Renault S.A. (pronunțat ) este o companie franceză producătoare de autovehicule, fondată în 1899. Are sediul în Boulogne-Billancourt, Franța și este unul dintre cei mai mari producători de automobile din țară. Compania produce o gamă largă de vehicule, inclusiv mașini, camioane, autobuze și vehicule electrice. Renault este cunoscut pentru design-urile sale inovatoare și a fost lider în dezvoltarea vehiculelor electrice, în special în Europa. În urma alianței cu grupul japonez Nissan, a devenit unul dintre cei mai mari constructori auto din lume.
În anul 2010, grupul a raportat vânzări record de 2,63 de milioane de unități, datorită în parte succesului mașinilor cu prețuri reduse, după ce în anii anteriori a înregistrat scăderi din cauza crizei economice.Probleme pentru Dacia pe pietele emergente?, 4 februarie 2011, wall-stret.ro, accesat la 12 martie 2011
Istoria Primii ani (1899-1918) Corporația Renault a fost fondată în anul 1899 de cei trei frați Renault, Louis, Marcel și Fernand, dar și prin contribuția prietenilor lui Louis, Thomas Evert și Julian Wyer. Louis a fost cel care a avut ideea de a proiecta și construi câteva modele înainte de a-i coopta în echipă și pe frații lui, renunțând să mai lucreze la afacerea cu textile a părinților lor.
thumb|Fabrica Renault|200px|right
Primul autoturism Renault, Renault Voiturette 1CV, a fost vândut unui prieten de-al tatălui celor trei, dar nu înainte ca Louis să testeze autoturismul. Clientul a fost impresionat de modul în care micul autoturism se comporta pe drum. Cei trei frați sesizează că singura modalitate de promovare pentru produsele lor o reprezintă competițiile automobilistice, astfel Renault a avut parte de succes încă din prima cursă, ceea ce a condus la expansiunea companiei. Louis și Marcel au participat la curse automobilistice ca Paris-Trouville, Paris-Rambouillet si Paris-Ostende cu automobile produse de ei, dar în 1903 în timpul cursei Paris-Madrid, Marcel, care avea 31 de ani, a decedat în urma unui accident.
thumb|1903: Marcel Renault în timpul unei curse|200px|right
În aceeași cursă, alți 15 concurenți au suferit de pe urma accidentelor, și prin urmare organizatorii au fost nevoiți să anuleze cursa. Louis a suferit o imensă pierdere. Nu numai că își pierduse fratele, dar își pierduse și un mare susținător al ideilor sale. De atunci Louis nu a mai participat la competiții automobilistice, angajând piloți profesioniști care să apere prestigiul și culorile companiei în numeroasele competiții automobilistice din întreaga lume (Africa de Sud, Statele Unite, Cuba, America de Sud).
În 1906, modelul AK 90 CV câștigă primul Grand Prix. În anul 1909, Louis preia controlul total al companiei, după decesul fratelui său Fernand, deces venit după o lungă perioadă de suferință. Încă de la început, Renault a adus în industria auto o serie de inovații ce au contribuit la deschiderea unor noi orizonturi. Renault a fost primul producător de sedanuri și a brevetat turbosuflanta. Pe vremea aceea, autoturismele erau produse de lux, iar prețul minim pentru un Renault era de 3000 de franci francezi, o sumă importantă pentru care un muncitor obișnuit trebuia să muncească zece ani.
thumb|200px|right|26 septembrie 1918: tancul FT-17 folosit de trupele americane.
În anii dinaintea Primului Război Mondial, Renault a produs taximetre, autobuze și autocamioane comerciale. În timpul Primului Război Mondial (1914 - 1918), Renault a produs muniție, avioane militare, vehicule militare (ca de exemplu revoluționarul tanc Renault FT-17) dar și ambulanțe și grupuri electrogene. Renault a devenit lider mondial în producția de motoare de avion, avioanele echipate cu motoare produse de Louis stabilind record după record în ceea ce privește viteza de deplasare. Această performanță s-a atins datorită modului de proiectare, ceea ce a făcut ca Louis Renault să fie felicitat de Forțele Aliate pentru contribuțiile companiei sale la victorie. Ca urmare a acestui succes, sigla Renault ilustra un tanc victorios. După război, Renault a devenit cel mai mare și important producător privat din Franța, iar Louis Renault deținea 85% din acțiunile societății. Este construită o nouă uzină pe insula Seguin, la Billancourt; uzina reprezenta un simbol al prosperității.
În anul 1913, Louis introduce o nouă metodă de îmbunătățire a producției, metoda lui Taylor, însă muncitorii nu o priveau cu ochi buni. Louis văzuse această metodă în vizita de la Ford, unde a observat gradul ridicat de eficiență a acestui producător. În anii premergători Primului Război Mondial, fabrica avea 5.000 de angajați care produceau 4.200 de autoturisme pe an.
Perioada interbelică (1919-1938)
thumb|200px|right|1923: Modelul 40CV
În această perioadă, Louis Renault a lărgit gama de produse, introducând în producție și mașini agricole și industriale. Chiar și așa Renault s-a luptat cu explozia comenzilor pentru autoturismele accesibile, problemele cu stocul de autoturisme și cu forța de muncă, factori ce au încetinit progresul companiei. De asemenea, Renault a trebuit să găsească un mod eficient de distribuție a automobilelor; astfel în 1920 s-a semnat un contract de distribuție între Louis Renault și Gustave Gueudet, un afacerist din nordul Franței.
Înainte de Primul Război Mondial autoturismele Renault aveau un aspect aparte în special la partea frontală, datorită poziției neobișnuite a radiatorului care se afla în spatele motorului. În perioada de după război, 1920 - 1930, toate modelele Renault au început să aibă radiatorul în fața motorului. Astfel, în 1925, sigla de pe capota motorului își schimba forma, trecând la forma de romb, familiară astăzi.
Renault a produs o gamă largă de produse de la modele în serii mici la modele în serii foarte mari. De exemplu, 1928 a fost anul în care Renault a produs 45.809 de unități aparținând celor șapte serii de modele, începând cu a 6cv, a 10cv, Monasix, 15cv, Vivasix, 18/24cv și 40cv. Au existat opt stiluri de caroserie și cele mai lungi șasiuri erau disponibile pentru caroseriile tip trăsură. Modelele au fost produse la diferite dimensiuni, însă cele mici erau preferate de un număr mare de clienți.
În anul 1928 Renault decide să exporte automobilele sale și în Marea Britanie, operând o serie de modificări pentru ca modelele să corespundă condițiilor de trafic din Regat. În consecință modelele erau mai ridicate, aveau radiatoarele și caroseriile mai mari. Exporturile în Statele Unite s-au redus aproape la zero după ce atinseseră un maxim înainte de Primul Război Mondial. Modelul NM 40cv Tourer avea în Statele Unite un preț de peste 4.600 USD, similar cu prețul unui Cadillac V12 Tourer, iar limuzina închisă denumită „7” costa 6.000 USD, fiind mai scumpă decât un Cadillac V16 Limousine. Întreaga serie era construită într-un stil conservator. În anul 1927 a fost lansat modelul Vivasix – PG1, care era un model sportiv de lux. Avea o caroserie din fier și era echipată cu un motor cu 6 cilindri și o capacitate cilindrică de 3180 cc.
Modelul „de Grand Luxe Renaults”, cu un ampatament de peste 3,68 metri, a fost produs într-un număr limitat de exemplare în două versiuni de motorizare, de 6 și de 8 cilindri. Pentru modelele Grand Renault (NM, PI și PZ) din 1927 cu motorizarea cu șase cilindri în linie s-a introdus o suspensie spate cu prindere în trei puncte, ceea ce a determinat o stabilitate sporită în condițiile în care modelele atingeau viteze de peste 144 km/h. Modelul Reinastella cu 8 cilindri a fost introdus în 1929 și a stat la baza modelului Suprastella (1939).
Pentru seria Grand Renault, s-au utilizat cantități importante de aluminiu. Motoarele, frânele, transmisia, dar și alte componente ale mașinii erau din aluminiu. Din nefericire modelele au fost distruse în scopul recuperării aluminiului, care era necesar pentru producția de tehnică militară.
Perioada postbelică (1939-1971) În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu (10 mai 1940), avansând spre coasta Atlanticului. Fabrica Renault a fost preluată de nemți, fiind administrată de Daimler-Benz producând automobile pentru Germania Nazistă, în cele din urmă fabrica Renault de la Billancourt a fost printre primele ținte ale bombardamentului Forțelor Aliate venite să elibereze Franța de sub ocuparea nazistă. După eliberarea Franței, Louis a fost arestat și încarcerat la Fresnes, fiind acuzat de "relații comerciale cu dușmanii". Înaintea eliberării din 1944, Louis Renault a decedat în timp ce își pregătea apărarea. În urma necropsiei, s-a descoperit că decesul a survenit în urma fracturării gâtului. Acest indiciu pune sub semnul întrebării cauzele morții lui Louis Renault, sugerând faptul că acesta a fost ucis. După moartea sa, activele sale industriale au fost confiscate de guvernul provizoriu condus de Generalul Charles de Gaulle. Fabricile Renault au fost naționalizate devenind Régie Nationale des Usines Renault fiind conduse de Pierre Lefaucheux.
thumb|Renault 4CV|200px|right|1956: Modelul 4CV
În anii de după naționalizare, Renault a cunoscut o renaștere, ilustrată de lansarea modelului 4CV care avea motorul amplasat în partea din spate a mașinii. Modelul a fost lansat în 1946 și în scurt timp a arătat că este un rival redutabil al unor mașini celebre ca de exemplu Morris Minor și Volkswagen Beetle; succesul a constat în vânzări de peste o jumătate de milion de unități și i-a convins pe cei de la Renault să-l lase în producție până în 1961. De asemenea între anii 1951 și 1960 s-a produs modelul Renault Fregate, care dispunea de un motor de 4 cilindri și o capacitate cilindrică de 2 litri.
Renault s-a folosit de competițiile automobilistice pentru a promova modelul Renault 4CV, mașina câștigând de două ori cursa de 24 ore de la Le Mans și cursele Mille Miglia ca și raliul de la Monte Carlo.
thumb|Renault Dauphiene|200px|right|1956-1968: Renault Dauphiene, un model de succes
Înlocuitor pentru modelul 4CV a fost modelul Dauphine, care s-a vândut extrem de bine, astfel încât compania a extins producția și vânzările în alte țări, inclusiv Africa și America de Nord. În România, modelul s-a bucurat de un mare succes fiind importată ultima versiune numită Gordini. Însă în America de Nord, încă de la început (1960) autoturismul nu s-a vândut prea bine. Într-o încercare de a reveni la succesul obținut de 4CV, Renault a lansat două automobile care urmau să devină modele de succes, Renault 4 și Renault 8 (acesta a fost produs și în România – și se numea Dacia 1100) în 1961 și respectiv 1962. Renault 4 a fost produs până în 1992. Ambele autoturisme au continuat tradiția participărilor la cursele automobilistice; această tradiție a fost ulterior sprijinită de compania Alpine. Datorită succesului celor două modele, Renault a mai lansat în 1966 modelul Renault 16. Prin acest model Renault a creat primul hatchback din lume, apoi clasa subcompactă.
Era modernă (1972-1980) În 1972, Renault, a lansat un model compact și economic denumit Renault 5, anticipând criza de combustibil din 1973, modelul fiind vândut și în Statele Unite sub numele Le Car. În același an compania Renault devine Campioana Mondială de Raliuri prin rezultatele remarcabile obținute de Renault 5. 5-ul a rămas în producție până în 1984, când a fost înlocuit cu Super5. Rețeta a fost oarecum aceeași, Renault Super5 a moștenit formele părintelui său. Criza energetică a oferit companiei Renault șansa să recucerească piața nord-americană; în ciuda succesului de care s-a bucurat modelul Dauphine în Statele Unite în anii 1950, practic anii 1970 au însemnat pentru Renault dispariția de pe piața americană.