thumb|300px|Localizarea și limitele ansamblului
Ansamblul urban interbelic „Corso” este un ansamblu arhitectural format dintr-o parte a clădirilor din Piața Victoriei din Timișoara, ansamblu clasificat ca monument istoric cu codul LMI TM-II-a-A-06115.Lista Monumentelor Istorice 2015 , Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 113 bis, 15 februarie 2016, accesat 2020-06-13
Ansamblul are un stil arhitectural unitar. Cu excepția Palatului Camerei de Comerț, terminat în 1925 și având un stil eclectic, toate celelalte clădiri ale ansamblului au fost construite între 1910–1913, în stilul anilor 1900, curentul Secession. Astăzi ansamblul este principalul obiectiv turistic al Timișoarei și reprezintă orașul în conștiința turiștilor și a locuitorilor.
Descriere Ansamblul este format din toate clădirile din frontul de vest al Pieței Victoriei, front cunoscut sub numele de „Corso” și din Palatul Löffler și Palatul Camerei de Comerț, aflate pe frontul de est al Pieței Victoriei, front cunoscut sub numele de „Surogat”.Fiscala Monumente CEIF 2 (Transcript) , vdocuments.site, accesat 2020-05-17
Închiderea zonei spre nord este făcută de palatele Weiss, Palatul Băncilor Bănățene („Pension Central”, actual Hotel Timișoara), Palatul Culturii în calitate de cap de perspectivă, fostul local „La Ancora de Aur” și clădirea „Modex”. Închiderea zonei spre sud este făcută de Catedrala Mitropolitană, în calitate de cap de perspectivă sud al pieței, iar spre sud-est de blocuri de locuințe realizate în 1963.Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 177 Acestea nu fac parte din ansamblu, Palatul Culturii și catedrala fiind declarate separat monumente istorice.
Istoric După decizia din 1892 a defortificării orașului,Ciprian Glăvan, Defortificarea cetății Timișoarei, Analele Banatului, s.n., Arheologie – Istorie, XXI, Timișoara: 2013, pp. 421–430 în 1893 s-a întocmit de către arhitectul Lajos Ybl și inginerul șef regal Aladár Kovács-Sebestyén Planul de reglementare al orașului liber regal Timișoara () Samu Borovszky, Magyarország vármegyéi és városai: Magyarország monografiája. A magyar korona országai történetének, földrajzi, képzőművészeti, néprajzi, hadügyi és természeti viszonyainak, közművelődési és közgazdasági állapotának encziklopédiája, cap. Városrendezési tervek, Budapest: Országos Monografia Társaság, 1914 în care se prevedea constituirea unui bulevard larg, având aproximativ dimensiunile pieței actuale. Árpád Jancsó, Temesvár nyomtatott térképei, în Műszaki Szemle, nr. 57, Cluj-Napoca: Incitato Kft., 2012, , pp. 3–18Opriș, Timișoara. Mică…, p. 112 Proiectele ulterioare, cum ar fi Harta orașului liber regal Timișoara și planul de extindere a orașului (), întocmit în 1912 de inginerul șef al orașului Emil Szilárd și de inginerul József Bríger, nu au modificat esențial dimensiunile pieței, ci doar detaliile.Opriș, Timișoara. Mică…, p. 118 Planul prervedea trasarea unui bulevard larg, în nomenclatura epocii Ferenc József körútDelesega, Temesvári…, pp. 223–232 (), ulterior str. Regele Ferdinand, bd. 30 Decembrie, respectiv Piața Victoriei, care să asigure realizarea unei legături bune cu cartierele istorice Iosefin și Elisabetin. Bulevardul pornea de la teatru spre mijlocul distanței dintre podurile Hunyadi híd (, actual Podul Maria) și Püspök híd (, actual Podul Mihai Viteazu), care duceau spre aceste cartiere. De la capătul de sud al bulevardului, actual în fața Catedralei Mitropolitane, urmau să pornească magistralele spre podurile respective. Piața Victoriei , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17
Zona Porții Petrovaradinului, aflată între bastioanele Castelului și Mercy, unde urma să înceapă bulevardul, a fost demolată între 1899–1903.Valentin Capotescu, Arhitectura militară bastionară în România, vol. I: Cetatea Timișoarei, Timișoara: Ed. Bastion, 2008, , p. 165 Forma și amenajarea bulevardului au fost definite de cele două largi trotuare de pe laturile est și vest, adiacente benzilor carosabile, dublate de liniile de tramvai.Mihai Botescu, Mihai Opriș, Piața Victoriei din Timișoara , primariatm.ro, 20 septembrie 2010, accesat 2020-06-17 După demolare, construirea clădirilor adiacente s-a făcut în ritm rapid. Pentru prima clădire, Palatul Lloyd, s-a primit autorizația de construcție la 29 aug 1910. Cu excepția Palatului Camerei de Comerț, realizat în 1925, toate celelalte cădiri au fost ridicate până în 1913.Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 186, 194
Frontul de vest al bulevardului, în epocă Lloyd sor (Delesega, Temesvári…, p. 66), era cunoscut în epocă, ca și acum, drept „Corso”. Toate clădirile de pe Corso sunt realizate în stilul anilor 1900 curentul Secession. Cu excepția palatelor Lloyd și Merbl tot frontul a fost proiectat de László Székely, care era arhitectul șef al orașului.Liana Păun, TIMIȘOARA UITATĂ Piața Victoriei (II). Cum și-a lăsat Szekely Laszlo, arhitectul-șef al orașului acum 100 de ani, amprenta asupra centrului Timișoarei, pressalert.ro, 13 aprilie 2014, accesat 2020-06-17Liana Păun, TIMIȘOARA UITATĂ Piața Victoriei, motorul economic și spiritual al orașului. Cine au fost arhitecții palatelor din centru, pressalert.ro, 6 aprilie 2014, accesat 2020-06-17 Frontul de est s-a dezvoltat mai greu, înainte de Primul Război Mondial fiind clădit doar Palatul Löffler. Și acesta este în stilul anilor 1900 curentul Secession. Acest front, nefiind complet dezvoltat, era cunoscut drept „Surogat”, ca fiind un surogat al Corso.
Bulevardul, deși nu dispunea de o biserică (Catedrala Mitropolitană încă nu exista), ci doar de o instituție de artă, teatrul, a devenit imediat noul centru al orașului, surclasând Piața Unirii. A fost urmarea demilitarizării orașului și expresia emancipării burgheziei liberale.
În decursul timpului pe bulevard au fost amplasate monumente: în 1926 a fost amplasată Statuia Lupoaicei (D),Delesega, Temesvári…, p. 111Doina Antoniuc, Monumente…, p. 24 în 1957 a fost construită fântâna cu pești (C), Delesega, Temesvári…, p. 110Doina Antoniuc, Monumente…, p. 30 iar în 1999 monumentul „Crucificarea” (E).Doina Antoniuc, Monumente…, p. 47
Clădiri care fac parte din ansamblu +Clădiri din ansamblul urban interbelic „Corso” Poz. Descriere Adresă,Coordonate Data autorizării/data terminării,Arhitect Imagine Note 1 Palatul Camerei de Comerț. Stil eclectic interbelic. Decorat cu pilaștri pe trei niveluri, cu capiteluri ionice aplatizate. Este ultima clădire construită care mai face parte din ansamblu. P-ța Victoriei, nr. 3 1925László Székely 120px Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 194Palatul Camerei de Comerț , primariatm.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233Szekerniés, Székely…, p. 174 2 Palatul firmei Jakab Löffler & fiii. Stilul anilor 1900, curentul Secession. Decorat cu statui realizate probabil de Géza Rubletzki. P-ța Victoriei, nr. 1 18 mar 19121 mai 1913Leopold Löffler,Henrik Telkes 120px Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 186Palatul Löffler , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233Palatele din Timișoara, zestrea fabuloasă a orașului lăsată de meșteri iscusiți din imperiu, inspirați de simboluri ale Europei. Care e cel mai frumos, opiniatimisoarei.ro, 17 septembrie 2017, accesat 2020-06-17Palatul Löffler, timisoreni.ro, accesat 2020-06-17 3 Palatul Lloyd. Stilul anilor 1900, curentul Secession. A fost construit pentru a fi sediul bursei Societății Lloyd. Din 1948 aparține Universității Politehnica Timișoara, unde aceasta își are sediul rectoratului. P-ța Victoriei, nr. 2 29 aug 191029 sep 1912Lipót Baumhorn (arhitect),Arnold Merbl (constructor) 120px Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 187Palatul Lloyd , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233 4 Palatul Ernő Neuhausz. Combinație între stilurile eclectic, maghiar și Secession. P-ța Victoriei, nr. 4 26 oct 19101911László Székely 100px Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 189Palatul Neuhausz , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233Szekerniés, Székely…, pp. 167–168 5 Palatul Arnold Merbl. Stilul anilor 1900, curentul Secession. P-ța Victoriei, nr. 8 mar 19111912Arnold Merbl (arhitect și constructor) 100px Palatul Merbl , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233 6 Palatul György Dauerbach, cunoscut drept „Palace”, după numele restaurantului de la parter existent de la început. Stilul anilor 1900, curentul Secession. Str. Dr. Nicolae Paulescu, nr. 1Str. Johann Wolfgang von Goethe, nr. 2 12 iul 19111912László Székely 120px Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 190Palatul Dauerbach , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233Szekerniés, Székely…, pp. 172–173 7 Palatul Lajos Hilt. Stilul anilor 1900, curentul Secession. P-ța Victoriei, nr. 6 2 dec 19111913László Székely 120px Palatul Hilt , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233Szekerniés, Székely…, p. 173 8 Palatul Széchenyi. Stilul anilor 1900, curentul Secession.45.7516|21.2240} 26 oct 19111913László Székely 120px Palatul Széchenyi , timisoara-info.ro, accesat 2020-06-17Székely, Enciclopedia…, pp. 232–233Szekerniés, Székely…, p. 172
Alte obiective din zona ansamblului +Diverse obiective din zona ansamblul urban interbelic „Corso” Poz. Descriere Adresă,Coordonate Data autorizării/data terminării,Arhitect Imagine Note 1 Piața cu porumbei. P-ța Victoriei, f.n. 120px Porumbeii Timișoarei , primariatm.ro, accesat 2020-06-18Și măicuțele iubesc porumbeii din Piața Operei din Timișoara, opiniatimisoarei.ro, 14 mai 2012, accesat 2020-06-18 2 Ceasul muzical. P-ța Victoriei, f.n. 14 nov 2012 80px Stefan Both, Ceas deștept în Piața Victoriei: cântă și se reglează prin satelit, adevarul.ro, 14 noiembrie 2012, accesat 2020-06-18Roxana Deaconescu, Ceasul de la porumbei din Piața Operei din Timișoara ‘canta’ colinde și Imnul Romaniei și dă ora exactă timișorenilor, opiniatimisoarei.ro, 14 noiembrie 2012, accesat 2020-06-18 3 Fântăna cu pești. Monument de for public. P-ța Victoriei, f.n. 1957 120px 4 Statuia Lupoaicei. Monument de for public. P-ța Victoriei, f.n. 1926 90px 5 Monumentul „Crucificarea”. Monument de for public. P-ța Victoriei, f.n. 1999Paul Neagu (sculptor) 120px
Note
Bibliografie Mihai Opriș, Timișoara: Mică monografie urbanistică, București: Ed. Tehnică, 1987 János Szekerniés, Székely László , Cluj-Napoca: Ed. Erdélyi Híradó, 2002, Doina Antoniuc ș.a., Județul Timiș Monumente de For Public , Timișoara: Ed. Graphite, 2010, Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, Gabriel Székely, Enciclopedia arhitecților din Banat 1700 - 1990, Timișoara: Ed. Eurostampa, 2018, Gyula Delesega, Temesvári kalauz téridőben, Timișoara: Editura Marineasa, 2003,
Legături externe
Categorie:Istoria Timișoarei Categorie:Monumente istorice din Timișoara