Nabucodonosor al II-lea(în limba akkadiană: 𒀭𒀝𒆪𒁺𒌨𒊑𒋀 Nabû-kudurrī-uṣur, în traducere:„Nabu, apără-mi fiul cel mare!” Saggs 1998,în aramaică: ܢܵܒܘܼ ܟܘܼܕܘܼܪܝܼ ܐܘܼܨܘܼܪ ; în limba ebraică: נבוכדנאצר (Nevukhadnetzar); în greacă: Ναβουχοδονόσωρ (Nabuhodonósor) n.circa 630 î.Hr - 562 î.Hr.) a fost al doilea și cel mai însemnat rege neo-babilonian care a domnit între anii 605–562 î.Hr. și un personaj biblic,renumit pentru rolul jucat în istoria poporului evreu în antichitate. El era fiul regelui de origine caldeeană Nabopolassar care a fondat Imperiul Neo-Babilonian sau Caldeean. Numele i-a fost dat, poate, după bunicul său,care a fost guvernator la Uruk, sau, după regele Nabucodonosor I (1125 î.Hr. - 1103 î.Hr). El s-a distins ca general, încă în timpul domniei tatălui său, când a condus oști ale coaliției medo-babiloniene în cucerirea Asiriei.În Bătălia de la Karkemiș în 605 î.Hr. Nabucodonosor a avut o victorie zdrobitoare asupra armatei egiptene conduse de faraonul Necho al II-lea și a asigurat poziția Imperiului Neo-Babilonian ca succesor al Imperiului Neo-Asirian și putere dominantă în Asia de Vest antică. La scurt timp după această victorie, Nabopolassar a murit, iar Nabucodonosor al Doilea i-a moștenit coroana. Politica sa a fost mai pașnică decât cea a tatălui său J.Deshayes 1976 p.143,153, dar s-a confruntat cu egiptenii în 601 î.e.n când a fost biruit și, iarăși, în 568/567 î.Hr. H.Matei 1983 p.337 El a cucerit în 598 î.Hr. Ierusalimul, capitala Iudeei, care era aliată cu Egiptul, iar ulterior, în urma unei revolte locale, în 587 î.Hr după un asediu de 18 luni a recucerit orașul, a distrus Templul evreilor, palatul regal și zidurile de apărare ale orașului. Mulți evrei au fost deportați în Babilon, eveniment relatat în Biblie.În 574 î.Hr, după un asediu de 13 ani și Tirul a căzut în mâinile babilonienilor. Nabucodonosor s-a distins prin marile construcții la Babilon și în alte orașe ale regatului. A ridicat numeroase temple, între care Esagila și Etemenanki din Babilon, a înfrumusețat palatele si centrul ceremonial al orașului, renovând Calea Procesiunilor și Poarta Iștar. Este creditat drept constructorul „Grădinilor suspendate ale Semiramidei” care nu au dăinuit. Majoritatea inscripțiilor regale din vremea sa amintesc mai mult clădirile pe care le-a ctitorit decât războaiele pe care le-a purtat. În timpul său Babilonul a devenit cel mai strălucit oraș al Orientului. Nabucodonosor al II-lea a domnit 43 ani, cel mai mult dintre regii Imperiului Neo-Babilonian, și, spre sfârșitul vieții, a fost unul din cei mai puternici stăpânitori din lume.J.I.Mark 2018 Nabucodonosor al II-lea a fost căsătorit cu prințesa medă Amytis din Media. 250px|miniatura|dreapta|Imperiul Neo-Babilonian în timpul domniei lui Nabucodonosor al II-lea Izvoare Există foarte puține izvoare în scriere cuneiformă care se referă la perioada dintre 594 î.Hr și 557 î.Hr, care a cuprins o bună parte din domnia lui Nabocodonosor al II-lea și cea a celor trei succesori imediati ai săi: Amel-Marduk, Neriglissar și Labashi-Marduk Sack 1978, p.129 Aceasta lipsă de izvoare a avut ca efect cantitatea restrânsă de date despre Nabucodonosor al II-lea, în comparație cu alți regi neo-babilonieni, în ciuda faptului că el avut cea mai lungă domnie dintre toți. Deși s-au descoperit un număr de izvoare cuneiforme, mai cu seamă, așa numita Cronică Babiloniană, care confirmă unele evenimente din cursul domniei sale, ca de exemplu conflictele cu Regatul Iuda, alte evenimente precum distrugerea in 587 î.Hr a Templului lui Solomon din Ierusalim și alte campanii militare pe care, probabil, le-a condus, nu sunt menționate în niciun document cuneiform cunoscut. Sack 2004, p.9 Ca urmare, reconstrucția evenimentelor acestei perioade se bazează, în general, în afara unor tăblițe de contracte din Babilonia, pe izvoare secundare ebraice, grecești și latine, Sack 1978, p.129. Deși uzul unor surse scrise de autori târzii, multe dintre ele create câteva secole după vremea lui Nabucodonosor, și reflectând, adesea, propriile atitudini culturale față de evenimentele și figurile discutate, prezintă probleme, despărțind cu greu istoria de tradiție, Sack 2004, p.X totuși ele reprezintă unica cale de acces posibilă către o perspectivă asupra domniei lui Nabucodonosor. Sack 2004, p.9 Contextul Numele 200px|miniatura|dreapta|Detaliu. Cărămidă de lut arsă, pecetluită.Inscripția cuneiformă pecetluită menționează numele și titlurile lui Nabucodonosor al II-lea. Babilon, Irak, Muzeul Britanic Numele regelui în limba akkadiană era Nabû-kudurri-uṣur Sack 2004 p.1 care înseamnă Nabu, apără-mi fiul cel mare (moștenitorul) Saggs 1998 p.1 În trecut acest nume a fost adesea interpretat ca însemnând „Nabu, apără-mi frontiera”, deoarece kudurru poate însemna și „frontieră” sau „linie”. Istoricii moderni sprijină interpretarea „moștenitor” în cadrul acestui nume. Se exclude posibilitatea de a fi fost ales un nume dinadins ambiguu Wiseman 1983 p.3. În limba română, în Biblia Ortodoxă, s-a încetățenit, , numele în varianta lui grecească, Ναβουχοδονόσορ, după Septuaginta.Cartea Daniel 3 Biblia sau Sfânta Scriptură, București, 1982 În originalul ebraic al Bibliei, numele regelui a devenit נְבוּכַדְנֶאצַּר Nevukhadnetzar, traducerea engleza optand pentru o forma apropriată de aceasta Nebuchadnezzar. Unii cercetători, precum Donald Wiseman s-a pronunțat pentru forma Nebuchadrezzar, cu r în loc de n interior Wiseman P.183 p.2-3

Primii ani Nabucodonosor a fost fiul cel mai mare al regelui Nabopolassar, fondatorul imperiului neo-babilonian, numit „caldeean” în Biblie. El l-a sprijinit pe tatăl sau în mai multe campanii militare și în 606 î.e.n. a condus o armată care a distrus armata egipteană la Karkemiș. În urma acestei victorii Nabucodonosor al II-lea a asigurat controlul babilonean asupra Siriei.

Campaniile militare Nabucodonosor a urcat pe tron după moartea tatălui său în 605 i.Hr. În scurt timp a pornit o nouă campanie militară pentru expansiunea imperiului. Inițial, a vrut să-și extindă imperiul în est, dar a fost învins de sciți. Atunci, s-a hotărât să-și se îndrepte spre vest, cucerind state mici, precum cele arameice din Siria, Iudeea și Fenicia. Și-a continuat cuceririle militare până în 600 î.e.n., când a pierdut o bătălie împotriva Egiptului. Profitând de dezordinea Babilonului, Iudeea și o serie de alte state s-au revoltat. Nabucodonosor a avut nevoie de doi ani pentru a regrupa și a reorganiza armata, astfel, între luna martie a anului 598 î.e.n. și 597 î.e.n., a ocupat Ierusalimul, pentru ca în anul 586 î.e.n. să ia în captivitate o parte din evrei. El și-a continuat campaniile militare pentru restul domniei sale, în Mediterana de Est, Asia Mică și Orientul Mijlociu. În 571 î.e.n., după un lung asediu, babilonienii aflați la comanda sa au cucerit cetatea Tir din Fenicia.

Diplomația Nu a fost exclusiv un despot militar, dar a activat și diplomatic. A trimis și primit ambasadori din regatele vecine. El este cunoscut pentru că a trimis un ambasador să medieze un conflict între mezii și lidienii din Asia Mică. Se spune că pentru a asigura pacea dintre babilonieni și mezi (care l-au sprijinit pe tatăl sau să conducă revolta împotriva asirienilor), s-a căsătorit cu prințesa mediană Amytis, ba chiar a fortificat și orașele cucerite, ca Damascul. right|thumb|300px|Grădinile suspendate, gravură din secolul al XVI-lea

Politicile interne Când nu se afla în campanie, Nabucodonosor a petrecut o mare parte a domniei sale refăcând Babilonul și îmbunătățindu-i fortificațiile. El este cunoscut pentru reconstruirea mai multor temple, drumuri pavate, canale tăiate, dar și a unui șanț și unui zid în jurul orașului. El este, de asemenea, cunoscut pentru construirea Grădinilor Suspendate din Babilon, pe care, conform legendei, le-a construit pentru a-și înveseli soția, căreia îi era dor de priveliștile de acasă.

Locul în istorie În ciuda distrugerii Ierusalimului și a deportării evreilor, Nabucodonosor apare într-o lumină favorabilă, în cea mai mare parte din Biblie. Despre el, autorii Cărții lui Daniel credeau că l-a protejat pe profetul evreu Daniel; proorocul Ieremia crede că Nabucodonosor a fost instrumentul răzbunării lui Dumnezeu împotriva evreilor care au păcătuit înainte. Nabucodonosor al II-lea a murit în Babilon în 562 î.Hr.. El este amintit ca un lider militar de succes, care a extins dimensiunea imperiului său și care l-a consolidat și a îmbunătățit capitala imperiului, Babilonul. Prin toate acestea, și-a câștigat titlul de „Nebucadnețar cel Mare”.

Daniel și Nabucodonosor Conform Bibliei, după ce a cucerit Ierusalimul, i-a deportat pe evrei și l-a capturat pe regele Iudeei, Ioachim, împăratul babilonian a dat poruncă să-i fie aduși vreo câțiva dintre copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba caldeilor. Printre ei erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Lui Daniel i-a pus numele Beltșațar, lui Hanania Șadrac, lui Misael Meșac, și lui Azaria Abed-Nego. Cei patru au refuzat bucatele și vinul oferite de împărat, preferând să mănânce numai zarzavaturi și apă și după 10 zile, fiind comparați cu ceilalți tineri, erau „mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului”.

Se povestește că într-o noapte, regele Babilonului, Nabucodonosor, a avut un vis ce l-a îngrozit așa de tare încât nu a mai putut să doarmă până dimineață. A doua zi a cerut tuturor înțeleptilor din Babilon să ghicească ce a visat și apoi să-i interpreteze visul. Fiind imposibil, regele a pus ca toți intelepții Babilonului să fie executați. Numai că Daniel s-a dus la curtea regelui și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit nu doar să și ghicească, ci să și interpreteze visul. Regele ar fi visat o statuie cu cap de aur, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut, care a fost lovit de o piatră căzută din cer. Daniel a interpretat aceea statuie ca fiind istoria imperiilor:

Împăratul Nabocodonosor al II-lea a făcut un idol cu chip de aur, înalt de 60 de coți și lat de 6 coți, l-a sfințit și a poruncit ca toate căpeteniile (dregători, cârmuitori, judecători, legiuitori, vistiernici, căpetenii de oști) să se închine acestui chip la semnalul dat de trâmbițe și celelalte instrumente muzicale. Cine nu făcea asta urma a fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. Cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să venereze idolul și au fost aruncați în cuptorul aprins, dar au fost salvați de la incinerare de către un înger.

thumb|300px|left|„Nabucodonosor”, de William Blake Împaratul a avut un al doilea vis cu un copac măreț care a fost doborât de către un înger. Daniel a interpretat visul: era vorba de ceea ce se întâmplă cu un copac care-l simboliza pe însuși împăratul și ceea ce urma să se petreacă cu el în următorii șapte ani. Daniel îl îndeamnă să se pocăiască pentru a nu împlini toate acestea, însă el refuză. Peste un an, când se plimba pe acoperișul casei sale, are un moment de trufie în care își arogă toate meritele pentru puterea și strălucirea de care se bucură. El a fost îndepărtat de pe tron și a fost izgonit din mijlocul oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, a locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului și i-au crescut unghiile ca ghearele păsărilor; șapte ani au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu este cel care trăiește și are stăpânire veșnică peste oastea cerurilor și împărăția oamenilor și o dă pe aceasta cui vrea; și atunci a fost reașezat în scaunul de domnie și puterea sa a crescut. Nebucadnețar îl laudă și-l slăvește pe Dumnezeu.