François Mauriac () a fost un romancier, poet, dramaturg, eseist, polemist și gazetar francez, Președintele Asociației oamenilor de litere francezi, din 1933, membru al Academiei Franceze , din același an; laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia Franceză în 1925 pentru romanul "Viața și moartea unui poet"; laureat al Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1952.
Date biografice François Mauriac s-a născut la Bordeaux, la 11 octombrie 1885. Mediul familial, burghez și foarte catolic, ca și ambianța specifică de provincie meridională franceză îi vor marca puternic opera. Își face studiile la liceul din Bordeaux, vădind preferințe pronunțate pentru opera lui Pascal și Racine dar și pentru cea a unor poeți "moderni": Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Francis Jammes. Devine licențiat al facultății de litere din Bordeaux. În 1906 este admis la concursul de admitere la École de Chartes din Paris, dar curând renunță la continuarea studiile sale în această direcție. În 1908, colaborează la Revue du Temps présent și la Revue de la Jeunesse. Editorial, debutează cu volumul de poeme Les Mains jointes (Mâinile împreunate, 1909) foarte elogios prezentat de Maurice Barrès în L'Écho de Paris (1910). În 1913 se căsătorește cu Jeanne Lafon, împreună cu care va avea două fiice și doi fii. Îndată după izbucnirea primului război mondial, Mauriac este mobilizat ca infirmier (1914). Cu începere din 1916, începe să locuiască atât la Paris cât și în provincia natală, la domeniul Malagar. În urma publicării romanului Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei, 1925), obține "Le Grand Prix du roman". Apare romanul Thérèse Desqueyroux (1927). În 1930 începe să colaboreze la revistele Sept și Temps présent, de tendință mai puțin conservatoare decât L'Écho de Paris, la care colaborase în perioada imediat anterioară. Publică romanul Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere) în 1932, an în care devine și președinte al Societății Oamenilor de Litere din Franța. Este ales membru al Academiei franceze (1933). Se reprezintă la Comedia franceză, prima sa piesă de teatru, Asmodée (Asmodeu, 1937). Aderă la Frontul Național al Scriitorilor. Publică în clandestinitate Le Chier noir (Caietul negru), sub numele de Forez, participând la Rezistență printr-o activitate de ziarist. Devine laureat al Premiului Nobel (1952). Renunță la colaborarea sa la Le Figaro și începe să colaboreze la L'Express (1954). Se manifestă în favoarea venirii la putere a generalului de Gaulle (1958).
Opera selectivă
Din vasta-i operă narativă și poetică (cca 75 volume) am selectat următoarele volume:
Poeme Les Mains jointes (Mâinile împreunate), 1909 L'Adieu a l'adolescence (Rămas bun adolescenței), 1911 Orages (Furtuni), 1925 Le Sang d'Atys (Sângele lui Atys), 1940
Romane și nuvele L'Enfant chargé de chaînes(Copilul încărcat de lanțuri), 1913 La Robe prétexte (Toga pretext), 1914 La Chair et le Sang (Carnea și sângele), 1920 Le Baiser aux lépreux (Sărutul dat leprosului), 1922 Le Fleuve de feu (Fluviul de foc), 1923 Génitrix, 1923 Le Mal (Răul) , 1924 Le Désert de l'amour (Pustiul dragostei), 1924 Thérèse Desqueyroux, 1927Mauriac, François - Thérèse Desqueyroux. Cuibul de vipere, Biblioteca pentru toți, nr. 396, Editura pentru Literatură, 1967 Destins (Destine), 1928 Trois récits (Trei povestiri), 1928 Ce qui était perdu (Ceea ce era pierdut), 1930 Le Nœud de vipères (Cuibul de vipere), 1932 Le Mystère Frontenac (Misterul Frontenac) , 1933 La fin de la nuit (Sfârșitul nopții), 1935 Les Anges noirs (Îngerii negrii), 1936 Plongées (Scufundări) , 1938 Les Chemins de la mer (Drumurile mării), 1939 La Pharisienne (Femeia fariseu), 1941 Le Sagouin (Saguinul), 1951 Galigaï , 1952 L'Agneau (Mielul), 1954 Un adolescent d'autrefois, 1969
Teatru Asmodée (Asmodeu), 1938 Les Mal Aimés (Cei rău iubiți), 1945 Passage du malin (Trecerea Necuratului), 1948 Le Feu sur terre (Foc pe pământ), 1951
Memorialistică patru volume de jurnal: Journal I (Jurnal I), 1934 Journal II (Jurnal II), 1937 Journal III (Jurnal III), 1940 Journal IV (Jurnal IV), 1951 Bloc Notes 1958 Mémoires intérieurs (Memorii lăuntrice), 1959 Nouveaux Mémoires intérieurs (Noi memorii lăuntrice), 1965 Les Autres et Moi (Ceilalți și eu), 1966
Premii Motivația Juriului Nobel „pentru profunda sa intuiție spirituală și pentru intensitatea artistică cu care a dezvăluit în romanele sale drama existenței umane.”Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 339.
Note
Bibliografie François Bréda, François Mauriac et Gabriel Marcel content&task=view&id=217&Itemid=66&lang=fr. In : La critique littéraire et dramatique de Gabriel Marcel. Les Editions Grinta, Cluj-Napoca, 2004.
Legături externe
Biografie
Categorie:Nașteri în 1885 Categorie:Decese în 1970 Categorie:Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură Categorie:Laureați francezi ai Premiului Nobel Categorie:Membri ai Academiei Franceze Categorie:Membri ai Rezistenței franceze Categorie:Scriitori francezi din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori romano-catolici Categorie:Critici literari francezi Categorie:Marea Cruce a Legiunii de onoare