miniatura|Nasuhzade Ali Pașa, Kapudan Pașa în primele etape ale Războiului de Independență al Greciei din anii 1820. miniatura|Steagul naval.

Capudan-pașa (în ), în traducere căpitan-pașa (din ) a fost marele amiral al marinei militare otomane. De obicei, capudan-pașa își avea sediul la Galata și Gallipoli în timpul iernii și era însărcinat cu navigații anuale în lunile de vară. Titlul de capudan-pașa în sine este atestat abia din 1567 încoace. Anterior, denumirile comandantului suprem al flotei includeau , "Bei al Mării", și , capudan-șef. Prima ediție a apărut în 1913-1936.

Titlul de derya bey, ca rang oficial în cadrul structurii statului otoman, își are originea în timpul domniei lui Baiazid I (1389-1402). În urma cuceririi Constantinopolului din 1453, Mahomed al II-lea l-a ridicat pe Baltaoğlu Süleyman Bey la statutul de sângeac-bei pentru eforturile sale împotriva bizantinilor din Cornul de Aur. Baltaoğlu a primit sângeacul de [>Gallipoli]] (principala bază navală otomană) și kazele de Galata (până la cucerirea otomană, o colonie genoveză) și de Izmit (ale cărui impozite constau în cherestea pentru nave).

Succesul lui Hayreddin Barbarossa, corsarul supranumit "Barbă Roșie", a ridicat rangul de capudan-pașa la rangul de beilerbei și vizir în 1535, iar teritoriile sale s-au extins în așa-numitul "Eialet al Insulelor Mării Albe" sau "al Arhipelagului" și Alger, primul cuprinzând diverse teritorii de coastă și insule din bazinul Mediteranei ("Marea Albă"). Reședința oficială a capudan-pașei se afla în Cornul de Aur, dar pașa era plecat deoarece funcția de guvernator al Eyaletului Arhipelagului implica vizitarea personală a diferitelor provincii ale acestuia în fiecare an. Funcția era una de mare putere și prestigiu în cadrul ierarhiei otomane: Evlii Celebi relatează că avea un venit anual de 885.000 aspri de argint.

Perioada de glorie a funcției de capudan-pașa a corespuns secolului al XVI-lea, când o succesiune de deținători competenți a dus puterea navală otomană la apogeu și, pentru o vreme, i-a asigurat supremația în Marea Mediterană. Deși, teoretic, funcția putea fi ocupată doar de un amiral în activitate, de un șef al Arsenalului Imperial sau, cel puțin, de sangeac-bei-ul din Rodos, numirea favoriților de curte și/sau a persoanelor fără experiență militară sau navală, fenomen care apare la începutul secolului al XVII-lea, a marcat începutul declinului naval otoman.

Dincolo de comandamentul naval, capudan-pașa deținea autoritatea guvernatorială directă (ca beilerbei) asupra majorității insulelor din Marea Egee, fiind responsabil de administrarea acestora, colectarea taxelor și resurselor pentru construcția de nave.

Ca parte a reformelor Tanzimat din 1839-1876, Eyaletul Arhipelagului a fost redus în rang și acordat wali-ului din Rodos în 1848. Capudan-pașii și-au păstrat rangul, dar de atunci încolo au fost numiți în exclusivitate militari. Un total de 161 de căpitani au servit până la 13 martie 1867, când postul de Derya Kaptan a fost desființat și înlocuit de miniștri din cadrul Ministerului Naval Otoman. După 1877, aceștia au fost înlocuiți de comandanți de flotă.

Note

Bibliografie

Vezi și Pașă

Categorie:Militari otomani Categorie:Ranguri militare Categorie:Titluri turcești Categorie:Titluri otomane Categorie:Guvernul Imperiului Otoman