Henry Wilson (născut Jeremiah Jones Colbath; ) a fost un om politic american, al 18-lea vicepreședinte al Statelor Unite din 1873 până la moartea sa în 1875, și senator din Massachusetts între 1855 și 1873. Înainte și în timpul Războiului Civil American, el a fost un republican de frunte și un puternic adversar al sclaviei. Wilson și-a dedicat energiile distrugerii „Puterii Sclavagiste”, facțiunea proprietarilor de sclavi și aliații lor politici pe care americanii anti-sclavie considerau că domină țara.
La început Whig, Wilson a fost fondator al Partidului Pământul Liber în 1848. A fost președintele partidului înainte și în timpul . Wilson a muncit cu sârguință pentru a construi o coaliție anti-sclavie, care a ajuns să includă Partidul Pământului Liber, Democrații anti-sclavie, din New York, Partidul Libertății, membri anti-sclavie ai Partidului Nativist American () și Whig-ii anti-sclavie (numiți Whig-ii de Conștiință). Când Partidul Pământul Liber s-a dizolvat la mijlocul anilor 1850, Wilson s-a alăturat Partidului Republican, la a cărui înființare a contribuit și care a fost organizat în mare parte în conformitate cu coaliția anti-sclavie de care se îngrijise în deceniile anilor 1840 și 1850.
În timp ce era senator în timpul Războiului Civil, Wilson era considerat un „republican radical”, iar experiența sa ca general de miliție, organizator și comandant al unui regiment al și președinte al comitetelor militare din Senat i-a permis să asiste administrația Abraham Lincoln în organizarea și supravegherea Armatei și . Wilson a redactat proiecte de legi care au fost adoptate și au interzis sclavia în Washington, DC, și a încorporat afro-americani în efortul de război al Uniunii în 1862.
După Războiul Civil, a susținut programul republican radical pentru Reconstrucție. În 1872, Wilson a fost ales vicepreședinte ca partener de candidatură al lui Ulysses S. Grant, președintele în exercițiu al Statelor Unite, care candida pentru un al doilea mandat. Grant și Wilson au câștigat, iar Wilson a ocupat funcția de vicepreședinte din până la moartea sa, pe . Eficacitatea lui Wilson ca vicepreședinte a fost limitată după ce a suferit un accident vascular cerebral în mai 1873, iar declinul sănătății sale a continuat până când a fost victima unui alt accident vascular cerebral, de această dată fatal, în timp ce lucra la Capitoliul Statelor Unite la sfârșitul anului 1875.
De-a lungul carierei sale, Wilson a devenit cunoscut pentru susținerea unor cauze care uneori erau nepopulare, inclusiv drepturile muncitorilor atât pentru negri, cât și pentru albi, și abolirea sclaviei. Politicianul din Massachusetts , care a fost congressman în Camera Reprezentanților Statelor Unite în timp ce Wilson era senator și mai târziu a fost ales el însuși senator, credea că Wilson era cel mai priceput organizator politic din țară. Cu toate acestea, reputația de integritate personală și principialism politic a lui Wilson a fost oarecum afectată la sfârșitul carierei sale în Senat de implicarea sa în .
Începutul vieții și educația Wilson s-a născut în , la , unul dintre câțiva copii născuți în familia lui Winthrop și Abigail (Witham) Colbath. Tatăl său l-a botezat Jeremiah Jones Colbath după un vecin bogat care era burlac fără copii, în speranța zadarnică că acest gest ar putea avea ca rezultat o moștenire. Winthrop Colbath a fost un veteran al miliției din Războiul din 1812 care a lucrat ca zilier și s-a angajat la ferme și afaceri locale, pe lângă conducerea ocazională a unei fabrici de cherestea.
Familia Colbath era săracă; după o scurtă educație elementară, la vârsta de 10 ani, Wilson a fost unui fermier vecin, unde a lucrat ca muncitor în următorii 10 ani. În acest timp, doi vecini i-au dat cărți, iar Wilson și-a îmbunătățit slaba educație citind pe larg despre istoria Angliei, istoria americană și biografii ale unor personaje istorice celebre. La sfârșitul termenului de serviciu, i s-au dat „șase oi și un jug de ”. Wilson și-a vândut imediat animalele pentru 85 de dolari (aproximativ 2.200 de dolari în 2021), care au fost primii bani pe care i-a câștigat în timpul contractului său.
Se pare că lui Wilson nu i-a plăcut numele său de naștere, deși motivele prezentate variază. Unele surse indică faptul că nu era apropiat de familie sau nu-i plăcea numele din cauza presupusei necumpătări a tatălui său și a circumstanțelor financiare modeste. Alții spun că i se spunea „Jed” și „Jerry”, porecle care i-au displăcut atât de mult încât a hotărât să-și schimbe numele. Oricare ar fi motivul, când a împlinit 21 de ani, a solicitat schimbarea legală a numelui la , și i s-a aprobat. El a ales numele Henry Wilson, inspirat fie de o biografie a unui profesor din Philadelphia, fie de la un portret dintr-o carte despre clericii englezi.
Cariera stanga|miniatura|250x250px| Prăvălia lui Henry Wilson din dreapta|miniatura| Casa lui Henry Wilson din Natick După ce a încercat fără succes să-și găsească de lucru în New Hampshire, în 1833, Wilson a mers pe jos mai mult de o sută de mile până în , căutând un loc de muncă sau o meserie. După ce l-a cunoscut pe William P. Legro, un cizmar care era dispus să-l ia ca ucenic, Wilson s-a angajat pentru cinci luni pentru a învăța să facă pantofi din piele numiți . Wilson a învățat meseria în câteva săptămâni, a plătit cincisprezece dolari pentru a se elibera din contractul de muncă, și și-a deschis propriul atelier, intenționând să economisească destui bani pentru a studia dreptul. Wilson a avut succes ca cizmar și a reușit să economisească câteva sute de dolari într-un timp relativ scurt. Acest succes a dat naștere unor legende despre priceperea lui Wilson; conform unei legende care s-a tot dezvoltat, el ar fi încercat odată să facă o sută de perechi de pantofi fără să doarmă și a adormit cu a suta pereche în mână. Experiența lui Wilson în producția de încălțăminte a dus la crearea poreclelor politice pe care susținătorii săi le-au folosit mai târziu pentru a-i evidenția rădăcinile din „Ciubotarul din Natick ” și „Cizmarul din Natick”.
În acest timp, Wilson a citit mult și a intrat în , unde s-a dezvoltat într-un orator desăvârșit. Sănătatea lui Wilson a avut de suferit din cauza orelor lungi în care muncea la pantofi și a călătorit în Virginia pentru a se reface. În timpul unei opriri la Washington, DC, a ascultat dezbaterile din Congres pe tema sclaviei și aboliționismului și a observat că familiile afro-americane erau despărțite pe măsură ce erau cumpărate și vândute în comerțul cu sclavi de la Washington. Wilson a hotărât să se dedice „cauzei emancipării în America” și, după ce și-a recăpătat sănătatea, s-a întors în New England, unde și-a continuat educația participând la mai multe academii din New Hampshire, inclusiv școli din , , și Concord.
După ce și-a cheltuit o parte din economii cu călătoriile și studiile sale, și după ce a pierdut o parte de bani pe care i-a împrumutat cuiva care nu i-a mai returnat, Wilson a lucrat ca profesor pentru a scăpa de datorii și a reîncepe să economisească bani, intenționând să înceapă o afacere proprie. Începând cu o investiție de doar doisprezece dolari, Wilson a înființat o companie de încălțăminte. Această întreprindere a avut succes și, în cele din urmă, a ajuns să aibă peste 100 de muncitori angajați.
Cariera politică Wilson a devenit activ politic în cadrul partidului Whig și a făcut campanie pentru William Henry Harrison în 1840. Se alăturase -ilor din dezamăgire față de politicile fiscale ale democraților Andrew Jackson și Martin Van Buren și, la fel ca majoritatea -ilor, l-au blamat pentru . În 1840 a fost ales și în Camera Reprezentanților din Massachusetts, unde a servit între 1841 și 1842.
Wilson a fost membru al Senatului statului Massachusetts din 1844 până în 1846 și din 1850 până în 1852. Din 1851 până în 1852 a fost președintele Senatului.
Încă din 1845, Wilson începuse să devină dezamăgit de partidul , deoarece încerca să facă compromisuri în chestiunea sclaviei, iar în calitate de Whig de Conștiință, el a organizat o convenție în Concord, împotriva anexării Texasului, deoarece aceasta urma să extindă sclavia. Ca urmare a acestui efort, la sfârșitul anului 1845, Wilson și aboliționistul au fost aleși să trimită personal Congresului o petiție care conținea semnăturile a 65.000 de locuitori din Massachusetts care se opuneau anexării Texasului.
Wilson a fost delegat la , dar a părăsit partidul după ce convenția l-a nominalizat pe proprietarul de sclavi Zachary Taylor pentru funcția de președinte și nu a luat nicio poziție în privința , care ar fi interzis sclavia pe teritoriul dobândit de la Mexic în Războiul Mexicano-American. Wilson și , un alt delegat din Massachusetts, s-au retras din convenție și au cerut o nouă întrunire a militanților anti-sclavie la Buffalo, întrunire care avea să lanseze Partidul Pământul Liber.
După ce a părăsit Partidul Whig, Wilson a lucrat pentru a construi coaliții cu alții care se opuneau sclaviei, inclusiv liber-pământiști, democrați anti-sclavie, din Partidul Democrat din New York, Partidul Libertății, elementele anti-sclavie ale Partidului Whig și membrii anti-sclavie ai Partidului Know Nothing sau ai Partidului Americanilor Băștinași. Deși noua coaliție politică a lui Wilson a fost atacată de aderenții liniei de partid ai democraților și -ilor, aceasta a reușit să obțină, în aprilie 1851, alegerea candidatului Partidului Pământul Liber, Charles Sumner, în Senatul SUA. stanga|miniatura|218x218px| Liderii Partidului Aboliționist și al Pământului Liber Charles Sumner, , , William Lloyd Garrison, , Horace Greeley și Henry Wilson. Din 1848 până în 1851, Wilson a fost proprietarul și editorul ziarului Boston Republican, care din 1841 până în 1848 a fost organ al partidului , iar din 1848 până în 1851 a fost principalul ziar al Partidului Pământul Liber.
În timpul mandatului său în legislativul din Massachusetts, Wilson a reținut că gradul de participare la miliția statului scăzuse și că pregătirea era deficitară. A întreprins, ca urmare, eforturi legislative pentru a furniza uniforme și alte echipamente, iar în 1843 Wilson s-a alăturat el însuși miliției, devenind maior în Regimentul 1 Artilerie, pe care avea apoi să-l comande având grad de colonel. În 1846, Wilson a fost promovat în gradul de deneral de brigadă și comandant al Brigăzii a 3-a a Miliției din Massachusetts, funcție pe care a deținut-o până în 1852.
Organizator al Partidului Pământul Liber În 1852, Wilson a fost președintele convenției naționale a Partidului Pământul Liber din Pittsburgh, care i-a nominalizat pe pentru funcția de președinte și pe pentru cea de vicepreședinte. Mai târziu în acel an, a fost candidat pentru Pământul Liber pentru Camera federală a Reprezentanților și a pierdut în fața Whigului . A fost delegat la convenția constituțională a statului în 1853, unde au fost propuse o serie de reforme politice și guvernamentale, respinse de alegători într-un referendum. El a candidat fără succes pentru funcția de guvernator al Massachusettsului, din partea Partidului Pământul Liber în 1853 și 1854, dar a refuzat să mai candideze în 1855, deoarece dorea să candideze pentru Senatul SUA.
Senator al SUA (1855–1873) dreapta|miniatura| Senatorul Henry Wilson, fotografie de În 1855, Wilson a fost ales în Senatul Statelor Unite de către o coaliție de liber-pământiști, Know-Nothings și democrați anti-sclavie, ocupând postul vacant cauzat de demisia lui Edward Everett. El se alăturase pentru scurt timp Partidului Know-Nothing în încercarea de a-și consolida eforturile împotriva sclaviei, dar, la crearea Partidului Republican, format în mare parte pe liniile coaliției anti-sclavie la a cărei dezvoltare și cultivare a contribuit Wilson, s-a aliniat acestuia. Wilson a fost reales din partea republicanilor în 1859, 1865 și 1871, și a servit de la până la , când a demisionat pentru a-și începe mandatul de vicepreședinte pe .