Johann Georg Adam Forster (n. 27 noiembrie 1754Multe surse, între care și biografia de Thomas Saine, dau data nașterii lui Forster ca fiind 26 noiembrie; conform Enzensberger, Ulrich (1996) Ein Leben in Scherben [A Life in Ruins], Deutscher Taschenbuch Verlag, ISBN 3-423-13248-5, registrul de botez de la biserida „Sf. Petru” din Danzig dă data de 27 noiembrie ca dată a nașterii și cea de 5 decembrie ca dată a botezului. – d. 10 ianuarie 1794) a fost un naturalist, etnolog, scriitor de proză de călătorie, ziarist și revoluționar. La o vârstă fragedă, și-a însoțit tatăl, pe Johann Reinhold Forster, în mai multe expediții științifice, inclusiv în a doua călătorie a lui James Cook în Pacific. Relatarea acestei călătorii, intitulață, O călătorie în jurul lumii, a contribuit la etnologia popoarelor din Polinezia și rămâne o operă respectată. Ca urmare, Forster a fost admis în Societatea Regală la doar douăzeci și doi de ani și a ajuns să fie considerat unul dintre fondatorii literaturii științifice moderne de călătorie.
După revenirea în Europa continentală, Forster s-a îndreptat spre domeniul academic. A călătorit la Paris pentru a încerca să discute cu revoluționarul american Benjamin Franklin în 1777. A predat istorie naturală la Collegium Carolinum din Kassel (1778–84), și apoi la Academia din Vilna (Universitatea Vilnius) (1784–87). În 1788, a devenit bibliotecar-șef la Universitatea din Mainz. Mare parte din opera sa științifică din această perioadă a constat în eseuri de botanică și etnologie, dar a și prefațat și tradus numeroase cărți despre călătorii și exporare, inclusiv o traducere în germană a jurnalelor lui Cook.
Forster a fost o figură centrală a Iluminismului în Germania, și a corespondat cu majoritatea adepților săi, inclusiv cu prietenul său apropiat, Georg Christoph Lichtenberg. Ideile și personalitatea sa l-au influențat pe Alexander von Humboldt, unul dintre marii oameni de știință ai secolului al XIX-lea. Când francezii au cucerit orașul Mainz în 1792, Forster a devenit unul dintre fondatorii Clubului Iacobin din orăș și a jucat un rol important în Republica Mainz, primul stat republican din Germania. În iulie 1793, în timp ce se afla la Paris ca delegat al tinerei Republici Mainz, forțele de coaliție prusace și austriece au recucerit orașul și Forster a fost declarat în afara legii. Neputând reveni în Germania și departe de prieteni și familie, s-a îmbolnăvit și a murit la Paris la începutul lui 1794.
Primii ani Georg Forster s-a născut în micul sat Nassenhuben (astăzi, Mokry Dwór) de lângă Danzig (Gdańsk), în provincia Prusia Regală, în Uniunea Polono-Lituaniană. El era cel mai în vârstă din cei șapte copii ai lui Johann Reinhold Forster și Justina Elisabeth (născută Nicolai). Tatăl său era naturalist, om de știință și pastor reformat. În 1765, împărăteasa Rusiei, Ecaterina a II-a, l-a angajat pe pastor să călătorească prin Rusia și să cerceteze situația unei colonii germane de pe Volga. Georg, pe atunci în vârstă de zece ani, l-a însoțit. În călătorie, care i-a dus în stepa Kalmîkă de pe Volga inferioară, ei au descoperit mai multe noi specii, iar tânărul Forster a învățat să efectueze cercetări științifice și să practice cartografia. El a învățat și să vorbească fluent rusa.
Relatarea călătoriei, ce cuprindea și critici dure la adresa guvernatorului Saratovului, nu a fost bine primită la curte. Familia Forster s-a plâns că nu fuseseră plătiți adecvat pentru munca lorReintjes, p. 9 și că trebuie să se mute. Au ales să se stabilească în Anglia în 1766. Tatăl s-a angajat ca profesor la Academia Disidenților din Warrington și a lucrat și ca translator. La treisprezece ani, tânărul Forster și-a publicat prima carte: o traducere în engleză după istoria Rusiei de Lomonosov, lucrare bine primită în cercurile științifice.
În jurul lumii cu căpitanul Cook left|thumb|James Cook, portret de Nathaniel Dance, c. 1775, National Maritime Museum, Greenwich În 1772, tatăl lui Forster a devenit membru al Societății Regale. Aceasta, împreună cu retragerea lui Joseph Banks, a făcut ca amiralitatea britanică să-l invite să facă parte din a doua expediție a lui James Cook în Pacific (1772–75). Georg Forster l-a urmat și de această dată pe tatăl său în expediție și a fost numit desenator în slujba tatălui. Misiunea lui Johann Reinhold Forster era de a lucra la un raport științific despre descoperirile călătoriei, ce urma a fi publicat după întoarcere.
Ei s-au îmbarcat pe HMS Resolution la 13 iulie 1772, la Plymouth. Ruta vasului i-a dus mai întâi în Atlanticul de Sud, apoi prin Oceanul Indian și Oceanul Antarctic în insulele Polineziei și în cele din urmă pe lângă Capul Horn înapoi în Anglia, ei sosind la 30 iulie 1775. În timpul călătoriei de trei ani, exploratorii au vizitat Noua Zeelandă, insulele Tonga, Noua Caledonie, Tahiti, Insulele Marchize și Insula Paștelui. Ei au mers mai la sud decât oricine altcineva până la ei, aproape descoperind Antarctica. Călătoria a infirmat definitiv teoria Terra Australis Incognita, conform căreia ar fi existat un continent mare și locuibil în sud.
Sub supravegherea tatălui său, Georg Forster a studiat la început zoologia și botanica mărilor sudului, mai ales desenând animale și plante. Georg și-a urmat însă și propriile interese, ceea ce l-a condus spre explorări cu totul independente în domeniile geografiei comparative și etnologiei. A învățat rapid limbile insulelor polineziene. Relatările sale despre locuitorii Polineziei sunt bine privite și astăzi, întrucât îi descriu pe locuitorii insulelor sudului cu empatie, simpatie, și în mare parte fără prejudecăți Occidentale sau creștine.Ackerknecht, pp. 85–86 thumb|Resolution și Adventure în Golful Matavai de William Hodges Spre deosebire de Louis Antoine de Bougainville, ale cărui relatări dintr-o călătorie în Tahiti, efectuată cu câțiva ani în urmă, declanșase curentul romantic bon sauvage, Forster a dezvoltat o frescă sofisticată a societăților insulelor din Pacificul de Sud.Ackerknecht, pp. 86–87 El a descris diferitele structuri sociale și religii întâlnite în Insulele Societății, în Insula Paștelui, în Tonga și în Noua Zeelandă, și a explicat această diversitate prin diferențele din condițiile de trai ale acestor oameni. În același timp, el a observat și că limbile acestor insule relativ depărtate erau similare. Despre locuitorii insulelor Nomuka (din grupul de insule Ha'apai ale Tongăi actuale), scria că limbile, vehiculele, armele, hainele, tatuajele, portul bărbii, pe scurt, tot ce le definea cultura se potriveau perfect cu ceea ce văzuse deja studiind triburile de pe Tongatapu. El scria, însă că „nu putem observa nicio subordonare între ei, deși aceasta îi caracteriza puternic pe băștinașii din Tonga-Tabboo, care păreau să coboare până la servilitate în supunerea lor față de rege.”Forster, Georg. A Voyage Round the World, Book II, Chapter VIII
Călătoria a fost bogată în rezultate științifice. Relația între Forster-tatăl și fiul pe de o parte, și Cook și ofițerii săi pe de altă parte a fost adesea problematică, din cauza comportamentului capricios al bătrânului Forster și din cauza refuzului lui Cook de a lăsa mai mult timp pentru observații științifice (mai ales botanice). Cook a refuzat să mai ia oameni de știință în a treia sa călătorie, după experiențele sale cu familia Forster.Saine, p. 22
Fondatorul literaturii moderne de călătorie thumb|Una din numeroasele ilustrații ale lui Forster cu păsări astăzi dispărute, Gallicolumba ferruginea Aceste conflicte au continuat după călătorie cu pe tema persoanei care să scrie relatarea oficială a călătoriilor. Lord Sandwich, deși dorea să plătească suma promisă, a fost iritat de capitolul inițial scris de Johann Reinhold Forster și a încercat să obțină modificarea lui. Forster nu dorea să i se corecteze scrierea „ca pe tema unui școlar”, și a refuzat orice compromis. Ca urmare, relatarea oficială a fost scrisă de Cook, iar Forsterii au fost privați de dreptul de a compila relatarea și nu au mai fost plătiți pentru munca lor. În timpul negocierilor, tânărul Forster a hotărât să publice o relatare neoficială a călătoriei. În 1777, a fost publicată cartea sa A Voyage Round the World in His Britannic Majesty's Sloop Resolution, Commanded by Capt. James Cook, during the Years, 1772, 3, 4, and 5. Aceasta a fost prima relatare a celei de a doua călătorii a lui Cook (ea a apărut cu șase săptămâni înaintea celei oficiale) și era destinată publicului larg. Versiunea în engleză și traducerea în germană a autorului (publicată în 1778–80) i-au adus celebritatea tânărului autor. Poetul Christoph Martin Wieland a lăudat cartea ca pe cea mai importantă a vremii sale, și ea până astăzi rămâne una dintre cele mai importante descrieri de călătorie scrise vreodată. Cartea a avut un impact important asupra literaturii, culturii și științei germane, influențând oameni de știință ca Alexander von Humboldt și inspirând numeroși etnologi ulteriori.
Forster a scris o proză germană bine îngrijită, nu doar corectă științific și obiectivă, ci și interesantă și ușor de citit. Aceasta era diferită de literatura convențională de călătorie din acea vreme, prin aceea că prezenta mai mult decât o simplă colecție de date – ea dădea mărturia unor fapte etnografice într-o manieră coerentă, colorată și de încredere, fapte rezultate din observații detaliate și empatice. El își întrerupea adesea descrierile pentru a le îmbogăți cu remarci filosofice despre observațiile sale. El s-a concentrat mereu pe oamenii pe care îi întâlnea: comportamentul, obiceiurile, religia și formele de organizare socială. În A Voyage Round the World, el a prezentat și cântecele cântate de popoarele din Polinezia, cu tot cu versuri și note. Cartea este una dintre cele mai importante surse despre societățile Pacificului de Sud dinainte ca influența europeană să devină importantă.
Ambii Forsteri au publicat descrieri ale călătoriilor lor în Pacificul de Sud în Magazin von merkwürdigen neuen Reisebeschreibungen („Revistă de povestiri de ciudate noi călătorii"), din Berlin, și Georg a publicat o traducere a lui „A Voyage to the South Sea, by Lieutenant William Bligh, London 1792” în 1791–93.
Forster la universități Publicarea volumului A Voyage Round the World i-a adus lui Forster recunoașterea științifică în toată Europa. Respectabila Societate Regală l-a făcut membru la 9 ianuarie 1777, deși nu împlinise încă 23 de ani. A primit titluri similare din partea mai multor academii, de la Berlin la Madrid.
În 1778, a mers în Germania pentru a prelua un post didactic ca profesor de istorie naturală la Collegium Carolinum din Kassel, unde a cunoscut-o pe , fiica clasicului Christian Gottlob Heyne. Ea avea să devină una dintre primele scriitoare independente din Germania. S-au căsătorit în 1785 (după ce au plecat din Kassel) și au avut trei copii, dar căsnicia nu a fost fericită. Începând cu perioada petrecută la Kassel, Forster a corespondat activ cu figuri importante ale Iluminismului, între care și Lessing, Herder, Wieland și Goethe. A inițiat o cooperare între Carolinum din Kassel și Universitatea din Göttingen, unde lucra prietenul său . Împreună, ei au înființat și au publicat revista științifică și literară Göttingisches Magazin der Wissenschaften und Litteratur.Saine, p. 27 Cel mai apropiat prieten al lui Forster, Samuel Thomas von Sömmering, a sosit la Kassel la scurt timp după Forster, și ambii au fost implicați cu rosicrucienii din Kassel.