Paleoliticul, cunoscut și ca Epoca de Piatră (din limba greacă palaios - vechi, lithos - piatră), este era preistorică în care au apărut primele forme de viață inteligentă - Hominidae. Cele mai cunoscute specii de hominizi au fost Homo naledi, Homo habilis, Homo ergaster, Homo erectus, Homo floresiensis, Homo antecessor, Homo denisovensis, Homo heidelbergensis, Homo rhodesiensis, Homo neanderthalensis și Homo sapiens.

Paleoliticul, ca eră preistorică, a început în ultima parte a erei geolologice Pliocen, ultima eră geologică din perioada Neogen -2.588–23.03 milioane de ani, și s-a încheiat în Pleistocen (2.588 milioane ani-11.784 î.en.), din perioada Cuaternar (2.588 milioane ani - prezent), toate acestea fiind cuprinse în Neozoic, o eră numită și Cenozoic (însemnând "viață nouă", din greacă kainos ="nou", și zoe = "viață"), fiind cea mai recentă dintre cele trei ere geologice clasice, care a început de la sfârșitul Cretacicului atunci când au dispărut ultimii dinozauri tereștri (Mezozoic), și care durează până în prezent.

Pleistocenul (în greacă πλεῖστος, pleistos "cel mai" și καινός, kainos "nou"), cunoscut și ca Era glaciară, este epoca geologică care a început acum aproximativ 2.588.000 de ani și s-a terminat acum 11.700 de ani.

Este era preistorică în care hominidele dezvoltă primele unelte din piatră și cuprinde 99% din epoca pietrei.

Pe durata erei au fost dezvoltate industrii litice. Industria litică desemnează toate obiectele din piatră tăiată și piatră șlefuită și poartă denumiri locale după situl arheologic în care au fost găsite - de exemplu, industria Aurignacă poartă denumirea după uneltele de piatră găsite în Aurignac, o comună în departamentul Haute-Garonne din sudul Franței, iar localitatea este cunoscută pentru vestigiile arheologice din preistorie, cu caracteristici prezente pe o întinsă regiune a Europei și care formează o cultură arheologică numită aurignacian.

Aceste obiecte sunt transformate în mod intenționat de oameni. În practică, această expresie se referă la unelte finite, la arme, dar și la toate produsele secundare legate de fabricarea acestora (semifabricate). Era atât o industrie de minerit, cât și o industrie de producție.

Era Paleoliticului a început acum 3,3 milioane de ani și s-a încheiat la finalul Pleistocenului, acum 11.650 ani. Paleoliticul, la rândul său, este împărțit în Paleoliticul Arhaic (început acum 3,3 milioane de ani, încheiat acum 1,76 milioane de ani), Paleoliticul Inferior (început acum 1,76 milioane de ani, încheiat acum 350.000 ani), Paleoliticul Mijlociu (început acum 350.000 de ani, încheiat acum 45.000 ani) și Paleoliticul Superior (început acum 45.000 ani, încheiat acum 11.500 ani). Paleoliticul în Europa a fost succedat de Mezolitic.

Pe durata Paleoliticului, hominizii au alcătuit mici comunități (bande sociale) și grupuri de vânători-culegători și pescari.

Paleoliticul este caracterizat prin folosirea uneltelor cioplite din piatră, dar și a uneltelor din lemn și oase. Hominizii foloseau și pielea de animal și fibre vegetale ca unelte, dar acestea s-au descompus rapid.

Acum 50.000 ani, se dezvoltase o varietate de unelte, de la proiectile folosite pentru aruncare la distanță, ca sulițele și săgețile, până la pumnale și instrumente de perforare. În Africa s-au găsit primele relicve din oase și forme de artă preistorică conform descoperirilor arheologice.

Prima dovadă a pescuitului uman a fost găsită în peștera Blombos din Africa de Sud.

Umanitatea a evoluat din primii membrii ai genului Homo, ca Homo Habilis ce folosea unelte din piatră până la oamenii moderni din punct de vedere anatomic. În Paleoliticul Superior, hominizii au dezvoltat comportamentul și limbajul uman.

La sfârșitul Paleoliticului, în special în perioada Paleoliticului de Mijloc și Paleoliticului Superior, oamenii au dezvoltat primele forme de artă după picturile rupestre și comportamentul spiritual prin ritualurile de înmormântare.

Condițile pe durata Paleoliticului au fost glaciare și interglaciare. Din punct de vedere climatic, era s-a caracterizat prin temperaturi extrem de scăzute, dar și extrem de crescute. Datele arhologice și genetice sugerează că hominizii au supraviețuit în zone slab împădurite și dispersate.

Acum 50.000-40.000 de ani, primii oameni au sosit în Australia. Acum 45.000 ani, oameii s-au răspândit în Europa de Nord, în zona de climă rece. Acum 30.000 ani, primii oameni au sosit în Japonia, iar acum 27.000 ani, Siberia a fost populată, deasupra cercului polar.

La finalul Paleoliticului Superior, un grup de oameni au traversat Strâmtoarea Bering din Rusia de azi și au ajuns în America de Nord.

Denumire Termenul „Paleolitic” provine din grecescul παλαιός / palaios (vechi) și λίθος / lithos (piatră). Prin urmare, poate fi tradus literal ca „piatră veche”. Termenul a fost inventat în 1865 de baronul John Lubbock de Avebury, bancher, savant și filantrop britanic.

Definiție Paleoliticul se caracterizează în primul rând printr-o economie bazată pe pradă, adică se hrăneau cu ce găseau în mediul înconjurător. Oamenii de atunci erau vânători-culegători și pescari care supraviețuiau de pe urma resurselor disponibile în natură. Oamenii din paleolitic nu cunoșteau nici agricultura, nici creșterea animalelor.

Câinele a fost singurul animal domesticit în scop de vânătoare în paleoliticul superior.

Pe lângă vânătoare și pescuit, culegerea a fost principalul mijloc de obținere a resurselor de carne în paleoliticul inferior și mediu - culegeau insecte care ofereau proteinele necesare pentru a asigura caloriile necesare organismului uman, fie ouă de păsări care erau nutritive.

Culegerea fructelor și legumelor, dezgroparea tuberculilor asigurau vitaminele și proteinele necesare.

Dieta oamenilor din Paleolitic a fost studiată prin analiza compoziției chimice a țesuturilor umane fosilizate, în special a dinților care sunt adesea partea cea mai bine conservată a corpului uman după moarte.

Densitatea populației în Paleolitic este estimată la mai puțin de 0,01 locuitori pe kilometru pătrat (deșerturile calde și ținuturile reci), față de 50 de locuitori/km 2 cât sunt pe planetă în prezent. Această densitate scăzută se datorează unei capacități reduse de exploatare a resurselor alimentare ale mediului, adăugată la deficitul de resurse în perioadele glaciare sau din cauza unui climat mai uscat îm cazul Africii.

Uneltele din această perioadă erau din piatră tăiată, dar și din os, mai ales în paleoliticul superior . Lemnul este excepțional de bine conservat, dar trebuie să fi fost folosit frecvent, de exemplu pentru a produce sulițe sau pentru a face mânere pentru topoarele din piatră.

Utilizarea pietrei lustruite și-a făcut apariția în Australia paleolitică și în Europa mezolitică.

Pe de altă parte, prelucrarea metalelor este necunoscută în paleolitic, dar ceramica este folosită la realizarea statuetelor în paleoliticul superior.

Subdiviziuni

Paleoliticul arhaic

Început: acum 3,3 milioane de ani Industrii litice: Lomekwien, Oldowayen Unelte caracteristice: pietricele tăiate Cules fructe de pădure și ciuperci, cules insecte, vânătoare ocazională de animale mici

Paleoliticul inferior

Început: acum 1,76 milioane de ani Industrii: Acheulean, Tayacian, Clactonian Unelte caracteristice: topoare de mână cu cremene, satâre, suliță Cules, vânare animale mari Apare Omul de Neanderthal în Europa și Omul de Denisova în Asia cu cel puțin 450.000 de ani în urmă Utilizarea ocazională a focului necontrolat acum aproximativ 1,5 milioane de ani în Africa Controlarea focului în vetre acum aproximativ 400.000 de ani

În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules: unelte rudimentare din așchii și bolovani de râu cu o muchie tăioasă pentru cioplit, tăiat și răzuit atribuite „culturii de prund” (sud-vestul Europei până în sud-vestul Asiei și Sudul Africii).

Primele unelte din piatră au fost create prin cioplire cu alte pietre sau bețe, astfel încât luau diverse forme. Un prim exemplu îl constituie „toporașul de mână” în forma sâmburelui de migdală, lucrat prin lovituri date pe ambele fețe (Africa de Nord, zona centrală și de răsărit). Așchiile erau, de asemenea, utilizate pentru a da o formă pietrei prin răzuire sau dăltuire.

Printre artefactele aparținând omului de Cro-Magnon se numără și bastoane din os sau corn, bogat decorate și perforate. Inițial, s-a crezut că reprezentau simboluri de cult ale statutului unei persoane și au fost denumite sceptre ale puterii. În prezent, se știe că erau utilizate pentru îndreptarea vârfurilor de lance din piatră sau os. Omul de Cro-Magnon folosea și aruncătoare de lance, bastoane terminate cu un cârlig, de care se fixa arma. Datorită acestora, lăncile erau aruncate la distanță și cu putere mai mare.

Apare folosirea focului, schimbându-se, astfel, regimul alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică.

Paleoliticul mijlociu

Început: acum 350.000 de ani Industrii: Mousterian, Micoquian (Europa), Yabroudian, Mousterian (Orientul Mijlociu), Sangoen, Lupembian (Africa Centrală), Aterian (Africa de Nord) Unelte caracteristice: pumnale din piatră cioplită și sulițe de lemn cu vârfuri din piatră ascuțită Cules fructe, vânăre de animale mari Utilizarea ocrului Apariția lui Homo sapiens acum 300.000 de ani în Africa Primele ritualuri funerare în Orientul Apropiat, efectuate de de Homo sapiens în urmă cu aproximativ 118.000 de ani Primele manifestări estetice din Africa (pietre și oase gravate, scoici străpunse) de Homo sapiens acum aproape 100.000 de ani (Africa de Sud, Maroc)

În paleoliticul mijlociu, cerințele vânătorii au determinat îmbunătățiri ale armelor și apariția unor lame fin cizelate. Astfel, a luat naștere tehnologia lamei subțiri, constând în crearea unor lame lungi și înguste de piatră sau de corn, care erau utilizate ca vârfuri de lance sau harpoane.

Neanderthalul folosea arme de silex, răzuitoare (racloare) pentru curățarea pieilor de animale și cojitul lem­nului, vârfuri din silex pentru împuns și tăiat, folosite, probabil, și ca vârfuri de lance pentru vânătoare, vârfuri bicefale, mai reduse nu­meric: burine și gratoare întrebuințate pentru râcâit și tăiat.

În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului.

Paleoliticul superior

Început: acum 45.000 de ani Homo sapiens sosește în Europa în urmă cu aproximativ 45.000 de ani Industrii de tranziție în Europa: Uluzzian, Châtelperronian, Kozarnikian, Bachokirian, Szeletian, Lincombian-Ranisian- Jerzmanowician Industrii din Europa: Aurignacian, Gravettian, Solutrean, Magdalenian, Epigravettian, Azilian Industrii din Africa: Tshitolien Unelte caracteristice: lame din piatră retușată, răzuitoare, dălți din piatră, vârfuri de săgeți din piatră, unelte din oase și coarne de animale, harpoane, ace din os Dezvoltarea artei rupestre (Peșterile Chauvet, Cosquer, Altamira, Lascaux) și a sculpturii (statuetele Venus) Domesticarea câinilor în scop de vânătoare Dispariția omului de Neanderthal, a omului de Denisova, a lui Homo Flores

În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de silex pentru sulițe de aruncat, sau pentru săgețile lansate cu propulsorul. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului (pentru sulițe, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul Europei).

Antropogeneza