplomatic pictorul Greg — fost amant al Mikăi-Lé baba — bucătăreasa familiei Rim

Scrierea și publicarea romanului Integrarea Hortensiei Papadat-Bengescu în cenaclul literar „Sburătorul” organizat de criticul Eugen Lovinescu în primii ani de după Primul Război Mondial a determinat o evoluție a prozei sale de la nuvelele cu substrat psihologic scrise într-un mod stângaci la romanele cu specific citadin, mult mai obiective.Silvian Iosifescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, 1957, p. 170.Silvian Iosifescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, 1963, p. XII. Acestui cenaclu i se datorează într-o mare măsură înflorirea romanului românesc citadin prin promovarea scrierilor lui Camil Petrescu și Hortensia Papadat-Bengescu.Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, 1972, p. 44.

Romanul Fecioarele despletite, publicat în anul 1925,Bianca Burța-Cernat, „O nouă ediție critică Hortensia Papadat-Bengescu (I)”, în Observator cultural, nr. 663, martie 2013. i-a adus scriitoarei un anumit grad de notorietate și a marcat inițierea unui ciclu romanesc cunoscut drept „ciclul Hallipilor”.Silvian Iosifescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, 1963, p. XVIII. Cartea relata o serie de întâmplări referitoare la un grup de personaje din familia Hallipa, avându-i în prim-plan pe soții Lenora și Doru Hallipa și pe descendenții lor.

După cum precizează scriitoarea în autobiografia sa, ciclul Hallipa nu a fost conceput după un plan elaborat în prealabil, ci s-a format ca și ciclul Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu prin „sciziparitate literară” din dorința de a prezenta în detaliu o serie de întâmplări legate de familia Hallipa.Silvian Iosifescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, 1957, p. 175. Lipsa unui plan prealabil determină existența unor neconcordanțe în plan cronologic; astfel personajul Doru Hallipa, despre care se afirmă în Drumul ascuns că ar fi murit, apare viu în Rădăcini, roman cu o acțiune ulterioară.Silvian Iosifescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, 1963, p. XIX.

Concert din muzică de Bach este cel de-al doilea roman al ciclului Hallipilor, prezentând întâmplările prin care trec descendenții Lenorei și ai lui Doru Hallipa, precum și personajele apropiate lor. Romanul a fost scris în anul 1925, fiind citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” și modificat în urma discuțiilor cu membrii cenaclului, după cum precizează autoarea la începutul cărții („acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris și a fost lucrat, pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” din anul 1925”).Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach, 1963, p. 3. Cartea a fost publicată în 1927 de Editura „Ancora”, S. Benvenisti & Co. din București, cea care publicase anterior și primul roman al ciclului.

Locul ciclului Hallipilor în istoria literaturii române