Violența împotriva femeilor (VÎF) reprezintă totalitatea actelor de violență care sunt comise împotriva femeilor. Declarația Națiunilor Unite de eliminare a violenței împotriva femeilor precizează că: "violența împotriva femeilor este o manifestație a inegalității relațiilor de putere dintre bărbați și femei" și că "violența împotriva femeilor este un mecanism social prin care femeile sunt forțate sa ia o poziție subordonată bărbatului.""A/RES/48/104 - Declaration on the Elimination of Violence against Women". Kofi Annan, secretar general al ONU, a declarat într-un raport din 2006 publicat pe site-ul Fondului ONU de dezvoltare pentru femei (UNIFEM) că: "Violența împotriva femeilor și fetelor este o problemă de proporții pandemice. Cel putin una din trei femei din lume a fost bătută, forțată să întrețină relații sexuale sau abuzata de-a lungul vieții, în multe cazuri de cineva apropiat sau cunoscut.Moradian, Azad (2010-09-10).
Violența împotriva femeilor poate fi clasificată în mai multe categorii. Sursa abuzului poate reprezenta atât persoane individuale cât și "state" sau organizații criminale. Acțiuni de violentă împotriva femeilor includ violul, violența în familie, hărțuirea sexuală, infanticidul feminin, avortul selectiv al feților de sex feminin, violența obstetrică precum și tradiții și obiceiuri dăunătoare femeilor precum crima de onoare, crima de zestre, mutilarea genitala la femei, răpirea miresei și căsătoria forțată. Anumite forme de violență sunt comise de către stat precum violuri din război, violența și sclavia sexuală din timpul războaielor, sterilizarea forțată, avortul forțat, violența comisă de poliție sau alte autorități, lapidarea sau biciuirea. Alte forme de VÎF, precum traficul de femei sau prostituția forțată sunt de obicei comise de organizații criminale. Prügl, E. (Director) (25 noiembrie 2013).
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în cercetările sale privind VÎF, a analizat și a clasificat diferitele forme ale VÎF care au loc în toate etapele vieții, înainte de naștere până la vârstă înaintată.
Recent s-a început rezolvarea acestor probleme la nivel international, prin tratate și convenții. De asemenea, Uniunea Europeana a emis niște directive pentru combaterea hartuirii sexuale Directive 2002/73/EC - equal treatment of 23 September 2002 amending Council Directive 76/207/EEC on the implementation of the principle of equal treatment for men and women as regards access to employment, vocational training and promotion, and working conditions sau a traficului de persoane."DIRECTIVE 2011/36/EU OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 5 April 2011 on preventing and combating trafficking in human beings and protecting its victims, and replacing Council Framework Decision 2002/629/JH"
Definiție Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, cunoscută și sub numele de Convenția de la Istanbul, oferă următoarea definiție a violenței împotriva femeilor:
Deși Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDÎF) din 1979 include Violența Împotriva Femeilor (VÎF) în Recomandările sale generale 12 și 19, iar Declarația și Programul de acțiune de la Viena menționează VÎF la punctul 18, a fost Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 1993 privind Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor, care a devenit primul instrument internațional care definește explicit VÎF și elaborează pe această temă. Alte definiții ale VÎF sunt furnizate de Convenția inter-americană din 1994 privind prevenirea, pedepsirea și eradicarea violenței împotriva femeilor și de Protocolul de la Maputo din 2003.
Istorie right|thumb|Ilustrație de JJ Grandville din volumul Cent Proverbes (1845) având mențiunea "Qui aime bien châtie bien" (Cine iubește bine, pedepsește bine). Un bărbat lovind o femeie este arătat în spatele scenei. thumb|Miniatură ce reprezintă torturarea și arderea vrăjitoarelor, secolul al XIV-lea. thumb|Ceremonie Sati, o tradiție hindusa în care o văduvă se arde pe rug alături de soțul ei. thumb|Imagine cu raze X reprezentând picioarele legate ele unei fete, o forma de tortura ce a fost practicata în China.
Violența împotriva femeilor rămâne un subiect putin documentat de-a lungul istoriei, deoarece foarte multe tipuri de VIF precum violul, asaltul sexual sau violența în familie nu sunt raportate din cauza normelor sociale, rușinii sau presiunii exercitate din partea persoanelor apropiate.Krug, Etienne G; Mercy, James A; Dahlberg, Linda L; Zwi, Anthony B (October 2002). Watts, Charlotte; Zimmerman, Cathy (April 2002). Deși istoria VIF este greu de analizat, aceasta a fost practicată și legiferată de-a lungul istoriei. Ireland, Patricia. De exemplu, legea imperiului roman dădea dreptul bărbaților sa își bată nevestele, chiar și pana la moarteStedman, Berne (August 1917). sau arderea pe rug a vrăjitoarelor, care era comisa atât de către state cât și de către biserică. Unii istorici sunt de părere că VIF este legată de ideea de a vedea femeile ca pe un obiect în posesiunea bărbatului și care trebuie să servească nevoile acestuia.Penelope Harvey & Peter Gow Sex and violence : issues in representation and experience (1994) pg 36 Routledge ISBN 0-415-05734-5 Alte surse oferă explicații pentru VIF ce țin de patriarhat și de un statu-quo mondial în care inegalitățile de sex există și sunt perpetuate.UN General Assembly. Chiar și în ziua de astăzi, este recunoscut faptul ca violența împotriva femeilor există oriunde în lume, și că "nu există regiune din lume, țară sau cultură în care nu există manifestări de violență împotriva femeilor. " Anumite regiuni nu mai sunt asociate cu anumite forme de VIF, dar aceste forme de violență se manifestau destul de des până de curând - cum este cazul crimelor de onoare din Europa de Sud/Mediteraneana. De exemplu, în Italia, pana în anul 1981 codul penal prevedea circumstanțe atenuante în cazul uciderii unei femei din motive de onoare, răufăcătorii primind astfel pedepse reduse pentru aceste tipuri de crime.Before 1981, Art. 587 read: He who causes the death of a spouse, daughter, or sister upon discovering her in illegitimate carnal relations and in the heat of passion caused by the offence to his honour or that of his family will be sentenced to three to seven years.
Impactul asupra societății thumb|left|Harta a lumii ce prezintă nivelul de securitate al femeilor la nivelul fiecărei tari, 2011.
Conform unui articol din Jurnalul pentru Sănătate și Drepturi Umane , în ciuda multor ani de susținere a drepturilor și libertăților femeilor și implicării mai multor organizații feministe, VIF "rămâne una dintre cele mai omniprezente forme de încălcare a drepturilor omului din lume."Fried, S. T. (2003). Violenta împotriva femeilor se poate săvârși atât în spațiul public cât și în cel privat, oricând de-a lungul vieții. Multe femei sunt îngrozite de aceste amenințări de violenta și acest lucru are un impact puternic asupra vieții lor, întrucât nu își pot exercita drepturile umane la fel precum bărbații. Cauzele care duc la VIF pot veni nu numai din diferențe de sex, dar și din diferențe de statut social, cultură, etnicitate, religie sau orientare sexuală.
Tipuri de violență împotriva femeilor
Violul
Violul este o infracțiune pedepsită de lege, care se referă la un act sexual care are loc împotriva voinței unuia din parteneri. Deși violul poate fi săvârșit și împotriva bărbaților, femeile sunt de departe cele mai frecvente victime ale violurilor. Refuzul victimei sau lipsa consimțământului acesteia constituie diferența esențială dintre viol și actul sexual voit. În centrul discuțiilor purtate în societate și în tribunale se află însă ideea de credibilitate a victimei; aceasta trebuie să dovedească celorlalți că a fost vorba de un “viol real” Estrich, Susan, 1987, Real Rape. How the Legal System Victimizes Women who Say No, Cambridge, MA: Harvard University Press., adică nu și-a încurajat prin diverse mijloace agresorul/agresorii.
Pentru femei, violul reprezintă o experiență traumatizantă, motiv pentru care încă din copilărie sunt “socializate pentru viol” Brownmiller, Susan: Gegen unseren Willen. Vergewaltigung und Männerherrschaft. Frankfurt a. M., 1980, ISBN 3-596-23712-2, ele “învățând” o serie de reguli privind locurile sau persoanele pe care le pot frecventa, măsurile de evitare a pericolelor la care se expun dacă circulă neînsoțite seara sau în timpul nopții ș.a.m.d.
În ceea ce privește violul, în societatea contemporană continuă să existe mai multe prejudecăți, care nu fac altceva decât să inducă ideea că întreaga vină pentru agresiunea suferită revine femeii: femeile spun “nu”, dar înțeleg “da” ; violul reprezintă o fantezie sexuală pe care o au, în egală măsură, atât femeile cât și bărbații; bărbatul a fost “provocat” de comportamentul sau vestimentația femeii. Aceste prejudecăți sunt întărite și perpetuate de imaginile pornografice difuzate de mass-media; pornografia este cea care susține, între altele, că femeile incită la, încurajează, cer și chiar au nevoie de violență sexuală Simon and Schuster, Dworkin, Andrea, 1981, Pornography: Men Possesing Women, London: The Women’s Press..
Cel mai răspândit mit în legătură cu violul este acela că femeile sunt agresate de maniaci sexuali necunoscuți, care le acostează în locuri puțin umblate, de preferință seara sau noaptea. Totuși, aproximativ jumătate din violuri sunt comise de bărbați pe care femeia îi cunoaște și în care are încredere: un prieten, o rudă, soțul.MacKinnon, Catherine, 1987, Feminism Unmodified. Discourses on Life and Law, Cambridge, MA: Harvard University Press..
Violul marital
Violul marital (denumit și viol conjugal), ca formă a violenței sexuale exercitată împotriva femeii, a fost și continuă să fie perceput ca un act aparținând sferei normalității prin prisma tradiției patriarhale ce a influențat și sfera juridică.Violența domestică: violul marital (rezumat teză de doctorat)
Violul marital este mai dificil de identificat și legiferat din cauza concepțiilor legate de căsătorie conform cărora este de „datoria“ femeii să întrețină relații sexuale cu soțul ei ei ori de câte ori acesta dorește, dorința ei fiind minimalizată.
Deși violul marital a fost incriminat de legislația românească prin Legea 197/2000 este încă nevoie de timp pentru a accepta că instituția căsătoriei nu este o cetate în interiorul căreia soțul are imunitate. Legea 197/2000 a incriminat violului între soți, prin abrogarea art.197 alin.5 C.pen. și instituirea agravantei speciale din alin.2 lit.b1 cu privire la victima care este membru de familie ("Pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani, dacă ... b1) victima este membru al familiei") or, conform art..1491 C.pen., membru de familie este și soțul făptuitorului. Această prevedere de agravantă referitoare la membrii de familie nu se mai regăsește în noul Cod penal, art. 218, ci doar referința la rudă în linie directă, la frate și la soră, violul marital fiind astfel incriminat în forma simplă a infracțiunii de viol (adică fără a constitui o agravantă).
Violența în familie
Violența în familie include toate actele de violență apărute într-o relație de tip familial între rude de sânge, rude prin alianță, soți sau concubini. Indiferent de factori ca etnia, mediul cultural de proveniență, educația, culoarea pielii, starea economică, femeile sunt victime predilecte ale violenței domestice, sintagma folosindu-se în vorbirea curentă pentru a desemna, de obicei, violența bărbatului împotriva partenerei sale.
Violența domestică se poate manifesta prin: abuz fizic, de orice formă, de la bătaie la omucidere, de la mutilarea genitală feminină la uciderea soției după moartea soțului sau infanticidul feminin; abuz sexual – viol marital, obligarea partenerei să se prostitueze;