George Mihail Zamfirescu, știut și ca G.M. Zamfirescu (), a fost conducător de companii teatrale, poet, scriitor român, romancier și dramaturg, continuatorul speciei inaugurate în dramaturgia română de Mihail Sorbul, comedia tragică, prin piesele de teatru Domnișoara Nastasia (1927) și Idolul și Ion Anapoda (1935).
Datorită intuiței și gândirii sale, mult avansate timpului său, George Mihail Zamfirescu a fost nu numai perfect conectat curentelor artistice ale timpului său, dar și un serios deschizător de drumuri. Spirit liber, inovator în multiple direcții artistice, G. M. Zamirescu a fost parte a avangardei artistice românești, modernist, gândirist, dar, mai ales, un remarcabil constructor al literaturii și culturii românești interbelice.
Biografie A debutat în 1918 cu versuri publicate în „Literatorul”. A fost redactor la „Facla”, „Adevărul” ș.a., conducător de companii teatrale, director de scenă la Teatrul național din Iași (1933-1939). Primul său volum, „Flamura albă” (1924), cuprinde, tratate în spirit polemic, episoade de război și din anii imediat următori. După volumul de nuvele „Gazda cu ochii umezi” (1926) și „Madona cu trandafiri” (1931), roman al mediului provincial obtuz, Zamfirescu a conceput ciclul epic „Bariera”, dedicat periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum). Ciclul reconstituie, în tonalități realiste alternând cu altele naturaliste și folosind analiza psihologică, atmosfera pitorească și sordidă a periferiei bucureștene interbelice și relevă, în același timp, contradicția dureroasă dintre setea de puritate, de fericire și mizeria materială și morală a locuitorilor ei. Comedia tragică „Domnișoara Nastasia” (1927) este un emoționant tablou al aceleiași periferii, în care năzuința eliberării oamenilor simpli din cătușile unei existențe sufocante se dovedește irealizabilă. A mai scris piesele „Cuminecătura” (1925), „Idolul și Ion Anapoda” (1935), „Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el” (1939), culegerea de articole despre teatru „Mărturii în contemporaneitate” (1938). Ultima sa piesă, „Cântecul vieții”, al cărui manuscris este datat ianuarie 1938 - iulie 1939, a rămas neterminată din cauza bolii care i-a curmat viața. Cu o introducere de Valeriu Rîpeanu.
Este tatăl actriței Raluca Zamfirescu (1924 - 2008), multă vreme societară a Teatrului Național din București.
Vezi și Bogdan Amaru Raluca Zamfirescu
Bibliografie Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
Opere traduse
Városszéli szerelem. Ford. Bálint Tibor. Bukarest: Irod. Kiadó, 1964. 476p. A játékok lelke. Ford. Tamás Mária. Il. László Lenke. Bukarest: Ifj. Kiadó, 1967. 61p. (Mesetarisznya). Die Seele der Bleisoldaten Märchensäckel. /Proză/. Dt. von Sevilla Baer Răducanu. Ilustr. Lenke László. Bukarest: Jugendverlag, 1968. 59p. - Sufletul soldaților de plumb. Városszéli szerelem. Ford. Bálint Tibor. 2. kiad. Bukarest: Irod. Kiadó, 1970. 417p. Die ballade der verrückten; Auf den wellen des meeres. In’s Deutsche übertragen von dr. Albert Flachs. În: Anthologie Romänischer Lyrik: 1740-1900. /1925/, p.109-111. Fana. /Proză/. Trad. Eva Behring. În: Der Tod der Möve.1963, p.549-562.
Note
Legături externe
De pe maidan, cu dragoste..., 29 iulie 2009, Clara Margineanu, Jurnalul Național
Categorie:Nașteri în 1898 Categorie:Nașteri pe 13 octombrie Categorie:Decese în 1939 Categorie:Decese pe 8 august Categorie:Avangarda artistică românească Categorie:Bucureșteni Categorie:Decese în București Categorie:Directori de teatre români Categorie:Dramaturgi români Categorie:Editorialiști români Categorie:Modernism Categorie:Poeți români Categorie:Revista Gândirea Categorie:Romancieri români Categorie:Scriitori din București Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea