Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO, mai nou abreviată și ca CtEDO), adesea numită informal "Curtea de la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie confundată cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care are sediul la Luxembourg și este însărcinată cu soluționarea problemelor referitoare la dreptul Uniunii Europene.
Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția) se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu și-au respectat obligațiile. Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicția statelor părți la convenție A se vedea ghidul practic cu privire la admisibilitate de la bibliografie.
Procedura și decizii După admiterea preliminară a unei cauze, Curtea o examinează prin a le permite ambelor părți să își prezinte argumentele. Curtea are dreptul să întreprindă orice investigație consideră necesară în lumina argumentelor susținute de cele două părți, iar statele membre au obligația să îi ofere acesteia toată asistența de care pot dispune pentru îndeplinirea acestora.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului cere ca toate audierile să fie publice, cu excepția circumstanțelor excepționale care ar impune ca acestea să fie private.Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 40, p. 1. Totuși, cele mai multe audieri sunt private, ca urmare a cererii scrise a părților. Există cazuri de procese în care audierile nici nu ar fi ținute.
Hotărârile Marii Camere sunt finale. Acestea capătă forță de aplicare la trei luni după ce au fost emise, cu excepția cazului în care s-ar putea depune un apel. Dacă judecătorii camerei resping această cerere, hotărârea capătă forță de lucru judecat. Marea Cameră este formată din 17 judecători, având un președinte și mai mulți vicepreședinte, președinți de secție și un judecător național, alături de alți judecători aleși la sorți. Camera se ocupă de audieri publice, care sunt difuzate în direct pe site-ul Curții. Pe baza audierii, judecătorii vin cu o soluție pentru cauză.
Camera Curții alcătuită pentru a judeca o cauză este cea care hotărăște atât admisibilitatea cât și asupra conținutului cererii. Dacă o cerere este admisă, atunci conținutul său urmează să fie judecat în cadrul aceleiași hotărâri. În cadrul judecății finale instanța poate hotărî dacă un stat a violat sau nu drepturile persoanei care a depus cererea privitor la fiecare punct al acesteia. Dacă curtea statuează că drepturile acestuia au fost în vreun mod atinse, atunci aceasta poate impune statului să plătească pentru prejudiciul cauzat și costurile judecății în instanțele naționale și în fața CEDO.
Hotărârile Curții necesită să conțină argumentele care au dus la decizia luată. Articolul 46 din Convenție le impune statelor membre să le respecte și să le implementeze. Avizele consultative ale Curții sunt, însă, prin natura lor facultative. Curtea a statuat de asemenea în repetate rânduri că nu i-a fost încredințată și jurisdicția de a abroga legi naționale sau practici administrative care încalcă prevederile convenției.
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei are datoria de a supraveghia respectarea prevederilor hotărârilor Curții de către statele condamnate. Acestea din urmă au datoria de a schimba cadrul legal național pentru a se afla în concordanță cu prevederile Convenției. În cazul în care schimbări legale nu sunt necesare, Comitetul supraveghiază asupra eforturilor statului în cauză de a diminua violarea prevăzută în cerere. Hotărârile Curții sunt obligatorii, și deci și schimbările necesită implementate pentru respectatea acestora.
Hotărârile sunt alese prin majoritate. Oricare dintre judecători poate de asemenea lăsa atașată o opinie separată, care poate să se afle în concordanță sau împotriva hotărârii majorității. În cazul unei egalități, președintele este cel ce oferă votul final.
Secții Curtea este împărțită din punct de vedere administrativ în cinci secții. Camerele, care sunt formațiuni judiciare, sunt create în cadrul acestor secții. Următorul tabel prezintă membrii fiecărei secții la data de 1 aprilie 2020. +Compunerea secțiilor Funcție Secția I Secția a II-a Secția a III-a Secția a IV-a Secția a V-a Președintele secției Ksenija Turković Robert Spano Paul Lemmens Jon Fridrik Kjølbro Síofra O’Leary Vicepreședintele secției Krzysztof Wojtyczek Marko Bošnjak Georgios Serghides Faris Vehabović Gabriele Kucsko-Stadlmayer Judecător Linos-Alexandre Sicilianos Valeriu Grițco Helen KellerIulia Antoanella Motoc Ganna Yudkivska Judecător Aleš Pejchal Egidius Kūris Dmitry Dedov Branko Lubarda André Potocki Judecător Armen Harutyunyan Ivana Jelić Alena Poláčková Carlo Ranzoni Yonko Grozev Judecător Pere Pastor Vilanova Egidijus Kūris María Elósegui Stéphanie Mourou-Vikström Mārtiņš Mits Judecător Pauliine Koskelo Arnfinn Bårdsen Gilberto Felici Georges Ravarani Lәtif Hüseynov Judecător Tim Eicke Darian Pavli Erik Wennerström Jolien Schukking Lado Chanturia Judecător Jovan IlievskiSaadet Yüksel Lorraine Schembri Orland Péter Paczolay Anja Seibert-Fohr Judecător Raffaele SabatoPeeter RoosmaAna Maria Guerra Martins Poziție vacantă Poziție vacantă Grefier de secție Abel Campos S. Naismith Milan Blasko Andrea Tamietti C. Westerdiek Grefier de secție adjunct Renata Degener Hasan Bakırcı Olga Chernishova Ilse FreiwirthM. Blasko
Eficacitate Numărul de cazuri După Destrămarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, numărul de state membre ale Consiliului Europei a crescut exponențial. Implicit, numărul de persoane capabile să depună cereri la CEDO a crescut semnificativ. În 1997, Curtea a primit 14,200 de cereri, în timp ce în 2007, aceasta a primit 41,700.Erik Voeten, op. cit, p. 418 Numărul foarte mare de cereri a dus, de-a lungul timpului, la o scădere în eficacitatea activității Curții, din simpla neputință de a răspunde tuturor cererilor depuse.
Președinți Președinții Curții Europene a Drepturilor Omului # Nume Începutul mandatului Sfârșitul mandatului Cetățenia1Baron Arnold Duncan McNair (1885-1975)21 ianuarie 19593 mai 1965Regatul Unit2René Cassin (1887-1976)20 mai 196515 iunie 1968Franța3Henri Rolin (1891-1973)27 septembrie 19685 mai 1971Belgia4Sir Humphrey Waldock (1904-1981)5 mai 197121 ianuarie 1974Regatul Unit5Giorgio Balladore Pallieri (1905-1980)8 mai 19749 decembrie 1980Italia6Gérard Wiarda (1906-1988)30 ianuarie 198130 mai 1985Țările de Jos7Rolv Ryssdal (1914-1998)30 mai 198518 februarie 1998Norvegia8Rudolf Bernhardt (*1925)24 martie 199831 octombrie 1998Germania9Luzius Wildhaber (*1937)1 noiembrie 199818 ianuarie 2007Elveția10Jean-Paul Costa (*1941)19 ianuarie 200731 octombrie 2012Franța11Dean Spielmann (*1962)1 noiembrie 201231 octombrie 2015Luxemburg12Guido Raimondi (*1953)1 noiembrie 20154 mai 2019Italia13Linos-Alexandre Sicilianos (*1960)5 mai 2019Grecia
Statele membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului Următoarele state sunt membre ale Curții Europene a Drepturilor Omului:
Judecători Judecătorii Curții necesită în primul rând să fie experți în domeniul drepturilor omului, însă în același timp necesită să fie nepărtinitori și să nu își favorizeze propria țară ori propriul interes în luarea unei decizii. CEDO este una dintre curțile internaționale unde s-a pus problema posibilei părtiniri a judecătorilor. Aspectul varietății pe care aceste părtiniri le pot întruchipa îngreunează, de asemenea, problema.Erik Voeten, The impartiality of international judges: Evidence from the European Court of Human Rights, în American Political Science Review, vol. 102, Washington D.C., Georgetown University Press, 2008, p. 417 Nume Țară Poziție Ales ca judecătorLinos-Alexandre Sicilianos Grecia Președinte 2011Jon Fridrik Kjølbro Danemarca Vicepreședinte 2014Róbert R. Spanó Islanda Vicepreședinte 2013Ksenija Turković Croația Președinte de Secție 2012Paul Lemmens Belgia Președinte de Secție 2012Síofra O'Leary Irlanda Președinte de Secție 2015Ganna Yudkivska Ucraina Judecător 2010Helen Keller Elveția Judecător 2011André Potocki Franța Judecător 2011Aleš Pejchal Cehia Judecător 2012Krzysztof Wojtyczek Polonia Judecător 2012Diana Scobioală Moldova Judecător 2021Faris Vehabović Bosnia și Herțegovina Judecător 2012Egidijus Kūris Lituania Judecător 2013Iulia Motoc România Judecător 2013Branko Lubarda Serbia Judecător 2015Yonko Grozev Bulgaria Judecător 2015Carlo Ranzoni Liechtenstein Judecător 2015Mārtiņš Mits Letonia Judecător 2015Armen Harutyunyan Armenia Judecător 2015Stéphanie Mourou-Vikström Monaco Judecător 2015Georges Ravarani Luxemburg Judecător 2015Gabriele Kucsko-Stadlmayer Austria Judecător 2015Pere Pastor Vilanova Andorra Judecător 2015Alena Poláčková Slovacia Judecător 2015Pauliine Koskelo Finlanda Judecător 2016Georgios Serghides Cipru Judecător 2016Marko Bošnjak Slovenia Judecător 2016Tim Eicke Marea Britanie Judecător 2016Latif Huseynov Azerbaijan Judecător 2017Jovan Ilievski Macedonia Judecător 2017Jolien Schukking Țările de Jos Judecător 2017Péter Paczolay Ungaria Judecător 2017Lado Chanturia Georgia Judecător 2018María Elósegui Itxaso Spania Judecător 2018Ivana Jelić Muntenegru Judecător 2018Gilberto Felici San Marino Judecător 2018Arnfinn Bårdsen Norvegia Judecător 2019Darian Pavli Albania Judecător 2019Erik Wennerström Suedia Judecător 2019Raffaele Sabato Italia Judecător 2019Saadet Yüksel Turcia Judecător 2019Lorraine Schembri Orland Malta Judecător 2019Anja Seibert-Fohr Germania Judecător 2019Peter Roosma EstoniaJudecator2019Ana Maria Guerra Martins Portugalia Judecător 2020
Cine poate apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Categoria potențialilor reclamanți este imensă: pe lângă cele opt sute de milioane de locuitori ai Europei Mari și cetățenii din țări terțe care își au reședința sau tranzitează pe teritoriul acesteia, trebuie să avem în vedere milioane de asociații, de fundații, de partide politice, de întreprinderi etc. De asemenea persoanele care, în urma unor acte extrateritoriale ale statelor părți la Convenție, săvârșite în afara teritoriilor lor respective, intră sub jurisdicția lor și deci pot să apeleze la Curtea de la Strasbourg. La data de la 31 august 2010 erau încă nerezolvate peste 130.000 dintre cererile depuse. Majoritatea acestor cereri (peste 95%) sunt respinse, fără să fie examinate pe fond, pentru că nu au îndeplinit unul din criteriile de admisibilitate prevăzute de convenție.
Depunerea unei petiții la CEDO Depunerea unei petiții la CEDO se face în mai multe etape, prima etapă este de verificare a criteriilor de admisibilitate. Pentru a se pute adresa Curții trebuie ca: reclamantul să fi epuizat toate căile de atac ordinare oferite de către instanțele naționale să nu fi trecut mai mult de patru luni de la epuizarea ultimei căi de atac ordinare (de la data hotărârii irevocabile la nivel național) trebuie să fie capabil să dovedească că cel puțin unul dintre drepturile protejate de convenție i-a fost încălcat și că acest drept i-a fost încălcat de către unul dintre statele semnatare ale convenției evenimentele supuse examinării trebuie să fi avut loc după data semnării convenției de către statul împotriva căruia se depune plângere
Căile extraordinare de atac nu sunt luate în seamă la verificarea plângerii.
Verificarea admisibilității unei petiții se face în complete de unul, trei, șapte sau șaptesprezece judecători.