300px|right|thumb|Intrarea în Moscheea Shah din Iran Moscheea (în masjid) este un lăcaș de cult pentru musulmani, unde aceștia se roagă și se întrunesc în scopul unor activități de educație religioasă. Fiecare moschee are un imam care conduce rugăciunile. Primele moschei au apărut în secolul al VII-lea. Cele mai importante moschei sunt Al-Masjid al-Haram din Mecca, Moscheea Quba și Al-Masjid al-Nabawi din Medina, Moscheea Al-Aqsa din Ierusalim, Moscheea Omaiazilor din Damasc etc. Moscheile erau specifice Peninsulei Arabe, însă s-au răspândit odată cu religia islamică în multe alte zone ale lumii.
Moscheile construite în alte zone decât cele arabe împrumută elemente arhitecturale din zonele respective. Cele din China împrumută stilul arhitectonic specific chinezesc, mai precis forma și culoarea pagodelor, pe când în Europa se întâlnesc moschei cu influențe arhitecturale europene.
Moscheea este locul unde musulmanii se întrunesc conform tradiției islamice. Cea mai importantă perioadă a anului în tradiția islamică este Ramadanul, când musulmanii merg foarte des la moschee pentru a se ruga și a îndeplini datinile. Conform tradiției, musulmanii nu au acces în moschee decât după ce se spală și își lasă încălțămintea la intrare. Conform Coranului, femeile se pot ruga nu numai acasă, dar și la moschee. Rugăciunile se țin în sala de rugăciuni a moscheii, unde există locuri separate de rugăciuni pentru femei și bărbați. Bărbații musulmani, la nevoie, se pot ruga la ceasurile potrivite și în afara moscheii, în orice loc s-ar găsi.
Arhitectura originală a moscheilor prevede construirea unor cupole deasupra centrului sălii de rugăciuni, precum și minarete și grădini interioare unde credincioșii musulmani se pot odihni. Moscheile construite în zonele cu populație minoritară musulmană sunt utilizate nu numai ca lăcașuri de cult, ci și ca locuri de întruniri, inclusiv mitinguri de protest ale acestora. Astfel, în urma conflictelor în jurul unor revendicări religioase, naționale și sociale dintre populația islamică și cea de alte etnii și confesiuni majoritare se pot ivi conflicte între populația majoritară și musulmani, iar în urma unor atacuri rasiste sau de ură religioasă apar uneori acte de vandalism, inclusiv atacuri cu bombă contra unor moschei. Un exemplu este Moscheea Babri din India, distrusă de hindușii extremiști în 1992. Începând cu anii '80, Arabia Saudită a finanțat un proiect de construcție a moscheilor în toată lumea în valoare de miliarde de dolari, în cadrul căruia s-au construit în total 1500 de moschei.
Etimologie Cuvântul originar pentru moschee în arabă este masjid, având semnificație de loc de rugăciune sau de închinare. Acesta este un substantiv derivat din verbul sajada (însemnând a se închina). Cuvântul provine din limba arameică, înrudită cu araba și ebraica, și datează din secolul al V-lea î. Hr., întâlnindu-se și în vocabularul altor limbi, cum ar fi a arabilor nabatei și ebraica, cu aceeași semnificație.
Cuvântul corespondent în limba engleză pentru moschee este „mosque” și provine din spaniolul mezquita. În secolele XV, XVI și XVII, cuvântul a avut diverse variante împrumutate din limbi ca franceza medie, italiană și spaniola veche, astfel cunoscând până în zilele noastre variante precum „Moskea”, „muskez”, „moschy” și „mos'keh” .
Cuvântul moschee provine în limba română din cuvântul francez mosquée, care la rândul său provine prin mediere italiană și spaniolă din termenul arab „masjid”.
Istorie Acum aproximativ o mie de ani, moscheile erau niște edificii mai spațioase, simple, cu intrări mari și minarete. De-a lungul timpului au început încetul cu încetul să se distingă de clădirile obișnuite din jur, devenind un tip anume de construcție specific lumii arabe și islamice.
Primele moschei După credințele islamice, cel mai important loc sacru islamic este sanctuarul Kaaba din Mecca, Arabia Saudită, construit de profetul Ibrahim (Avraam) și fiul său, Ismail (Ismael), după voința lui Allah (Dumnezeu), însă cea mai veche moschee construită de musulmani este Moscheea Quba din Medina.
Influențe arhitecturale în construirea moscheilor Arhitectura moscheilor diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare. Un exemplu elocvent este Egiptul, unde se întâlnesc un mare număr de moschei ce au fost construite începând cu anul 640, odată cu cucerirea țării de către arabii musulmani. Moscheile clădite în Sicilia și Spania și-au păstrat un stil original arab sau maur, neîmprumutând elemente arhitecturale specifice zonei. thumb|225px|Marea Moschee din Xi'an.
În vestul Chinei, în Turkestanul chinez sau Uiguria, moscheile seamănă mai mult cu cele arabe, dar pe măsură ce se înaintează spre est apar tot mai mult elemente arhitecturale chinezești îmbinate cu cele arabe. Primele moschei din China au fost ridicate în secolul al VIII-lea în localitatea chineză Xi'an, cea mai cunoscută fiind Marea Moschee din Xi'an. Această moschee a adoptat o arhitectură tradițională chinezească, fiind diferențiată de celelalte moschei prin faptul că are acoperișul galben, după tipicul templelor budiste.
În secolul al XV-lea, moscheile au început să apară și în Indonezia, în primul rând în insulele Java și Sumatra. Arhitectura budistă, hindusă sau chineză a influențat și aici aspectul moscheelor. Moscheile indoneziene sunt construite fără cupole, nerespectând linia arhitecturală arabă, în schimb având acoperișuri etajate asemănător cu pagodele sau templele hinduse balineze, stil folosit încă și azi. Un număr important de moschei vechi au rămas intacte și astăzi pe coasta de nord a insulei Java, printre acestea aflându-se Marea Moschee din Demak, construită în 1474, și Marea Moschee din Yogyakarta. Stilul moscheilor javaneze a influențat și arhitectura celor din țările apropiate acesteia precum Malaysia, Brunei și Filipine.
În India, moscheile au apărut în timpul Imperiului Mogul în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, unde s-au distins și ele printr-o arhitectură proprie locului, ca, de pildă, Moscheea Jama din Delhi.
În Imperiul Otoman, al cărui nucleu principal a fost Turcia de azi, moscheile au apărut odată cu primii turci musulmani. Unele moschei, precum Hagia Sophia din Istanbulul de azi, au fost mai întâi biserici sau catedrale ale Imperiului Bizantin, după care au fost transformate în moschei, ceea ce le explică stilul arhitectonic. Specifice moscheilor otomane erau plafoanele înalte, minaretele multiple și fațadele largi îmbinate cu elemente tradiționale precum mihrabul. Astăzi Turcia deține un număr mare de moschei cu arhitectură tipică otomană. thumb|220px|left|Marea moschee din Paris.
În Europa există în diverse zone moschei construite în număr mai mare odată cu venirea musulmanilor pe continent. Orașe mari precum Roma, Londra și München dețin moschei ce au fost clădite după cerințele arhitecturii tradiționale arabe cu domuri și minarete. Moschei mai mici se pot întâlni de asemenea în zonele suburbane ale marilor orașe europene, un exemplu fiind Moscheea Shah Jahan din Woking, Marea Britanie. În zonele Europei care au fost sub dominație otomană, ca Grecia, Bosnia și Herțegovina, Albania și Serbia, moscheile au un aspect specific otoman.
În Statele Unite ale Americii, moscheile au apărut la sfârșitul secolului al XX-lea, actualmente, numărul lor crescând în ultimul deceniu (intervalul 2000–2010), de la 1.209 la 2.106, înregistrându-se astfel o creștere puternică de 74% în doar 10 ani.Number of U.S. mosques up 74% since 2000 UsaToday Emigrarea musulmanilor din Asia de Sud a făcut ca numărul moscheilor să crească mai alert după anul 1950, astfel înregistrându-se creșteri cu 80% după 1970 și cu 50% după 1980.
Bagby, Ihsan; Perl, Paul M.; and Froehle, Bryan T. The Mosque in America: A National Portrait 2001 accessdate=2006-04-17
Convertiri După scrierile istoricilor musulmani, mai multe biserici și sinagogi au fost transformate în moschei, fie după cucerirea unor orașe nemusulmane, fie prin impunerea unor tratate prin care musulmanilor li se permitea să transforme bisericile în moschei. Un astfel de tratat a fost aplicat la Damasc, în anul 705 d. Hr., când califul Abd al-Malik a transformat bazilica Sf. Ioan într-o moschee. Se mai spune că Abd al-Malik a transformat zece biserici din Damasc în moschei. După cucerirea Constantinopolului, sultanii otomani au preschimbat și multe biserici în moschei, dintre ele cea mai renumită fiind Hagia Sophia. În unele astfel de noi moschei s-au păstrat sanctuarele creștine sau iudaice închinate, de pildă, unor personaje biblice respectate și de cultul mahomedan , ca, de exemplu, sanctuarul patriarhilor din Hebron în Palestina.
În Spania se întâlnește fenomenul invers celui din Turcia, aici moscheile fiind în cele din urmă transformate în biserici catolice după înfrângerea musulmanilor sau a "maurilor" de către Reconquista spaniolă, încheiată în 1492. Printre cele mai vestite moschei transformate se află Marea Moschee din Cordoba, dar există și unele cazuri în care moscheile transformate în biserici au redevenit moschei.
Influențe religioase Rugăciuni
Zilnic musulmanii trebuie să practice „salahul”. Acesta constă în a face de cinci ori pe zi o rugăciune ce aparține celor Cinci Stâlpi ai Islamului. Pe lângă rugăciunile zilnice există rugăciuni speciale făcute vinerea, sâmbăta(Sabt), de sărbători, precum Aid al-Fitr și Aid al-Adha, și rugăciuni pentru înmormântare sau cu ocazia unor eclipse.
Rugăciunea de înmormântare, numită salat ul-janazah, este ținută de obicei într-o curte sau o piață din aproprierea unei moschei, în prezenta tuturor rudelor și a imamului. În cazul eclipselor, musulmanii au rugăciuni specifice acestora.
Pentru sărbătorile cu importanță mai mare în tradiția islamică în cazul în care moscheea este neîncăpătoare se pot închiria spații publice de dimensiuni mari. În calendarul islamic există două mari sărbători, și anume Aid al-Fitr și Aid al-Adha, care se celebrează de obicei în moschei cu spații larg deschise, pentru a cuprinde numărul mare de credincioși veniți la ceremoniile rituale specifice sărbătorilor. În țările unde Islamul este religia majoritară, rugăciunile asociate acestor sărbători se practică și acasă.
Ramadan Articol principal: Ramadan
255px|thumb|left|Moscheea albastră din Istanbul Ramadanul este luna cea mai sfântă a Islamului. În această lună musulmanii țin post, iar seara li se permite să ia o masă numită iftar. Iftarul este o mâncare de post, luându-se atât acasă, cât și în moschei. Moscheile mici care nu au posibilitatea de a organiza o cină pentru servirea iftarului sunt scutite de această obligație.
Înainte de răsăritul soarelui, tradiția islamică recomandă mâncarea suhurului, acesta fiind o mâncare ce se consumă înainte de intrarea în postul Ramadanului și de prima rugăciune a sallahului. Moscheile de dimensiuni mai mari pot organiza mese pentru servirea suhurului ca și pentru servirea iftarului seara. Musulmanii săraci sunt absolviți de a ține postul de Ramadan, însă, conform tradiției, pot primi mâncare de la enoriașii mai înstăriți. În Islam a da mâncare unui sărac este un act onorabil și demn de urmat.
În perioada Ramadanului, după ultima rugăciune zilnică, musulmanii pot rămâne în moscheile mai mari, unde se ține o slujbă numită tarawih ce durează aproximativ 2 ore. Tarawihul constă în citirea unor fragmente din Coran de către o persoană din comunitate. În ultimele zece nopți ale Ramadanului se țin toată noaptea slujbe pentru a cinsti sărbătoarea Laylat al-Qadr, despre care se spune că este data în care profetul Mohamed a primit primele versete din Coran.
În ultimele zece zile ale Ramadanului, bărbații musulmani pot merge la moschee pentru a participa conform tradiției, la așa numitul „itikaf”. Acest obicei constă în faptul că cine dorește poate rămâne în moschee timp de zece zile pentru a se purifica prin rugăciune. Restul familiei se va ocupa de prepararea mâncărurilor și aducerea acestora la moschee.