85px|left Galerina marginata (August Batsch, 1789 ex Robert Kühner (1935), sin. Pholiota marginata (August Batsch, 1789 ex Lucien Quélet, 1872), din încrengătura Basidiomycota, în familia Hymenogastraceae și de genul Galerina,Index Fungorum denumită în popor ghebă de brad, este, împreună cu variația ei brună Galerina tomnatica, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare pe cioturi și bușteni în putrefacție și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase, de la câmpie până la munte. O regăsim pe tot parcursul anului, dar perioada favorită de dezvoltare o are din septembrie până în noiembrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 92-93, ISBN 3-405-12124-8Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 160, ISBN 3-426-00312-0
Descriere thumb|left|240px|Bres.: Pholiota marginata Pălăria: are un diametru de 1,5–4 cm, este destul de subțire, la început convexă, turtit conică, aplatizând odată cu maturizarea, cu marginea ondulată și canelată. Cuticula este umedă și lipicioasă la exemplarele tinere, fiind netedă și câteodată brăzdată. Coloritul variază între un brun de scorțișoară și ocru-deschis, dar în totdeauna cu partea centrală mai închisă la culoare. Lamelele: sunt înguste, aderate până ușor decurente la picior, aglomerate și înalte, bifurcate și adesea ondulate, la început gălbui-maronii, devenind cu vârsta maronii ca cuticula. Când este tânăr, buretele prezintă o cortină deasă și ocru-albicioasă (rest al vălului parțial = velum partiale) care rupe după scurt timp și dispare odată cu maturizarea, rămășitele devenind parte a marginii pălăriei precum al inelului în jurul tijei. Piciorul: are o înălțime de 4–7 cm și o lățime de 0,3-0,7 cm, este cilindric, foarte subțire, arcuit când crește în grup, uscat și gol pe interior, fin brumat și aproape albicios spre cuticulă, iar mătăsos cu nuanțe de ocru spre bază, mereu cu un aspect fibros. Prezintă o zonă inelară chiar și la exemplarele mai bătrâne. Când este tânăr, prezintă o manșetă (rest al vălului parțial = velum partiale) albicios, ce a acoperit originar lamelele, pierzând-o odată cu maturizarea. Carnea: este moale, maronie, subțire, nesemnificativă, cu miros și gust de făină proaspătă. Caracteristici microscopice: are spori deschis maronii, ovoidali până elipsoidali în formă de alună cu o membrană (suprafață) groasă, verucoasă, plină de riduri, cu o depresiune netedă, unde sporul a fost odată atașat prin sterigma la basidie (celula care poartă spori) precum cu un apendice la bază, fiind mai slab ornamentați în această zonă. Au o mărime de 8-10 cu 5-6,5 microni. Pulberea lor este maroniu-ruginie. Basidiile poartă 4 spori (rareori numai două), sunt aproximativ cilindrice, cu o bază ușor conică și măsoară 21-29 cu 5-8,4 microni. Alexander H. Smith, Rolf Singer: „A Monograph of the Genus Galerina”, Editura Hafner Publishing & Co., New York 1964, p. 259-262
Toxicitate Galerina marginata, precum și variația ei Galerina tomnatica, conțin toxine ce au o acțiune plasmotoxică accentuată. Amatoxinele (amanitinele α, β, γ, δ, ε), derivate ale octapeptidelor biciclice, sunt responsabile pentru insuficiența hepatică severă. Mai departe, toxinele acționează asupra sistemului nervos. Acestea includ intensificarea musculaturii stomacului, secreția intensă al sucului gastric, diareea și voma. Ciupercile sunt responsabile pentru intoxicații mortale prin ingestie. Primele simptome apar de la 8 ore până la 3 zile după consumarea lor. Se tratează foarte greu cu ajutorul fala- și amatoxinei (antidotul Antanamid, obținut din Amanita phalloides), Penicilinei G, Thioctacidului (medicament pe bază de acid lipoic) precum vitaminelor C și K. Pentru o investigație științifică au fost culese 27 de Galerina marginata din diferite locații franceze. Cantitatea de amanitină în diversele exemplare ale acestei specii a fost mai mare decât cea din unele Amanita phalloides.Toxinele G. marginata 2
Confuzii Galerina marginata se poate confunda cu alte specii saprofite care cresc pe lemnul atrofiat. Spre deosebire de acestea, ea are întotdeauna partea centrală a cuticulei mai închisă la culoare. Acest fapt este unul din caracteristicile pe baza căreia poate fi recunoscută față de ciupercile comestibile Kuehneromyces mutabilis, sin. Pholiota mutabilis (gheba ciobanilor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 186-187, ISBN 3-405-11774-7 Laccaria proxima,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12124-8 Flammula alnicola sin. Pholiota alnicola Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 96-97, ISBN 3-405-12081-0 Flammulina velutipes (ciuperca de iarnă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 254-255, ISBN 3-405-11774-7 Psathyrella candolleana,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 184-185, ISBN 3-405-12116-7 sau Psathyrella piluliformis.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 86-87, ISBN 3-405-12124-8. Se mai poate confunda cu Agrocybe praecox (comestibilă),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 192-193, ISBN 3-405-12116-7 Conocybe filaris sin. Pholiotina filaris (letală).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 72-73 - 1, ISBN 88-85013-25-2 Hypholoma fasciculareBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 186-187, ISBN 3-405-12116-7 sau Hypholoma lateritium sin. Hypholoma sublateritium, ambele amare și otrăvitoare,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7 dar și cu gustoasa Hypholoma capnoides. De asemenea, există mai multe specii din genul Galerina care sunt asemănătoare (de exemplu G. mycenopsis, G. paludosa, G. rubiginosa), toate fiind toxice.J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 174-175, ISBN 3-405-11568-2
Ciuperci asemănătoare
Note
Bibliografie Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto, volumele 1-7, vezi note Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 526, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4 Axel Meixner: „Chemische Farbreaktionen von Pilzen”, Editura J. Cramer, Lehre 1975 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Legături externe
Ghebă de brad, film în limba franceză
Categorie:Agaricales Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1789 în știință