Sarina Cassvan (născută Sara Cassvan; ) a fost o romancieră și traducătoare română.
Biografie S-a născut într-o familie evreiască din Bacău, părinții ei fiind Lazăr Cassvan și soția lui, Janeta Alter Con. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București.Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, pp. 284–285. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. Regimul condus de Ion Antonescu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial i-a interzis activitatea publicistică pe motiv că era „evreică”. Liviu Rotman (ed.), Demnitate în vremuri de restriște, p. 174. București: Editura Hasefer, Federația Comunităților Evreiești din România & Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, 2008.
Soțul ei a fost colegul scriitor Ion Pas (1895–1974).
Activitate literară Primul ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, Crezul ocnașului, a apărut în anul următor. A colaborat la Revista copiilor și a tinerimii, Adevărul literar și artistic, Lupta, Cuvântul literar, Dimineața, Scena, Rampa, Femeia, Gazeta literară și Contemporanul. În perioada 1929–1933 a activat la Paris-Press cu corespondențe din România. În anul 1933 a editat revista 1933–1934.
În afară de povestiri scurte și romane, ea a scris multă literatură pentru copii, precum și o biografie romanțată a lui Dimitrie Cantemir, intitulată Între pană și spadă (1963). 30 de zile în studio (1933) a fost printre primele cărți de reportaje din țară, și, de asemenea, una dintre primele cărți în limba română despre cinema. Mihaela Mudure, Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă , în România literară, nr. 36, 2013. A scris piesele de teatru Măștile destinului (jucată la Teatrul Național din Iași și la Théâtre Albert-Ier din Paris), Una sau mai multe femei și Calvar. Piesele sale pentru copii Niță, Nuța și Lăbuș și În țara trântorilor au fost jucate la Iași și la București. Cassvan a elaborat și tradus antologia Contes roumains d’écrivains contemporains (1931) și a realizat numeroase traduceri din literatura universală.
Afiliere la organizații Ea a fondat Asociația Gândirii Europene, pe care a condus-o timp de opt ani. În acest timp, organizația a fost sponsorizată de Elena Văcărescu și finanțată de importante personalități interne și externe. Datorită activității sale literare și de promovare culturală pe plan extern, ea a fost primită în Société des Auteurs Dramatiques și în Académie Féminine des Lettres.
Opera Crezul ocnașului, București, 1913 Curtea și livada, București, 1913 Carnavalul vieții, București, 1921 Dolofana, 1922 Căsuța lebedei, 1922 Aventurile unui mic bucureștean, vol. I-II, 1923 Fluierul fermecat, 1924 Săptămâna unei îndrăgostite, București, 1924 Măriuca, 1924 Primăvara, vara, toamna și iarna, 1927 Să povestim, 1931 Trupul care își caută sufletul. Reportaj săptămânal, 1932 30 de zile în studio. Reportaj trăit în lumea filmului, București, 1933 S.O.S, sub pseudonimul „Un anonim”, București, 1935 Bombonel și Totonel, 1936 Kiki și Riki, 1936 Femeia și cătușele ei, 1946 Pit și Pitulice, 1946 Evadare, 1947 Ciufuleț, 1959 Drum fără popas, 1960 Între pană și spadă, 1963.
Note
Categorie:Nașteri în 1894 Categorie:Decese în 1978 Categorie:Băcăuani Categorie:Evrei români Categorie:Romancieri români Categorie:Traducători români Categorie:Jurnaliste române