Ierusalimul Vechi sau Orașul Vechi (, Ha'Ir Ha'Atiqah, , al-Balda al-Qadimah, , Yerusaghemi hin k'aghak' ) este un teritoriu de 0,9 km2 (0,35 sq mi) înconjurat de ziduri din cadrul orașului Ierusalim, capitala Israelului. Până în 1860, când a fost înființat cartierul evreiesc Mishkenot Sha'ananim, acest teritoriu constituia întregul oraș Ierusalim. Vechiul Oraș este casa mai multor centre de importanță religioasă universală, precum: Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa pentru musulmani, Muntele Templului și Zidul Plângerii pentru evrei și Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini. Deoarece la ONU statele musulmane dețin majoritate absolută, la cererea Iordaniei orașul a fost inclus în „lista locurilor din Patrimoniul Mondial” UNESCO în 1981.
Tradițional, Orașul Vechi a fost împărțit în patru cartiere diferite, deși actualele denumiri au fost puse abia în secolul al XIX-lea. Azi, Orașul Vechi este împărțit (în sensul invers al acelor de ceasornic din partea nordică) în Cartierul Musulman, Cartierul Creștin, Cartierul Armean și Cartierul Evreiesc. Zidurile defensive monumentale ale Orașului Vechi și porțile acestuia au fost construite în anii 1535-1542 de sultanul turc Suleiman Magnificul.. În 2007 populația totală număra 36.965 locuitori; în 2006 erau 27.500 musulmani (cca. 17.000 în 1967, peste 30.000 în 2013, tendința: creștere), 5.681 creștini (cca. 6.000 în 1967), fără a-i include pe cei 790 armeni (până la cca. 500 în 2011, tendința: descreștere) și 3.089 evrei (începând cu zero în 1967, întrucât au fost evacuați după ce Vechiul Oraș a fost capturat de Iordania în urma războiului arabo-israelian din 1948; aproape 3.000 plus vreo 1.500 studenți în 2013, tendința: reîntoarcere, creștere).
În timpul războiului arabo-israelian din 1948, Vechiul Ierusalim a fost capturat de Iordania și toți locuitorii săi evrei au fost evacuați. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967, Armata Israeliană a recucerit Orașul Vechi și, împreună cu Ierusalimul de Est, l-au reunit cu partea occidentală a orașului. Guvernul israelian controlează întregul Oraș Vechi, parte a capitalei naționale. Legea Ierusalimului din 1980, care a legiferat anexarea Estul Ierusalimului la Israel, a fost declarată nulă de Rezoluția 478 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Estul Ierusalimului este acum văzut de unele state ca parte a „teritoriului palestinian ocupat”.East Jerusalem: Key Humanitarian Concerns United Nations Office for the Coordination of Humanitarian Affairs occupied Palestinian territory. December 2012
Cel mai vechi fragment de scriere antică din Ierusalim a fost găsit în afara zidurilor Orașului Vechi în 2010.
Istorie Potrivit Bibliei, înainte de cucerirea Ierusalimului de către regele David în sec. 11 î. Hr., orașul aparținea iebusiților. Biblia descrie orașul ca fiind bine fortificat cu un zid puternic. Orașul condus de regele David, cunoscut ca :he:Ir David „Orașul lui David”, se afla la sud-estul Orașului Vechi, dincolo de poarta Ha'ashpot. Fiul său, regele Solomon a extins zidurile orașului, iar mai târziu, aproximativ prin 440 î. Hr., în timpul perioadei persane, Nehemia s-a întors din Babilon și le-a reconstruit. În 41-44 d. Hr. Irod Agrippa I, regele Iudeii, a construit un nou zid cunoscut ca „al treilea zid”.
Musulmanii au ocupat Ierusalimul în secolul 7 (637 d. Hr.), sub conducerea celui de-al doilea calif, `Umar Ibn al-Khattab, care l-a anexat la imperiul arab islamic. El a acordat locuitorilor orașului un tratat de asigurare. După asediul Ierusalimului, patriarhul Sofronie l-a primit călduros pe `Umar deoarece, potrivit unor profeții biblice cunoscute în biserica din Ierusalim, un om sărac, dar puternic și drept se va ridica ca protector și aliat al creștinilor din Ierusalim. Sofronie credea că `Umar, un mare războinic care a dus o viață austeră, era împlinirea acestei profeții. Într-o relatare a Patriarhului Alexandriei, Eutihie, se spune că `Umar a făcut o vizită la Biserica Sfântului Mormânt și a stat în curtea acesteia. Când a venit timpul pentru rugăciune, el a ieșit din biserică și s-a rugat afară, ca să evite faptul ca viitorarele generații de musulmani să-i folosească rugăciunea ca pretext pentru a transforma biserica în moschee. Eutihie adaugă că `Umar a scris de asemenea un decret pe care l-a dat Patriarhului, în care le-a interzis musulmanilor să se adune la rugăciune în această biserică. În 1099, Ierusalimul a fost capturat de armata creștină occidentală a Primei Cruciade și a rămas în mâinile cruciaților până a fost recapturat de musulmanii arabi conduși de Saladin (Sallah-A-Din), pe 2 octombrie 1187. El i-a chemat pe evrei și le-a permis să se restabilească în oraș. În 1219, zidurile orașului au fost distruse de Mu'azzim, sultan al Damascului; în 1229, prin tratatul cu Egiptul, Ierusalimul a trecut temporar în mâinile lui Frederick II al Germaniei. În 1239, a început să reconstruiască zidurile, dar ele au fost dărâmate din nou de Da'ud, emirul Kerakului. În 1243, Ierusalimul a ajuns din nou temporar sub controlul creștinilor, iar zidurile au fost reparate. Tătarii corasmieni au preluat orașul în 1244, iar sultanul Malik al-Muattam a distrus zidurile.
Actualele ziduri ale Orașului Vechi au fost construite în 1535-42 de sultanul otoman Suleiman Magnificul. Zidurile s-au extins la aproximativ 4,5 km2, și au ajuns la o înălțime între 5 și 15 metri (16.4–49 ft), cu o grosime de 3 m la baza zidului. În general, Orașul Vechi conține 35 de turnuri, dintre care multe (15) se află în zidul nordic. Zidul lui Suleiman avea șase porți, la care se adaugă a șaptea, Noua Poartă, adăugată în 1887; alte câteva porți mai vechi, Poarta de Aur fiind una dintre ele, a fost acoperită de ziduri pe parcursul secolelor.
Presă lipsită de notabilitate
Urmează o serie de citate din presa lipsită de notabilitate, precum locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO/ Advisory Body Evaluation (PDF file), Report of the 1st Extraordinary Session of the World Heritage Committee |publisher=UNESCO, un alt "raport" from UNESCO: Justification for inscription on the List of World Heritage in Danger, 1982: Report of the 6th Session of the World Heritage Committee |publisher=Whc.unesco.org., etc., etc. În 1980 Iordania a propus ca Vechiul Ierusalim să fie adăugat în lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO.Advisory Body Evaluation (PDF file) A fost adăugat în listă în 1981. În 1982 Iordania a solicitat să fie adăugat în lista locurilor din Patrimoniul Mondial aflate în pericol. Guvernul Statelor Unite s-a opus cererii, atenționând că guvernul ioradanian nu trebuie să nominalizeze o asemenea candidatură, și că consimțământul guvernului Israelului este solicitat de când acesta controlează Ierusalimul. În 2011 UNESCO a emis o declarație prin care și-a reconfirmat viziunea că Estul Ierusalimului este „parte a teritoriul palestinian ocupat și că statutul Ierusalimului trebuie rezolvat prin negocieri.”
Cartierele Ierusalimului
Cartierul musulman Cartierul Musulman (, Hārat al-Muslimīn) este cel mai mare și mai populat din cele patru cartiere și este situat în nord-estul Orașului Vechi, întinzându-se de la Poarta Leilor din estul cartierului, de-a lungul peretelui nordic al Muntelui Templului din sud, către Zidul Plângerii și Poarta Damascului aflate în vest. Populația sa a fost de 22,000 în 2005. Ca și alte trei cartiere ale Vechiului Oraș, cartierul musulman a avut în trecut o populație amestecată de evrei, musulmani și creștini până la tulburările din 1929. Astăzi, există în cartierul musulman mai multe case cumpărate și locuite de evrei și niște ieșive, ca de exemplu Yeshivat Ateret Yerushalayim
Cartierul creștin Cartierul creștin (, Ḩārat an-Nașāra) este situat în partea nord-vestică a Vechiului Oraș, întinzându-se de la Poarta Nouă din nordul cartierului, de-a lungul zidului vestic al Vechiului Oraș până la Poarta Jaffa, de-a lungul Porții Jaffa – pe traseul zidului occidental în sudul cartierului, făcând hotar cu cartierul evreiesc și cel armean, până la Poarta Damascului din est, unde face hotar cu cartierul musulman. În cartier se află Biserica Sfântului Mormânt, văzută de mulți ca cel mai sfânt loc al creștinătății. Populația cartierului creștin este în prezent în majoritate musulmană.
Cartierul armenesc
Cartierul armenesc (, Haygagan T'aġamas, , Ḩārat al-Arman) este cel mai mic din cele patru cartiere ale Vechiului Oraș. Deși armenii sunt creștini, Cartierul Armenesc este distinct de cel Creștin. În ciuda numărului mic de populație din cartier, armenii și Patriarhatul lor rămân independente și formează o prezență viguroasă în Vechiul Oraș. După războiul arabo-israelian din 1948, cele patru cartiere ale orașului au intrat sub control iordanian. Legea iordaniană le-a cerut armenilor și altor creștini să „dea timp egal Bibliei și Coranului” în școlile private și a limitat expansiunea proprietăților bisericești. Războiul din 1967 este ținut minte de locuitorii cartierului ca un miracol, după ce două bombe nexplodate au fost găsite într-o mănăstire armeană. Azi, peste 3.000 armeni locuiesc în Ierusalim, dintre care 500 în Cartierul Armenesc. Unii dintre locuitorii temporari sunt studenți la seminar sau lucrează ca funcționari bisericești. Patriarhia armeană deține terenuri în acest cartier și are proprietăți însemnate în Ierusalimul de vest și în alte părți. În 1975, în Cartierul Armean fost înființat un seminar teologic. După războiul din 1967, guvernul Israelului a dat compensații pentru repararea oricăror biserici sau locuri sfinte avariate în cursul luptelor, indiferent de cine a cauzat dauna.
Cartierul evreiesc
Cartierul evreiesc (, HaRova HaYehudi, numit familiar de locuitori HaRova, , Ḩārat al-Yahūd'') se află în sectorul sud-estic al orașului fortificat și se întinde de la Poarta Sionului la sud, face hotar cu Cartierul Armenesc în vest; se întinde de-a lungul Cardo spre Strada Chain în nord și se extinde spre Zidul Plângerii și Muntele Templului. Cartierul are o istorie bogată, cu o prezență iudaică aproapre continuă din secolul 8 î. Hr.University of Cape Town, Proceedings of the Ninth Annual Congress, South African Judaica Society 81(1986) (referencing archaeological evidence of "Israelite settlement of the Western Hill from the 8th Century BCE onwards").Simon Goldhill, Jerusalem: City of Longing 4 (2008) (conquered by "early Israelites" after the "ninth century B.C.")William G. Dever & Seymour Gitin (eds.), Symbiosis, Symbolism, and the Power of the Past: Canaan, Ancient Israel, and Their Neighbors from the Late Bronze Age Through Roman Palaestina 534 (2003) ("in the 8th-7th centuries B.C.E. . . . Jerusalem was the capital of the Judean kingdom . . . . It encompassed the entire City of David, the Temple Mount, and the Western Hill, now the Jewish Quarter of the Old City.")John A. Emerton (ed.), Congress Volume, Jerusalem: 1986 2 (1986) (describing fortification work undertaken by "Hezekiah[] . . . in Jerusalem at the close of the 8th century B.C.E.")Hillel Geva (ed.), 1 Jewish Quarter Excavations in the Old City of Jerusalem Conducted by Nahman Avigad, 1969-1982 81 (2000) ("The settlement in the Jewish Quarter began during the 8th century BCE. . . . the Broad Wall was apparently erected by King Hezekiah of Judah at the end of the 8th century BCE.")Koert van Bekkum, From Conquest to Coexistence: Ideology and Antiquarian Intent in the Historiography of Israel’s Settlement in Canaan 513 (2011) ("During the last decennia, a general consensus was reached concerning Jerusalem at the end of Iron IIB. The extensive excavations conducted . . . in the Jewish Quarter . . . revealed domestic constructions, industrial installations and large fortifications, all from the second half of the 8th century BCE.") În 1948, populația sa era de în jur de 2,000 de evrei ce au fost asediați și forțați să plece în masă.Mordechai Weingarten Cartierul a fost complet devastat de forțele arabe în timpul Bătăliei pentru Ierusalim, iar vechile sinagogi au fost distruse.