Capela Sfânta Ecaterina din București a aparținut unui orfelinat situat lângă Arcul de Triumf. Așezământul Sf. Ecaterina, prin preotul ei, Ștefan Sava, continuă să aducă mângâiere în viața celor aflați în necazuri.

Istoric În 1897 a luat ființă o societate pe baza căreia s-a realizat un institut pentru creșterea copiilor sărmani nou născuți. Fondat din inițiativă privată, leagănul Sf.Ecaterina primea în creștere copiii părinților sărmani, cu numeroși copii, copii rămași fără mamă (orfani), precum și tinere necăsătorite, devenite mame, pentru a-și crește copiii, cu scopul de a nu-și înstrăina pruncii.Monahia Epiharia Moisescu, adevărată mamă duhovnicească a copiilor orfani, Doxologia on-line, Arhimandritul Ioanichie Bălan accesat 2.01.2025

Din Comitetul Fondator făceau parte: Ecaterina Cantacuzino (președinte) , Teodora Văcărescu (vicepreședinte), Irina Cantacuzino (casier), Dr. Toma Ionescu (secretar). Printre alții, se mai numără și doamnele Moruzi, Olănescu, Lamotescu, Vlaso, Lascăr, Grădișteanu, Costinescu, Monteoru, Crissoveloni, Marghiloman, Dumitrescu, Anghelescu. Președinta de onoare a fost desemnată Regina Elisabeta.

Doctorul așezământului era medicul Mihail Mirinescu. Primăria capitalei a donat terenul de lângă Arcul de Triumf 20.000 m2. Pe acest teren s-au clădit, în timp, șapte pavilioane, ultimul în 1985. Fondurile necesare construcțiilor au provenit în mare parte din donații particulare, dar și din cele alocate de stat.

Valoarea activității de îngrijire și a modului de organizare a așezământului a fost recunoscută în cadrul Expoziției Internaționale de la Paris, în 1900. Apoi, în 1906, primește diploma de onoare cu plachetă a Expoziției generale a României realizată cu prilejul jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

În timpul Primului Război Mondial, copiii au fost întreținuți din veniturile particulare ale doamnei Ecaterina Cantacuzino. După 1948, leagănul Sf. Ecaterina devine așezământ public finanțat din bugetul statului, păstrându-și profilul, dar modificându-i-se numele, de la care s-a scos apelativul Sfânta Ecaterina. Astfel, odată cu venirea comunismului, capela a devenit în 1953, sală de mese, apoi spălătorie, iar, ulterior, magazie, unde erau depozitate pături vechi, saltele și materialul medical uzat al spitalului.

Anul 1989 a găsit capela într-o stare jalnică. Pereții erau infiltrați cu apă, igrasia începuse să macine tencuiala interioară și exterioară a lăcașului. Mediul umed, pe care îl crease fosta spălătorie a făcut ca tocurile metalice ale ferestrelor să ruginească. Singurele mărturii, care dovedeau că acolo fusese cândva o biserică, erau frescele aflate pe bolta naosului (Hristos Pantocrator) și pe bolțile absidelor (scena Nașterii Domnului și Maica Domnului Împărăteasă).

De asemenea, se mai păstrau icoanele împărătești, opera renumitului pictor bisericesc Belizarie, care a realizat și pictura din catedrala patriarhală.

Capela nu era conectată la electricitate și nu avea nici canalizare.

Au trebuit să treacă aproape 10 ani pentru ca fostul lăcaș de cult să fie observat de cineva. În 1998, la leagănul de copii Sfânta Ecaterina din București sosea un grup de voluntari venit de la biserica Sfântul Silvestru care încerca să suplinească lipsa de personal pe care leagănul de copii din apropierea capelei o suporta greu. Printre voluntari se afla și Sava Ștefan, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, ce avea să devină chiar preotul așezământului. Chiar dacă era foarte grea reabilitarea capelei, părintele Sava a nădăjduit că va reuși. Înconjurat de mulți oameni inimoși, de prieteni, a reușit, împreună cu aceștia, să redea bisericii frumusețea ei de altădată.

Arhitectură

Abordând un tip de program arhitectonic, inexistent în repertoriul arhitecților din România, Ion D. Berindey realizează leaganul "Sf.Ecaterina", operă remarcabilă prin originalitatea rezolvării spațiului și modului, în care soluționează relatia comunicării spațiului interior cu exteriorul. Stilistic, proiectul constituie prima sa lucrare sub influența stilului neo-românesc. În ceea ce privește capela, aceasta este integrată complexului, aparținându-i în mod organic. Respectând volumetria clasică ortodoxă, aceasta folosește, de asemenea, motive decorative din repertoriul neo-românesc. Capela din incinta așezământului, construită în anul 1901 pe baza planurilor arhitectului Berindei, a fost ridicată la inițiativa doamnei Irina Ghyca, nascută Cantacuzino. Din casatoria cu Radu Crețulescu, Irina a avut o singura fiica - Ecaterina Olimpia Georgeta.

Capela din incinta leagănului a fost ridicată în memoria fiicei sale, pe care după divorț, Radu Crețulescu a răpit-o și, pe care mama sa nu a mai revăzut-o niciodată. Pe fațada de vest, deasupra icoanei cu hramul Sf.Ecaterina, stă scris: ''Pentru copii fără mamă, de la o mamă fără copil".

Hram

Capela Sfânta Ecaterina are două hramuri. Hramul principal al lăcașului de cult este Sfânta Ecaterina (25 noiembrie), iar cel de-al doilea hram, mai puțin cunoscut, este Sfântul Nectarie din Eghina (9 noiembrie).

De asemenea, capela adăpostește o icoană relicvar a Sfintei Ecaterina.

Preoții slujitori

Pr. Ulpiu Petrescu Pr. Nicolae Jordănescu Pr. Ieromonah Ruvim Niculescu Pr. Haralambie Cojocaru Pr. Miron Ianculescu Pr. Sava Ștefan (1999 - prezent)

Galerie

Referințe

Legături externe https://www.facebook.com/capela.sfanta.ecaterina?fref=ts

Categorie:Capele din România Capela Sfânta Ecaterina Categorie:Monumente istorice de arhitectură din București Categorie:Orfelinate Categorie:Biserici cu hramul Sfânta Ecaterina de Alexandria