Comuna Grinăuți-Moldova este o comună din raionul Ocnița, Republica Moldova. Este formată din satele Grinăuți-Moldova (sat-reședință), Grinăuți-Raia și Rediul Mare.

Istorie

Perioada Moldovei Medievale PÂNĂ LA ÎNTEMEIEREA SATULUI

DURNEA CEATARIUL ȘI VALEA DURNEI. Spre ușurarea cercetărilor istorice, localnicii din satele Grinăuți au păstrat toponimul ,,Valea DURNEI", ce este pe malul drept al râului Ciuhur, la marginea satului Grinăuți Raia. Iar un act domnesc, de danie, din 1431 iulie 15, arată că Durnea Ceatariul avea moșie pe Ciuhur în sus, mărginită cu cea a satului Cepeleuți. Deci, după toate socotelile ,,Valea Durnei" și nu numai, în 1431, este moșia acestuia. Din actul domnesc citim: ,,Noi Alexandru Voevod ... această adevărată slugă și boier al nostru, credinciosul pan Cupcici vornicul ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă ... și i-am dat și i-am întărit vislujenie satele ... și satul Șepelor, care l-a schimbat pentru Dobrinăuți ... și Vășcăuții ce l-a cumpărat de la Nemerca și Vascăuții, amăndouă cuturile(huturile) ce i le-a dat Bogdan I, înaintea noastră. Iar hotarul acestor date, de la Vadul de Piatră, de cealaltă parte a Ciuhurului în sus până la Durnea Ceatariul, iar în jos, până la Dumbrava rotundă și de la Tador pe vechiul hotar până la Racovăț și de cătră neagouți și de cătră Grozea și de cătră Costică, pe vechiul hotar, până la Vadul de Piatră. Toate aceste să-i fie uric, cu tot venitul și copiilor lui și nepoților lui și strănepoților lui..." (Vladimir Nicu, Localitățile Republicii Moldova, Vol. 15, p. 153-154, Chișinău, 2017). Cercetând actul, istoricul M. Costăchescu scrie: ,,Satul Șepelor poate fi al Cepelor ... din județul Hotin, volostea orașul Briceni, așezat pe pârâul Racovățului sec, pe lângă care erau și alte sate ale vornicului Cupcici..."(Mihail Costăchescu, Documente Moldovenești înainte de Ștefan cel Mare). Că este vorba de satul Cepeleuți întărește și vecinătatea lui cu localitățile: Cupcini, ce este pe Ciuhur, Vașcăuți, de unde începe râul Lopatnic, și numele Grozea, de la care poate fi numele satului Groznița, ce este aproape, tot pe Racovățul Sec. Deci, de la Cupcini spre nord era o moșie lungă, până la Vășcăuți (Ucraina). Dar ce înseamnă că hotarul ei era ,,în sus pe Ciuhur, până la Durnea Ceatariul"? Întrebarea este ,,unde era moșia lui Durnea Ceatariul"? Iar Valea Durnei este tocmai la locul căutat, adică la marginea satului Grinăuți din Raiaua Hotin. E mult probabil că pe vremea aceea aici să fi fost careva acareturi ale moșierului respectiv, și puțin probabil că satul Grinăuți exista atunci, în 1431. El apare pe malul opus al râului Ciuhur, într-un an nedeterminat. Dacă satul ar fi existat în 1431, actul respectiv ar fi scris și numele satului, nu doar cel al moșierului. Dar faptul că numele ,,Durnea" l-au păstrat grinăuțenii (până în prezent) dă de înțeles că ,,de la Durnea până la fondare" nu poate fi multă vreme. S-ar putea că Valea Durnei să poarte numele unui urmaș moșier al lui Durnea Ceatariul ce figurează în uricul din 1431.

PRIMELE ATESTĂRI, din 1437, nu clarifică despre care Grinăuți scrie actul. După presupunerea lui Alexandru l. Gonța, acest "Ugrinăuți" a fost întărit lui Mihul din Dorohoi, de către fiii lui Alexandru cel Bun, care au dezbinat Țara Moldovei. Hrisovul de danie, slavonesc, e tradus cam așa: ,,Din mila lui Dumnezeu, noi, Ilie Voievod, domn al Țării Moldovei și fratele domniei mele, Ștefan voievod, facem cunoscut că această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că acest adevărat boier al nostru credincios, pan Mihail de la Dorohoi, a slujit sfântraposatului tatălui nostru cu dreaptă și credincioasă slujbă, iar astazi ne slujește nouă cu dreaptă și credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat și i-am înnoit și i-am înstărit satele lui și privilegiul pe care i l-a dat sfântraposatul părintele nostru, anume: satul Chindiți și satul lui Herțea pe Prut, satul Pecialăuți, la Pecialova, și satul Ugrinăuți..." (Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Vol. I. București, 1975, p. 245-247). Cât despre locul satului "Ugrinăuți", actul nu face claritate. Însă faptul că despre Grinăuții de pe Ciuhur nu se pomenește în acte, decât tocmai în 1617, lasă loc de cercetări. Unele date scriu că satul a fost întemeiat de moșierul GRENCÓ COCIORVEI, în 1617 (Dicționarul statistic al Basarabiei. Chișinău, 1923, p. 348).

Perioada dominației otomane "ÎNTRE ADEVĂRURI POVESTITE ȘI SCRISE". O legendă, pe cât se poate de credibilă, spune așa: ,,Cu vre-o 400 ani în urmă(adică după 1600), pe malul stâng al Ciuhurului(unde, în perioada sovetică avea să fie clădirea atelierului "prestări servicii"), era casa călugărului HRINCU, care chivernisea moșia mănăstirii Burdujeni, adică locul unde a început a se forma acest sat pe Ciuhur, mai întâi, pe malul stâng, apoi pe ambele maluri, cărui loc i se spune "La Grencó" (Emilia Basarab..., op. cit., p. 10). Următorul act nu contrazice legenda detaliată. Hrisovul din 1662, al lui Eustatie Dabija, arată că ",,satele HRINĂUȚI... pi apa Ciuhurului, în ținutul Hotinului, și a Ieșilor, și din amândouă cărțile de apă..."", sunt întoarse ",,mitropolitului Grigorie și la tot soborul mănăstirii de la Todirești ce a fost danie sfintei mănăstiri de la Toader Cârnul Movilovici, fratele răposatului Ieremia Movilă, care a construit mănăstirea"" (Moldova în epoca feudalismului. Vol. V. Chișinău, 1987. p. 79). Prin urmare, după socoteala legendei și a actelor de mai apoi, acest Toader a stăpânit satele "Hrinăuți"(probabil, cu întreruperi), ce erau a mănăstirii Burdujeni, pe vremea lui Hrincu călugărul, (care timp nu e precizat), și care au fost întoarse mănăstirii, în 1662. Mai mult decât atât, acest Toader(frate de domnitor, ce avea mai multe sate), a întărit și a ctitorit mănăstirea ce avea să se numească "Todirești".

DEZBINAREA LOCALITĂȚII, PRIN HOTAR. Dacă legenda spune de "satul" din jurul casei lui Hrincu Călugărul, actul din 1662 scrie de "satele Hrinăuți". În 1612 satul a fost dezbinat, pentru prima oară, de hotarul care avea să-i pecetluiască soarta. Ciuhurul era hotarul dintre ținutul Sorocii și al Hotinului, iar Grinăuții erau unicul sat pe amândouă maluri, în lungimea hotarului. Așadar, în 1612, la Hotin au năvălit cazacii. În acelaș an, polonezii i-au alungat, ocupând cetatea și tot ținutul, ce l-au stăpânit 4 ani. Pe timpul celei de a II-a domnii a lui Radu Mihnea(2 ani și 7 luni), Hotinul a fost sub stăpânirea Moldovei, iar după asta, iarăși sub polonezi, pe 2 ani. Până în 1612, în ținutul Hotin erau sate mari de răzăși moldoveni (Tudor Pamfilie. Ținutul Hotinului la 1817, Chișinău, 1920. p. 4). Atunci satul s-a numit: "GRINĂUȚII DE JOS"(județul Soroca) și, "GRINĂUȚII DE SUS"(județul Hotin), iar pe scurt - "satele Grinăuți". Până în anul negru pentru Grinăuți, 1713, perioada Otomană(în care a apărut probabil satul), are puține acte despre sat. Tot ce e clar, e faptul că jumătatea "de jos" a satului a continuat să fie moșie mănăstirească; dar nu și cea "de sus". Așadar, în 1713, Nicolae Mavrocordat pierde Hotinul, iar peste doi ani turcii îl fac raiá[1a]. De atunci străinii spuneau: Grinăuții "din MOLDOVA" și, Grinăuții "din RAIÁ". Însă băștinașii nici nu voiau să audă de așa ceva - că la mijlocul satului lor se termina Moldova. Ei au spus mai departe: "Grinăuții de Jos" și "Grinăuții de Sus". Cât de viața lumii, cum era aici, și nu doar, scria bine Ion Neculce: ",,Pe acée vreme era greu în țară, nu de bir, ce de alte supărări. Că turcilor le era calea tot prin țară, mergându și viind la Hotin... Și ca niște oșteni păgâni ce era, tot stricăciuni făcé cu fel de fel de râsuri și batjocuri a fete făcioare și a fămei înțelepte"" (Letopisețul Țării Moldovei, Chișinău, 1990, p. 412). În 1716, din 93 sate din raiá, 74 au rămas pustii de tot, și numai în 19 din ele trăiau cca 400 familii (I.G. Chirtoagă..., op. cit., p. 76). În mai multe din aceste sate s-au așezat mai apoi polonezi, ucraineni, ruși (p. 19). În 1770 Rusia Țaristă luase de la turci toată Moldova. În recensământul de la sfârșitul anului 1772 s-au însemnat următoarele date: ",,... satul Hranauți(Moldova), din stanul Ciuhurului, ținutul Iași, moșia mănăstirii Burdujeni... 16 case locuite, 2 țigani supuși boierului, 1 persoană cler, 12 moldoveni, bărbați liberi, 1 mazil"" (Moldova în epoca feudalismului..., op. cit., partea I, p. 195) . Recens. din anul următor arată că în satul ",,Hrenouți, așezat pe moșia mănăstirii Burdujeni, stanul Nistrului, județul Hotin... 10 case locuite, 13 moldoveni, bărbați liberi"" (Ibidem, p. 148). Recens. din 1774, ultimul an de administrare militară rusească, arată în aceeaș localitate: ",,8 case, rufetul lui Gheorghe Volontiru și 7 birnici - 1.Grigoraș, sân popei, 2.Gavriil, zet Bacos, 3.Manolache, vornic, 4.Ioniță, sân Anton, 5.losip, bejenarul, 6.Nicolae, munteanu, 7.Donila, rusul"" (Ibidem, vol. VII, partea II. p.153, 154). După 1774, turcii au refăcut Raiaua Hotinului, iar în 1789, Rusia Țaristă a luat din nou, toată Moldova(de sub stăpânirea Otomană), pe 3 ani. După recens. din 1803, "Condica liuzilor" (o carte de dări), arată la ,,Hrinăuți, ocolul Ciuhurului de Sus, ținutul Iași, 29 familii de iluzi, care plăteau 480 lei bir pe an" (Uricarul. Vol. VIII. Iași, 1885, p. 337).

În 1807, pe malul stâng(unde era aproape și celor de la margini), s-a ridicat BISERICA DE LEMN, Sf. Nicolae, care e atestată peste un an [1c]. Unele socotele, bazate pe faptul că în 1772 aici era ,,o persoană de cler", arată că prima biserică a fost ridicată în 1775 (Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, Ediție oficială, Chișinău, 1922, p. 184), dar nu precizează dacă în 1807 a fost o reparație sau, o reconstrucție. Un document din 1812-1813 scrie că biserica avea ,,pereți trainici, veșminte ... cărțile de trebuință", atât slavonești, cât și moldovenești (Trudâ ..., op. cit., p. 273).

Perioada Rusiei Țariste POPULAȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA. Recens. din 1817 arată următoarele date: „Greneuți, din ținutul Hotin... 29 bărbați și 2 femei" (Trudâ ucebnoi arhivnoi komissii. Tom III. Kișinev, 1907, s. 23, 87), ",,...cu 27 gospodării, în dreapta Ciuhurului... 150 fălci de fâneață, 120 fălci pământ arabil, 100 fălci pășune și 30 fălci lot împrejmuit"". ",,Hrenauți de pe malul stâng al pârâului, ocolul Ciuhurului, ținutul Iași... Țărani, 57 gospodării. Total 60 bărbați. Moșia aparține mănăstirii Burdujeni din Moldova; dețin destul pământ arabil, fâneață și pășune; este și o pădurice mică(Păd. Seminarului); o moară pe Ciuhur"" (Trudâ..., op. cit., p. 23, 87). În recens. din 1835, despre fiecare locuitor, sunt însemnate: numele și prenumele; vârsta. În Grinăuții de Jos, preot era Gavriil V.(Cotmolici); diacon, Vasilie Untu... (ANRM, f. 134, i. 2, d. 100, f. 455-457), 271 bărbați și 237 femei; de tot, 113 familii cu 84 feluri de nume, din care, 29, de origine slavă(rusă, pol., ucr.), "Guzun", "Laiu" și "Șambra", de origine turcă (ANRM, f. 134, i. 2, d. 106, f. 52.70). În Grinăuții de Sus erau 130 bărbați, 121 femei; de tot, 55 familii cu 36 feluri de nume, din care, 8 de origine slavă și "Bercu", de origine turcă. În sat mai erau 9 străini: familia lui Doraru Istratie; a lui Țîpa Gh. și Movilă Ilie N. (ANRM, f. 134, i. 2, d. 98, f. 343-352; d. 97, f. 46, 47). Doar 4 nume de familie erau în amândouă sate: ,,Balan, Cioban, Vangheli și Vrabie"[1d]. Tot după acest recens., o socoteală de orientate (pentru numărul aproximativ al veteranilor sau eroilor), arată că la începutul ultimului război ruso-turc(1806), bărbați cu vârsta între 16-45 ani (în acel an), care nu au decedat până în 1835, locuiau: în Grinăuții de Jos, 39; iar în Grinăuții de Sus, 17. Văduve-mame mai erau în viață(în 1835): 8 și respectiv, 2. După seceta din 1836, mai mulți țărani din Grinăuți și