Georgia sau Republica Georgia, denumită uneori și Gruzia, este o țară în Europa Orientală.International Geographic Encyclopaedia and Atlas. Springer, 24/11/1979, p. 273Parlamentul European, European Parliament Resolution 2014/2717(RSP), 17 July 2014: "...pursuant to Article 49 of the Treaty on European Union, Georgia, Moldova and Ukraine – like any other European state – have a European perspective and may apply to become members of the Union..." Delimitată la vest de Marea Neagră, la nord de Rusia (Republicile Karaciai-Cerchesia, Kabardino-Balkaria, Osetia de Nord-Alania), la sud de Turcia și Armenia, și la Est de Azerbaidjan, Georgia ocupă un teritoriu de 69,700 km², iar populația sa este de 4.3 milioane de locuitori. În prezent este membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizației Mondială a Comerțului, Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea de Alegerea Democrat, și GUAM Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică. Țara dorește să adere la NATO și Uniunea Europeană.
Georgia a fost locuită încă din preistorie, găzduind cele mai vechi situri cunoscute de producere a vinului, exploatare a aurului și textilelor din lume. În epoca clasică au apărut mai multe regate, precum Colchis și Iberia, care au format nucleul statului georgian modern. La începutul secolului al IV-lea, georgienii au adoptat oficial creștinismul, ceea ce a contribuit la unificarea în Regatul Georgiei. Georgia a atins Epoca de Aur în Evul Mediu înalt sub domniile regelui David IV și reginei Tamar. Începând cu secolul al XV-lea, regatul a intrat în declin și s-a dezmembrat sub presiunea diferitelor puteri regionale, inclusiv mongolii, Imperiul Otoman și Persia, înainte de a fi anexat treptat de Imperiul Rus începând cu 1801.
După Revoluția Rusă din 1917, Georgia a apărut pentru scurt timp ca o republică independentă sub protecția Germaniei, dar a fost invadată și anexată de Uniunea Sovietică în 1922, devenind una dintre republicile componente ale acesteia. În anii 1980, o mișcare de independență a crescut rapid, ducând la secesiunea Georgiei din Uniunea Sovietică în aprilie 1991. Pentru o mare parte a deceniului următor, țara a îndurat crize economice, instabilitate politică și războaie separatiste în Abhazia și Osetia de Sud. După Revoluția Trandafirilor pașnică din 2003, Georgia a urmat cu fermitate o politică externă pro-occidentală, introducând o serie de reforme democratice și economice menite să integreze țara în Uniunea Europeană și NATO. Această orientare occidentală a dus la înrăutățirea relațiilor cu Rusia, culminând cu războiul ruso-georgian din 2008 și ocuparea continuă de către Rusia a unor părți din Georgia.
Georgia este o democrație reprezentativă guvernată ca o republică parlamentară unitară. Este o țară în dezvoltare cu un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Reformele economice de la obținerea independenței au condus la niveluri ridicate de libertate economică, precum și la reducerea indicatorilor de corupție. În 2018, a devenit a doua țară din lume care a legalizat cannabisul, fiind primul stat fost socialist care a făcut acest lucru. Georgia este membră a numeroase organizații internaționale, inclusiv Consiliul Europei, Eurocontrol, BSEC, GUAM și Comunitatea Energetică. Ca parte a Trio-ului Asociativ, Georgia este candidată la aderarea la Uniunea Europeană.
Etimologie
Numele Georgiei
Grecii antici (Strabon, Herodot, Plutarh, Homer, etc.) și romanii (Titus Livius, Tacitus, etc.) se refereau la georgienii din vestul timpuriu ca fiind colchieni și la cei din est ca iberieni (Iberoi, Ἰβηροι în unele surse grecești).Rouben Galichian (2007) Countries South of the Caucasus in Medieval Maps: Armenia, Georgia and Azerbaijan. pp. 188–189
Prima mențiune a numelui Georgia apare în italiană pe harta mappa mundi a lui Pietro Vesconte, datată 1320. În stadiul său incipient de apariție în lumea latină, numele era adesea scris Jorgia. Teorii bazate pe tradiții au fost date de călătorul Jacques de Vitry, care a explicat originea numelui prin popularitatea Sfântului Gheorghe printre georgieni, în timp ce Jean Chardin a considerat că Georgia provine de la cuvântul grec γεωργός ('plugar' sau 'lucrător al pământului'). Aceste explicații vechi de secole pentru cuvântul Georgia/georgieni sunt acum în mare măsură respinse de comunitatea academică, care indică cuvântul persan gurğ/gurğān (گرگ, 'lup') ca fiind probabil rădăcina cuvântului. Sub această ipoteză, aceeași rădăcină persană a fost ulterior adoptată în numeroase alte limbi, inclusiv limbile slave și vest-europene.Boeder; et al. (2002). Philology, typology and language structure. Peter Lang. p. 65. ISBN 978-0820459912
Numele autohton este Sakartvelo (საქართველო; „țara kartvelienilor”), derivat din regiunea centrală georgiană Kartli, consemnată încă din secolul al IX-lea, și în uzul extins se referă la întregul Regat Medieval al Georgiei înainte de secolul al XIII-lea. Circumfixul georgian sa-X-o este o construcție geografică standard care desemnează „zona unde locuiesc X”, unde X este un etnonim. Auto-denumirea folosită de georgienii etnici este Kartvelebi (ქართველები, adică „kartvelieni”), atestată pentru prima dată în inscripția Umm Leisun găsită în Orașul Vechi din Ierusalim.Rapp, Stephen H. (2003), Studies in Medieval Georgian Historiography: Early Texts And Eurasian Contexts, pp. 419–423. Peeters Publishers, ISBN 90-429-1318-5
Cronicile georgiene medievale prezintă un strămoș eponim al kartvelienilor, Kartlos, un strănepot al lui Iafet despre care cronicarii medievali credeau că ar fi rădăcina numelui local al regatului lor. Cu toate acestea, savanții sunt de acord că cuvântul Kartli derivă de la Karts, un trib proto-kartvelian care a devenit un grup regional dominant în timpurile antice. Numele Sakartvelo (საქართველო) constă din două părți. Rădăcina sa, kartvel-i (ქართველ-ი), specifică un locuitor al regiunii centrale-estice georgiene Kartli, sau Iberia, așa cum este cunoscută în sursele Imperiului Roman de Răsărit.
Numele statului Numele oficial al țării este Georgia conform articolului 2 din Constituția Georgiei. În cele două limbi oficiale ale Georgiei (georgiană și abhază), țara se numește საქართველო (Sak'art'velo) și Қырҭтәыла (Kərttʷʼəla), respectiv. Înainte de adoptarea Constituției în 1995 și după dizolvarea URSS, țara era denumită în mod obișnuit „Republica Georgia” și ocazional încă mai este numită astfel.
Mai multe limbi continuă să folosească varianta rusească a numelui țării, Gruzia, pe care autoritățile georgiene au căutat să o înlocuiască prin campanii diplomatice. Din 2006, Israelul, Japonia și Coreea de Sud și-au schimbat oficial denumirea țării în variantele englezești de Georgia. În 2020, Lituania a devenit prima țară din lume care a adoptat Sakartvelas în toate comunicările oficiale.
Istorie Articol principal: Istoria Georgiei stanga|miniatura|260x260px Cele mai vechi urme ale oamenilor arhaici în ceea ce este acum Georgia datează de aproximativ 1,8 milioane de ani, sub forma homininilor din Dmanisi, o subspecie de Homo erectus care reprezintă cele mai vechi fosile cunoscute de hominini din Eurasia. Protejată de Caucaz și beneficiind de ecosistemul Mării Negre, regiunea pare să fi servit ca un refugiu pe tot parcursul Pleistocenului, în timp ce primele așezări primitive continue datează din Paleoliticul Mijlociu, acum aproximativ 200.000 de ani. În timpul Paleoliticului Superior, așezările s-au dezvoltat în principal în vestul Georgiei, în văile râurilor Rioni și Qvirila.
Semnele agriculturii datează de cel puțin din mileniul al VI-lea î.Hr., în special în vestul Georgiei, în timp ce bazinul Mtkvari a devenit stabil populat în mileniul al V-lea î.Hr., așa cum este evidențiat de apariția diferitelor culturi strâns asociate cu Semiluna Fertilă, inclusiv cultura Trialetiană Mesolitică, cultura Shulaveri–Shomu și cultura Leyla-Tepe. Descoperirile arheologice arată că așezările din Georgia modernă au fost responsabile pentru prima utilizare a fibrelor, posibil pentru îmbrăcăminte, acum mai bine de 34.000 de ani, primele cazuri de viticultură (mileniul al VII-lea î.Hr.) și primele semne de minerit de aur (mileniul al III-lea î.Hr.).Roebroeks, Wil (1993). The Earliest Occupation of Europe. Leiden: Modderman Stichting / Faculty of Archaeology – Leiden University. pp. 207–209. ISBN 9789073368071.
Culturile Kura-Araxes, Trialeti și Colchian au coincis cu dezvoltarea triburilor proto-kartveliene care ar fi putut veni din Anatolia în timpul expansiunii Imperiului Hitit, inclusiv Mushki, Laz și Byzeres. Unii istorici au sugerat că prăbușirea lumii hitite în epoca bronzului târziu a condus la o expansiune a influenței acestor triburi până la Marea Mediterană, în special cu Regatul Tabal.Javakhishvili, Ivane (1950). Historical-Ethnological problems of Georgia, the Caucasus and the Near East. Tbilisi: Tbilisi State University. pp. 130–135.
Antichitate
Perioada clasică a văzut ascensiunea mai multor state georgiene, inclusiv Colchis în vestul Georgiei, unde mitologia greacă plasează Lâna de Aur căutată de argonauți. Dovezile arheologice indică existența unui regat prosper în Colchis încă din secolul al XIV-lea î.Hr. și o rețea comercială extinsă cu coloniile grecești de pe țărmul estic al Mării Negre (cum ar fi Dioscurias și Phasis), deși întreaga regiune a fost anexată mai întâi de Pontus și apoi de Republica Romană în secolul I î.Hr.
Estul Georgiei a rămas un mozaic descentralizat de diverse clanuri (conduse de mamasakhlisi individuali) până în secolul al IV-lea î.Hr., când a fost cucerit de Alexandru cel Mare, ceea ce a dus în cele din urmă la crearea Regatului Iberiei sub protectoratul Imperiului Seleucid, un exemplu timpuriu de organizare statală avansată sub un singur rege și o ierarhie aristocratică. Diverse războaie cu Imperiul Roman, Parția și Armenia au făcut ca Iberia să-și schimbe frecvent alianțele, deși a rămas un stat clientelar roman pentru cea mai mare parte a istoriei sale.
În 337, Regele Mirian III a adoptat creștinismul ca religie de stat a Iberiei, începând creștinarea regiunii Caucazului de Vest și ancorând-o solid în sfera de influență a Romei prin abandonarea religiei politeiste georgiene vechi, puternic influențată de zoroastrism. Cu toate acestea, Pacea de la Acilisene din 384 a formalizat controlul sasanid asupra întregului Caucaz, deși conducătorii creștini ai Iberiei au căutat uneori să se revolte, ceea ce a dus la războaie devastatoare în secolele V-VI, cel mai faimos sub conducerea Regelui Vakhtang Gorgasali, care a extins Iberia la cea mai mare întindere istorică prin cucerirea întregii Georgii de Vest și construirea unei noi capitale în Tbilisi.
Unificarea medievală a Georgiei
În anul 580, Imperiul Sasanid a abolit Regatul Iberiei, ducând la dezintegrarea teritoriilor sale componente în diverse regiuni feudale până la începutul Evului Mediu. Războaiele romano-persane au aruncat regiunea în haos, cu Persia și Constantinopolul sprijinind diferite facțiuni beligerante din Caucaz; cu toate acestea, Imperiul Bizantin a reușit să stabilească controlul asupra teritoriilor georgiene până la sfârșitul secolului al VI-lea, guvernând Iberia indirect prin intermediul unui kouropalat local.
În 645, arabii au invadat sud-estul Georgiei, începând o perioadă extinsă de dominație musulmană în regiune și ducând la stabilirea mai multor state feudale care căutau independența unul față de celălalt, cum ar fi Emiratul din Tbilisi și Principatul Kakheti. Vestul Georgiei a rămas în mare parte un protectorat bizantin, mai ales după războiul lazic.