Bătălia de la Cârlibaba

Bătălia de la Cârlibaba (18 – 22 ianuarie 1915, în ) a fost una dintre bătăliile purtate în iarna 1914-1915 pe Frontul de răsărit al Primului Război Mondial, între armata Austro-Ungară și armata Imperiului Rus. Lupta s-a purtat în Bucovina pe valea Bistriței Aurii, în zona Cârlibabei și a cătunului Fluturica. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie a Dublei Monarhii, care a recucerit localitatățile și a respins trupele ruse, aflate inițial în ofensivă.

Bătălia a reprezentat un moment important, deoarece câștigarea ei de către Dubla Monarhie a determinat oprirea avansării armatelor imperiale ruse către Transilvania. De asemeni a deschis calea pentru reluarea ulterioară a inițiativei strategice în zona de sud a Frontului de răsărit de către austro-ungari, prin intermediul contraofensivei desfășurate de către Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin.

Suplimentar, menținerea controlului coridorului de transport dintre Maramureș și Depresiunea Dornelor de către Austro-Ungaria a făcut posibilă consolidarea ulterioară a importanței militare și strategice a acestuia, prin construirea unei căi ferate de legătură între Borșa și Iacobeni.

Dintre unitățile implicate, în ceea ce privește dinamica bătăliei și tactica acesteia soldații Legiunilor Poloneze au jucat roluri semnificative, deoarece au fost vârful de atac și autorii concepției tactice care a dus pe plan local, la succes.

Contextul geografic, militar și politic Armatele ruse și austro-ungare în iarna 1914-1915 se aflau în contact în zona Munților Carpați, sau în apropierea acestora. Deși Fortăreața Przemyśl continua să reziste în nord în spatele liniilor inamice, armata rusă o ocolise și continuase să obțină progrese împingând spre vest trupele Dublei Monarhii.Dupuy, Trevor Nevitt; Onacewicz, Wlodzimiez; Triumphs and Tragedies in the East, 1915–1917. The Military History of World War – 4; Franklin Watts, 1967; pp. 15-16 thumb|left|300px|right|Harta Colonelului Teodorescu din 1915 a regiunilor austro-ungare locuite de români. În Bucovina se poate observa arealul zonei de operații, precum și proximitatea acestuia atât față de Regatul României cât și față de trecătorile Prislop, Rotunda și Tihuța. Prin aceste pasuri armata rusă ar fi putut coborî fie în Maramureș (prin Prislop), fie în Depresiunea colinară a Transilvaniei (prin Rotunda și Tihuța)

În prima jumătate a lunii ianuarie 1915 trupele austro-ungare ale Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin – aflate în retragere în extremitatea sudică a Frontului de Răsărit, erau angajate în luptă în vestul Bucovinei pe versanții estici ai Carpaților Orientali. În coridorul aflat între Carpații Maramureșului și Bucovinei și Carpații Moldo-Transilvani, Divizia 71 Infanterie rusă alături de câteva unități de cazaci de dimensiunea unei divizii, forțaseră trupele austro-ungare formate din Divizia 54 de infanterie condusă de generalul Schultheisz și din grupul colonelului Eduard Fischer să se retragă. Generalul Karl Freiherr von Pflanzer-Baltin a devenit preocupat de faptul că aripa sa dreaptă ar fi putut ajunge în imposibilitate de a rezista loviturilor ruse. Din punct operațional, cele mai mari probleme armatele ruse le-ar fi putut genera prin avansarea spre Maramureș pe linia Borșa Sighet, dar și alternativa de a fi împinse armatele austro-ungare dincolo de Vatra Dornei prin Pasul Tihuța era de neacceptat, din cauza atitudinii pe care ar fi putut să o ia România.Austria-Hungary’s Last War, 1914-1918 – Vol 2 (1915): From the Battle of Limanowa-Lapanow finale to the Brest-Litowsk, Austrian Federal Ministry of the Army and War Arhive, 1931, p. 127

La 6 ianuarie 1915 rușii au ocupat Câmpulung MoldovenescThe Times History of the War – Vol. 4; Reprint. London: Forgotten Books, 2013; p. 182-183 (197-198) accesat la 07 octombrie 2015 și la 9 ianuarie Iacobeni. Pe 12 ianuarie, rușii au lansat un atac prin învăluire împotriva trupelor lui Schultheisz (Div. 54 k.u.kThe digital State Library of Upper Austria; 54 . Infanterie - Division [54 . SchD .], accesat la 25 octombrie 2015), care s-au retras de pe pozițiile deținute pe Lucina spre trecătorile fortificate Rotunda și Prislop.Austria-Hungary’s Last War, 1914-1918 – Vol 2 (1915): From the Battle of Limanowa-Lapanow finale to the Brest-Litowsk, Austrian Federal Ministry of the Army and War Arhive, 1931, p. 128 Trupele ruse au continuat să avanseze și spre zona Cârlibabei, ocupată la data de 16 ianuarie. Concomitent cu retragerea forțelor austro-ungare spre pasurile Rotunda și Prislop, rușii s-au oprit pentru a-și consolida pozițiile de pe valea Bistriței Aurii la aproximativ 4 km în amonte de Cârlibaba și, pentru a desfășura acțiuni de cercetare-recunoaștere. Înaintarea rapidă al unităților ruse și retragerea din zonă a armatei austro-ungare au creat posibilitatea ca trupele ruse să ocupe Vatra Dornei și restul arealului de nord al graniței dintre Austro-Ungaria și Regatul României. Pentru guvernul ungar condus de către contele István Tisza a devenit evidentă nu numai perspectiva de a pierde o porțiune de importanță strategică a teritoriului naționalStulecie bitwy pod Kirlibabą; w: Płaj (almanach karpacki) Nr. 1 2015 r; accesat 07 octombrie 2015, ci și incertitudinea reacțiilor pe care le-ar fi avut autoritățile române în cazul în care rușii ar fi stăpânit într-adevăr zona respectivă de frontieră româno-austro-ungară.

O contraofensivă de-a lungul liniei Carpaților – supusă intensei presiuni a armatelor imperiale ruse care doreau să ajungă în Câmpia Panonică, a fost stabilită pentru începutul anului 1915. La nivelul aripii drepte a efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin. Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina.

Preludiul

Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte au fost dirijate trupe suplimentare. Printre acestea au fost și trupe de legionari polonezi. Relocarea pe front a batalioanelor poloneze a început după 10 ianuarie, dată după care au fost scoase din dispozitiv de la Ökörmező) și dirijate spre a se constitui în rezervă operativă pentru trupele lui Schultheisz.

Acestea au sosit pe calea ferată la 16 ianuarie la Borșa. Între 17 ianuarie și dimineața zilei de 18 ianuarie legionarii au traversat Pasul Prislop în condiții climatice dificile (temperaturi de −28 de grade Celsius și zăpadă între 1 și 2,5 m),Stanisław Strzelecki – bohater spod Kirlibaby, Paweł, 2009, p. 13 cărând un echipament care în condiții de iarnă ajungea pentru fiecare combatant la aproximativ 30 kg.

Contraatacul necesar ruperii pozițiilor deținute de ruși pe valea Bistriței Aurii, a fost încredințat acestor trupe de legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie – Zygmunt Zieliński. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare.Rubacha, Jarosław; Działania polskich formacji wojskowych w kampanii karpackiej w czasie I wojny światowej.; w: Nad Zbruczem, Prutem i Dniestrem. Podole w dziejach Rzeczpospolitej; Uniwersytet Warmińsko-Mazurski w Olsztynie; Warszawa, 2007; accesat la 08 octombrie 2015

Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele Zambroslăviile.

Ordinea de bătaie

Trupele implicate în bătălie au fost: De partea austro-ungară Divizia 54 Infanterie austro-ungară (austriacă) condusă de generalul Emil Schultheisz von Deveczer, 2 grupuri de luptă conduse de către maiorii Scholz și Salamon, 1 batalion de Landsturm și trupe din Brigada a II-a a Legiunilor Poloneze.Stefanicka, Anna Maria;The catalogue of Trences of hope – The influence and effect of Polish Legions of Post First World War Exhibition (1st April 2015 - 30th March 2018), ; Instytut Józefa Piłsudskiego, London, 2015; p. 16; accesat 06 noiembrie 2015 Din aceeastă brigadă au intrat în luptă batalioanele I, II și III din Regimentul 2 InfanterieKsięga chwały piechoty, opracowanie zbiorowe pod przewodnictwem płk. dypl. Bronisława Prugara-Ketlinga, Wydawnictwo Bellona, Warszawa 1992, reprint wydania z 1939, batalioanele II și IV din Regimentul III InfanterieKronika działań obu Brygad Leg. Pol.. „Panteon Polski”, s. 12, 1924. Lwów: Zarząd Okręgu Związku Legionistów Polskich we Lwowie, escadroanele II și III din Regimentul 2 Cavalerie și Bateriile 2 și 3 artilerie – în total (polonezi) 90 de ofițeri, 1980 de infanteriști, 150 de ulani, 2 baterii de artilerie, 3 mitraliere grele. De partea rusă (comandant colonel Lucjan Zeligowski) unități din Divizia 71 Infanterie (Regimentele 284 și 282 – rămas în rezervă), 2 sotnii de cazaci, 16 mitraliere grele și 16 tunuri.

Bătălia

Trupele ruse erau venite peste Obcina Mestecăniș prin Pasul Lucina, ca parte a efortului de a ajunge în valea Bistriței Aurii. Odată ocupată Cârlibaba, rușii își trimiseseră patrulele până la Ciocănești.Bălan, Teodor; Bucovina în Războiul Mondial ; Extras din „Codrul Cosminului” VI 1929, Buletinul Institutului de Istorie și Limbă dela Universitatea din Cernăuți; Institutul de Arte grafice și Editura Glasul Bucovinei; Cernăuți; 1929; p. 30

Coborând din Prislop, trupele poloneze s-au dispus pentru a forma o linie de bătălie, în 4 coloane: Grupul maior „Alfred” Lauenhardt (1 batalion), a fost trimis pe drumul Moldova Sulița – Seletin pentru a ataca baza inamică Grupul căpitan „Rokle” - Zygmunt Hofbauer (1 batalion), s-a situat în aripa stângă Grupul colonel „Zygmunt” Zieliński (2 batalioane de infanterie, artileria, 1 escadron de cavalerie cu rol de protecție a artileriei, mitralierele grele), a fost desemnat ca vârf de atac – pe șosea Grupul maior „Zegota” - Marian Januszajtis (1 batalion infanterie, 1 escadron de cavalerie cu rol de protecție), s-a situat în aripa dreaptă Cavaleriștii au fost destinați să lupte pe jos, ca infanteriști.

Luptele, care au fost purtate în zona Cârlibabei (, Ludwigsdorf, , ) și a cătunului FluturicaKarpacka ostoja legionistów ; Muzeum Józefa Piłsudskiego – mjp.najlepszemedia.pl ()Olzacki, Sławomir; Prislop, czyli wycieczka w przeszłość; National Geografic Polska Nr. 7/2011, accesat la 06 octombrie 2015, s-au dus în condiții climatice deosebite: viscol, temperaturi care au ajuns până la −30 grade Celsius și zăpadă înaltă până la 2 m.Sărbătorirea centenarului bătăliei de la Cârlibaba, Polonus, p. 7.

18 ianuarie

Trupele poloneze au luat contact cu inamicul în ziua de 18 ianuarie, aproximativ în jurul orei 14 într-o zonă în care valea se îngusta înainte de confluența cu Țibăul. În aripa dreaptă a frontului austro-ungar se găseau unități din divizia 54 și în aripa stângă grupurile maiorilor Scholz și Salamon.

După intrarea în dispozitiv în preajma unui șir de clădiri, polonezii maiorului Żegota-Januszajtis au atacat de-a lungul drumului și au pus pe fugă patrulele ruse din Regimentul 284. În apropiere de cătunul Fluturica (unde erau înălțimile dominanteAustria-Hungary’s Last War, 1914-1918 – Vol 2 (1915): From the Battle of Limanowa-Lapanow finale to the Brest-Litowsk, Austrian Federal Ministry of the Army and War Arhive, 1931, p. 129), după o cotitură a drumului avansul lor a fost oprit într-un loc în care fuseseră create poziții defensive, camuflate pe pante abrupte și stâncoase și apărate de mitraliere grele (lângă cota 976). Un mic grup de polonezi a reușit totuși să se infiltreze pe stânga văii pe unul dintre versanții muntelui Bretila, de unde se puteau vedea pozițiile ruse. Deși grupul respectiv nu a reușit să stabilească contactul cu soldații austrieci, în noaptea de 18 spre 19 ianuarie a fost ajuns de un pluton polonez de cercetași, care în costume de camuflaj a continuat infiltrarea peste apa Țibăului, spre Fluturica.

La limita cătunului, pe șosea cercetașii s-au angajat într-un schimb de focuri cu avangarda rusă, care s-a retras pe pozițiile defensive deținute. După un scurt atac al pozițiilor inamice, polonezii s-au retras și ei spre pozițiile proprii.

19 ianuarie