FC Petrolul Ploiești

Asociația Clubul Sportiv Petrolul 52, cunoscut sub numele de FC Petrolul Ploiești, Petrolul Ploiești sau pe scurt Petrolul, este un club de fotbal profesionist din Ploiești, România, ce evoluează în prezent în .

Fondat în 1924 în capitala București ca Juventus, în urma fuziunii dintre Triumf și Romcomit, a câștigat primul său titlu național în sezonul 1929–30. Echipa a fost mutată la nord în orașul Ploiești în 1952 și s-a stabilit pe numele actual de Petrolul cinci ani mai târziu. La scurt timp după aceea, clubul a obținut încă trei titluri naționale - în 1957–58, 1958–59 și 1965–66. Pe plan intern, palmaresul său include și trei cupe naționale, cea mai recentă din campania 2012–13.

Debutul Petrolului în fotbalul european a fost înregistrat în 1958, atunci când s-a confruntat cu Wismut Karl Marx Stadt din Germania de Est în runda preliminară a Cupei Campionilor Europeni. În istoria recentă, Petrolul a intrat în insolvență în februarie 2015 și a urmat desființarea. Totuși, suporterii și legendele clubului au reînființat echipa, înscriind-o în Liga a IV-a în vara anului 2016.

Culorile tradiționale ale clubului sunt galben și albastru închis, Lupii Galbeni disputându-și meciurile de acasă pe stadionul Ilie Oană din Ploiești, care are o capacitate de 15.073 de locuri. Cea mai notabilă rivalitate a clubului este cea împotriva lui Rapid București, cea cu care dispută Primvs Derby.

Istoric

Înființarea la București și primul titlu național (1924-1952) Echipa a fost fondată la București la sfârșitul anului 1924, când Romcomit și Triumf au fuzionat în ceea ce avea să devină unul dintre cele mai notabile cluburi ale capitalei în perioada interbelică, Juventus București. Identitatea sa latină a fost ilustrată de emblemă, care se baza pe legenda întemeierii Romei, unde o lupoaică i-a alăptat pe Romulus și Remus. Juventus a moștenit stadionul și culorile roșu și albastru ale Romcomit. Un articol referitor la eveniment a fost publicat pe 4 ianuarie 1925 în ziarul Gazeta Sporturilor, sub titlul „Juventus – O fuziune senzațională”.

Primul lor titlu național a venit la șase ani după înființare, când Juventus a fost campioană în sezonul 1929–30. După reorganizarea structurii diviziei românești, clubul a jucat șapte campanii consecutive în Divizia A, din 1933 până în 1940. După cel de-al doilea război mondial, au promovat din nou în Divizia A, după ce au terminat pe primul loc în sezonul Diviziei B înainte de izbucnirea războiului.

Clubul a jucat ultima sa campanie ca Juventus în 1946–47, după care numele a fost schimbat de mai multe ori în Distribuția, Petrolul, Competrol, Partizanul și respectiv Flacăra.

Mutarea la Ploiești și trei titluri naționale (1952-1968) Petrolul Ploiești a apărut prin transferul la Ploiești al echipei bucureștene Flacăra, în anul 1952. Ilie Oană, care vine la timona echipei galben-albastre după sfârșitul turului 1952 nu va reuși să salveze echipa, dar va ajunge în finala cupei, pierdută cu 0-2 în fața echipei CCA București. Aflată în Divizia B, Flacăra a început modest și și-a continuat „prahovenizarea”. Meciul decisiv jucat cu Spartac București a fost pierdut de ploieșteni, dar criticile din presă i-au motivat pe jucători, dând startul unei serii de 9 meciuri câștigate consecutiv ce a dus la promovarea echipei în prima divizie.

În 1957–58, echipa a devenit campioana României pentru a doua oară în istoria sa, în ciuda faptului că avea același număr de puncte ca CCA București și Știința Timișoara. Acesta a fost și sezonul în care a fost adoptat numele actual de Petrolul Ploiești.

Toamna va însemna pentru Petrolul debutul în Cupa Campionilor Europeni, dar campionii Germaniei de Est, Wismut Karl Marx Stadt s-au dovedit mai puternici. Petrolul a pierdut la Aue (2-4) a câștigat la Ploiești, 2-0, dar va pierde al treilea meci la Kiev cu 0-4. 1958 a fost un an slab, echipa terminând turul pe locul 4, dar primele 4 etape din retur îi vor aduce echipei locul 1 și al doilea titlu consecutiv (1958-59). Cupa Campionilor va aduce Petrolului o echipa vieneză, Wiener SK și, deși aceștia nu au putut marca pe propriul teren, au făcut-o pe stadionul Petrolul (2-1 pentru austrieci).

Pe 14 iulie 1963, jucătorul Petrolului, Constantin Tabarcea, s-a prăbușit pe teren și a murit în timpul unui meci de Divizia A împotriva lui Dinamo Bacău. La o săptămână mai târziu, după moartea sa, Petrolul a câștigat Cupa României 1962-1963 cu 6-1 împotriva Siderurgistului Galați și, înainte de meci, la fotografia echipei, locul din rândul din față al portarului Mihai Ionescu a fost lăsat liber în memoria lui Tabarcea.

În 1965, antrenorul principal, Ilie Oană, a părăsit Petrolul pentru echipa națională a României, iar secundul Constantin Cernăianu a preluat locul vacant. În primul său sezon, Cernăianu a obținut al patrulea titlu al clubului după ce a terminat cu șase puncte înaintea Rapidului București.

12 octombrie 1966 a rămas o dată importantă în istoria echipei; după o înfrângere cu 0-2 în deplasare, Petrolul a câștigat cu 3-1 pe teren propriu împotriva campionilor Angliei, Liverpool FC. Al treilea meci de la Bruxelles a fost dificil, iar „the Reds” au trecut mai departe în Cupa Campionilor Europeni.

O perioadă de declin (1968-1990)

După vârful de formă, la Petrolul a început declinul. În 1970, Petrolul a terminat turul pe locul 2, poziție ratată în retur. 1969-1970, 1971-1972 au fost sezoane în care Petrolul a fost la un pas de retrogradare. După o „resuscitare” datorată lui Ilie Oană (1972-1973, penultimul loc ocupat după etapa a 5-a, locul 4 la sfârșitul turului), anul 1973 a fost destul de slab. În 1974, ploieștenii au suspectat un blat între FC Argeș și CFR Cluj, în favoarea ceferiștilor, dar autoritățile au aflat, și echipa a retrogradat discret, după ce în 1963, Prahova Ploiești și Carpați Sinaia au fost retrogradate de FRF pentru aranjamente în divizia B. Ajunsă în „B”, fotbaliștii mai valoroși (Crângașu, Rămureanu) au plecat și, după 3 etape, echipa era pe ultimul loc. Și-a revenit, dar antrenorii locali nu au avut valoarea lui Ilie Oană, plecat și el la Iași, apoi la Craiova.

La sfârșitul anului 1975, Petrolul îl aduce antrenor pe Valentin Stănescu și echipa încearcă promovarea, dar pierde un joc acasă cu FC Brăila, iar după meci, suporterii și-au arătat nemulțumirea față de arbitrajul lui Dinulescu, aruncând cu diverse obiecte din tribune. FCM Galați și-a întărit atunci porecla de formația „ABBA”, promovând și picând peste un an. În schimb, Petrolul are un tur de excepție, cu 15 victorii și 2 egaluri în 17 meciuri și termină pe locul 1B în 1977, la mare distanță de locul 2 ocupat de Metalul Plopeni. Jucătorii născuți pe meleagurile prahovene nu au avut suficientă experiență, iar sfârșitul campionatului 1977-78 i-a găsit pe locul 17. Promovarea imediată le-a fost barată de Viitorul Scornicești, promovată din Divizia C după un „senzațional” 18-0 cu echipa clasată pe 15, în timp ce Flacăra Moreni câștiga cu 2-1, la aceeași oră, un meci cu Rova Roșiori.

Nici 1979-80 nu a fost prea bun pentru ploieșteni, Rapidul și Progresul s-au duelat pentru locul 1, iar „arbitru” a fost tot Metalul Plopeni, care a câștigat la București cu Rapid și a pierdut la Progresul. În 1980, Petrolul l-a adus antrenor pe Traian Ionescu, iar cei din Târgoviște l-au luat pe Dobrin, care a fost mai bun, astfel încât Petrolul a mai rămas un an în B. În 1982, după 4 ani în a doua ligă, sau 7 din 8, Petrolul depășea Rapidul și revenea în A.

Au urmat ani plini de emoții, evitarea retrogradării fiind în actualitate la aproape fiecare joc. 1983-84 trimite din nou pe Petrolul în divizia B, dar promovarea vine după o victorie la Galați cu Dunărea, fosta FCM. În 1987 Petrolul își ia un alt antrenor, fost jucător al echipei din anii de glorie. Numai că Moldoveanu nu avea la Petrolul nici jucătorii Stelei, nici pe cei ai lui Liverpool, și echipa ia din nou calea diviziei B. Septembrie 1988 aduce pe fotoliul de președinte pe Ion Radu, ajutat de Mihai Cristache. Cei doi au fost în repetate rânduri criticați de presa postrevoluționară, dar au reușit câteva performanțe ca pe vremea lui Mircea Dridea și a lui Mihai Ionescu. Petrolul promovează în 1989 și termină pe 4 în 1990, scăpată și de concurența echipei Victoria București, club desființat după Revoluția din 1989.

Participări europene și victorie în cupă (1990-2002)

Petrolul a terminat Divizia A 1989-1990 pe locul patru. Prin urmare, s-a calificat în Cupa UEFA alături de Universitatea Craiova și Politehnica Timișoara. „Lupii Galbeni” a jucat împotriva clubului belgian Anderlecht, care a câștigat ambele manșe.

La sfârșitul sezonului 1990–91, Petrolul a terminat pe locul 7 și, în Cupa României 1990-1991 a fost eliminată în runda a doua de rivala sa Steaua București.

În vara anului 1991, clubul și-a schimbat numele în FC Ploiești, dar a făcut un sezon foarte slab, terminând doar pe locul 10 în campionat și, în Cupa României, echipa a fost eliminată din nou în runda a doua, de această dată de FC Universitatea Craiova. La sfârșitul sezonului, FC Ploiești și-a schimbat numele în Petrolul Ploiești.

„Petroliștii” s-au salvat de la retrogradare în ultimul moment la sfârșitul sezonului 1992–93, terminând pe locul 16 din 18, cu două puncte peste Selena Bacău și patru peste CSM Reșița. Sezonul viitor, antrenorul Marin Ion și jucătorii săi au făcut un sezon foarte bun și au terminat în top 5, mai exact pe locul 5, cu un punct peste Farul Constanța, la același număr de puncte cu locul 4 (Rapid București), două puncte în spatele locului 3 (Dinamo București) și la trei puncte în spatele locului 2 (FC Universitatea Craiova). În Cupa României, „Lupii Galbeni” au fost eliminați în turul doi de Inter Sibiu.

În sezonul 1994–95, în ciuda unui rezultat mediocru în campionat (locul 10), antrenat de același Marin Ion, Petrolul a câștigat Cupa României 1994-1995 după ce și-a învins rivalii, Rapid București, la loviturile de departajare și s-a calificat în Cupa UEFA. Echipa a inclus următorii jucători: Preda - D.Chiriță, Grigore, Răchită (C), Bălăceanu - Leahu, Grama, Pârlog, Abăluță - Zmoleanu, Zafiris.

Sezonul 1995–96 a fost început de „Lupii Galbeni” pe 3 fronturi, Campionat, Cupă și Cupa UEFA. În competiția europeană, au eliminat echipa galeză, Wrexham, în prima rundă, după un scor 0-0 pe Racecourse Ground și victorie cu 1-0 pe Stadionul Ilie Oană, gol marcat de Pârlog în minutul 60. Startul lent ar anunța eliminarea timpurie, în runda a doua, când echipa austriacă Rapid Viena a câștigat cu 3-1 la general după un 3-1 pe Stadionul Gerhard Hanappi și un egal 0-0 la Ploiești. În campionat, Petrolul a încheiat din nou în jumătatea superioară a clasamentului, pe locul 6 și, în cupă, a fost eliminat în sferturile de finală de Național București, la loviturile de departajare.

În anii următori, Petrolul a ocupat următoarele poziții la finalul campionatului: 1996–97 - 9, 1997–98 - 14, 1998–99 - 8 și 1999–00 - 11. Sfârșitul anilor 1990 a fost marcat de rivalitatea acerbă cu Astra Ploiești, o echipă care a promovat în prima ligă în 1998. + Imn Petrolul PloieștiAi fost odată ca-n povești, Ai fost ca niciodată, Dintre echipe românești, Echipa preferată. Și ai învins echipe mari: Dinamo, C.C.A., Cu jucătorii cei mai tari Ploieștiul se mândrea. În Cupă și în Campionat Erai de ne-ntrecut, Echipa mare de-altă-dat' Mereu să fii am vrut ! Refren Hai Petrolul, hai Petrolul, Hai acum, echipa mea ! Hai Petrolul, hai Petrolul, Luptă și vei câștiga ! Galeria (cor): Lupii Galbeni, ole Lupii Galbeni, ole !!!

Aveai un antrenor de soi. Te conducea în goană. El nu dădea deloc-napoi. Era ... Ilie Oană. Portarul tău cel curajos Ionescu se chema. Și Mircea Dridea cel vânjos Prin goluri te servea. Iar de Mocanu ce să zic ? Un jucător vestit. În față nu-ți stătea nimic, Pe toți i-ai umilit !

Refren

În anii când ai dat de greu, Trăiam cu amintirea. Și, totuși noi speram mereu, Ne îndemna iubirea! Și iată că-ntr-o bună zi În cupă te-ai luptat