thumb|right|300px|Proclamația de la Islaz, din 1848, scrisă în limba română, folosind alfabetul chrilic.
Proclamația de la Islaz este programul adoptat la 9 iunie 1848 de mișcarea revoluționară din Țara Românească după citirea sa de către Ion Heliade Rădulescu. La 11 iunie, sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit să accepte termenii proclamației și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu.
Citirea Proclamației
Proclamația a fost citită în public de către Ion Heliade Rădulescu la 9 iunie/21 iunie 1848 în localitatea Islaz, județul Romanați (azi județul Teleorman), un mic port pe Dunăre cu oarecare însemnătate comercială, care nu era sub controlul direct al turcilor, spre deosebire de porturile Turnu Măgurele, Giurgiu, sau Calafat.
Islazul a fost ales de Nicolae Bălcescu ca loc al declanșării revoluției din Țara Românească pentru că atât comandantul companiei de dorobanți care avea sub pază portul și frontiera (căpitan Nicolae Pleșoianu) cât și șeful administrației erau de partea revoluționarilor. Bălcescu justifică alegerea Islazului astfel: „La Islaz, cum nici prin gând nu i-ar trece lui Vodă Bibescu, vornicului Vilar sau agăi Manu, așa ca să nu ne pună piedici”.
Proclamația de la Islaz a fost concepută ca act constituțional suprapunându-se, în bună măsură, Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789Focșeneanu, Eleodor: Istoria constituțională a României 1859-1991, p. 16, Ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992.. Este considerată ca fiind prima constituție modernă a României.Alocuțiunea din 11 iunie 2008Acad. Dan Berindei, Islaz - 1848. Guvernul provizoriu și prima Constituție, Historia
Textul Proclamației
Textul proclamației este amplu, dar conține și un rezumat al revendicărilor redactorilor ei:
Cele mai multe dintre aceste revendicări , desființarea rangurilor boierești („titulare”) și a cenzurii (libertatea tiparului), eliberarea robilor, emanciparea evreilor, garda națională au fost puse imediat în practică. Convocarea adunării constituante precum și rezolvarea chestiunii țărănești au fost mai greu de soluționat. În privința adunării constituante se înfruntau adepții sufragiului universal (Bălcescu) și cei ai votului cenzitar.Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre.Ediția a III-a. Ed. Humanitas, București, 1992 , p. 157. ISBN 973-28-0265-0 Din nefericire, invazia străină va pune capăt revoluției de la 1848, înainte de organizarea primelor alegeri pentru constituantă. Guvernul provizoriu a convocat o comisie a proprietății la 9/22 iulie, compusă dintr-un număr egal de proprietari și de țărani, care au votat în cele din urmă emanciparea clăcașilor și împroprietărirea lor prin despăgubire. Cele două părți nu s-au înțeles însă asupra întinderii de pământ ce trebuia expropriată și dată în stăpânire foștilor clăcași. De aceea lucrările comisiei au fost suspendate. Note
Bibliografie Constituția în România , forumconstitutional.ro
Legături externe 1848 – de la Islaz, pe Câmpia Filaretului: "Uniți, vom fi tari!", 12 iunie 2012, Luminita Ciobanu, Jurnalul Național Pe urmele pasoptistilor, 30 octombrie 2006, Laura Toma, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național 30 iulie 2004: Islaz - Islaz n-are inca primar, 30 iulie 2004, Sorin Anghel, Magda Colgiu, Jurnalul Național
Categorie:Documente istorice din România Categorie:Istoria județului Teleorman Categorie:Istoria politică a României Categorie:Proclamații Categorie:Revoluția Română din 1848