right|thumb|200px|Insula Paștelui, Sala y Gómez, America de Sud și insulele din vecinătate right|thumb|200px|Proiecție ortografică centrată pe Insula Paștelui
Insula Paștelui (sau Rapa Nui) este o insulă polineziană din sud-estul Oceanului Pacific, aflată în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian. Teritoriu special al statului Chile, anexată în 1888, Insula Paștelui este faimoasă pentru cele 887 de statui monumentale, denumite moai, statui a căror origine este încă necunoscută, fiind construite dintr-o marmură care nu se găseşte pe această insulă. Rapa Nui este considerată de către UNESCO drept patrimoniu universal, cea mai mare parte a insulei fiind declarată Parc Național (Parcul Național Rapa Nui). În urma degradădării din perioada modernă, insula a servit ca avertisment în ceea ce privește degradarea mediului și cea culturală, la care se poate ajunge prin exploatarea irațională a resurselor. În prezent această teorie este contestată de către etnografi și arheologi, care susțin că atât aducerea bolilor de către europeni cât și deportarea locuitorilor pe post de sclavi,B. Peiser (2005) From Genocide to Ecocide: The Rape of Rapa Nui Energy & Environment volume 16 No. 3&4 2005 sunt cauzele care au devastat populația indigenă în secolul XIX și au avut un impact social mult mai mare decât declinul mediului înconjurător. De asemenea, apariția de specii noi de animale pe insulă (cum ar fi șobolanii și oile), aduse de către coloniști, a avut un impact devastator asupra florei locale, care aproape că a dispărut între anii 1930-1960.
Numele Numele de „Insula Paștelui” a fost dat de către exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul vizitator european, care a descoperit insula în duminica Paștelui din 1722 în vreme ce căuta o altă insulă (Insula lui Davis) și a denumit-o Paasch-Eyland (Insula Paștelui în olandeză).O traducere făcută de Cornelis Bouwman în engleză a jurnalului lui Jacob Roggeveen, cu informații adiționale importante, a fost publicată la: Andrew Sharp (ed.), sub numele The Journal of Jacob Roggeveen (Oxford 1970). Numele oficial al insulei, în limba spaniolă, este Isla de Pascua, ceea ce înseamnă chiar „Insula Paștelui”.
Numele în limba rapa nui al insulei, „Rapa Nui” sau „Marea Vâslă”, a fost monetizat în urma raidurilor efectuate de către căutătorii de sclavi din secolul XIX, datorită asemănării cu numele Rapa, care aparține unei insule din arhipelagul Bass din Polinezia Franceză (Rapa Iti sau Mica Rapa)Invention of the name „Rapa Nui” Oricum, Thor Heyerdahl a susținut că, dimpotrivă, numele original era Rapa iar Rapa Iti era numele dat de către refugiați celeilalte insule.Heyerdahl a argumentat astfel: cele două insule au cam aceleași dimensiuni, prin urmare mare și mic nu are semnificație fizică ci istorică, denumirea de mare indicând locul de origine. În realitate, Insula Paștelui este de patru ori mai mare decât Rapa Iti. Heyerdahl a mai afirmat și faptul ar mai exista o insulă denumită „Rapa” și care s-ar afla pe lacul Titicaca, în America de Sud, dar nu există nici o hartă care să arate acest lucru.
Sunt câteva ipoteze care încearcă să precizeze care ar fi numele „originar” pentru Insula Paștelui, spre exemplu Te pito o te henua, adică „Buricul Pământului” sau „Capătul lumii”. Pito înseamnă și buric dar și cordon ombilical, iar insula era considerat a fi legătura dintre lumea celor vii (kainga) și lumea spirituală Po, care se afla în adâncurile oceanului, departe spre est. Atâta vreme cât Insula Paștelui este extremul estic al insulelor polineziene, este posibil ca numele să se refere la capătul lumii celor vii. După ce Alphonse Pinart, în lucrarea sa Voyage a l'Ile de Paques (1877), a tradus numele ca „Buricul Lumii”, al doilea înțeles al numelui s-a pierdut. Unele tradiții orale susțin că insula s-ar fi numit mai întâi Te pito o te kainga a Hau Maka, adică „Micul petec de pământ Hau Maka”.Thomas S. Barthel: The Eighth Land: The Polynesian Settlement of Easter Island (Honolulu: University of Hawaii 1978; originally published in German in 1974) Un alt nume atribuit insulei, Mata-ki-Te-rangi, înseamnă „Ochiul care privește spre cer”.
Localizare și geografia fizică a insulei Insula Paștelui este una dintre cele mai izolate insule locuite. „Vecinul” cel mai apropiat și care este locuit este Insula Pitcairn, aflată la 2075 kilometri spre vest. Insula Paștelui se regăsește la aceeași latitudine cu orașul Caldera (Chile) și se află la 3510 kilometri distanță de coasta chiliană. Insula Salas y Gomez se află la 415 kilometri spre est, dar este nelocuită.
Rapa Nui are o lungime de 24,6 kilometri și o lățime maximă de 12,3 kilometri, iar forma sa este asemănătoare unui triunghi. Suprafața insulei este de 163,6 km² și o altitudine maximă de 507 metri. În interiorul insulei se găsesc trei Rano (lacuri vulcanice cu apă dulce): Rano Kau în extremitatea sud vestică, Rano Raraku în est și Rano Aroi în vecinătatea vârfului Terevaka (507,41 metri), dar nu există nici un curs de apă permanent.
Clima și vremea Insula Paștelui are un climat umed subtropical (subtropical maritim). Cele mai joase temperaturi (în jur de 18 °C) se înregistrează în iulie și în august iar cele mai ridicate (în jur de 28 °C ) se înregistrează în februarie adică în sezonul de vară al emisferei sudice. Iernile sunt blânde. Luna cea mai ploiasă este aprilie și nu există un anotimp secetos. Precipitațiile au un nivel mediu anual de 1118 milimetri și, ocazional, pot surveni ploi torențiale, mai ales iarna (iunie – august).Easter Island Article in Letsgochile.com Insula este expusă în permanență vânturilor, ceea ce duce la o temperatură ambiantă mai scăzută decât este obișnuit la această latitudine. Deoarece insula se află poziționată în Anticiclonul Pacificului de Sud și în afara zonei de convergență intertropicale, aici nu apar furtuni de tip tropical (cicloane și uragane).Weather Easter Island Foundation
Geologie Insula Paștelui este o insulă vulcanică, creată de trei vulcani foarte apropiați, acum stinși. Terevaka este cel mai masiv dintre aceștia și se află în partea de nord. Ceilalți doi vulcani, Poike și Rano Kau, se află dispuși la est și sud împreună dând forma caracteristică, de triunghi, a insulei. Există, de asemenea, numeroase alte cratere secundare (Rano Raraku, Puna Pau) precum și peșteri vulcanice, inlcusiv galerii săpate în trecut de lavă. Inițial Poike a fost o insulă separată, dar materialul vulcanic aruncat de Terevaka a dus, cu timpul, la unirea cu Insula Paștelui. Rapa Nui este bogată în roci bazaltice și hawait, minerale bogate în fier și care prezintă o asemănare remarcabilă cu rocile magmatice din Arhipelagul Galapagos. Insula Paștelui, împreună cu insulițele din preajmă (Motu Nui, Motu Iti), reprezintă piscul unui vulcan submarin care se ridică la peste două mii de metri deasupra fundului oceanului. Insula Paștelui face parte din creasta Sala y Gomez, un lanț muntos submarin care începe cu muntele Pukao și continuă cu muntele Moai, munți submarini aflați la vest de Insula Paștelui, și se întinde 2700 de kilometri spre est, către creasta Nazca.Inst of Petrology Vol 38 Haase, Stoffers & Garbe-Schoneberg
Pukao, Moai și Insula Paștelui s-au format în ultimii 750.000 de ani iar cea mai recentă erupție a acestor vulcani a avut loc în urmă cu o sută de mii de ani. Aceștia sunt cei mai tineri munți din sistemul Sala y Gomez, sistem muntos care s-a format prin deplasarea Plăcii Nazca peste zona vulcanică din regiunea Insulei Paștelui.Inst of Petrology Vol 38 The Petrogenetic Evolution of Lavas from Easter Island and Neighbouring Seamounts, Near-ridge Hotspot Volcanoes in the SE Pacific - Haase, Stoffers & Garbe-Schoneberg Alte ipoteze cu privire la formarea insulei iau în considerare activitatea vulcanică din zona de fractură geologică în care se află situată insula. Oricum, din toată creasta Sala y Gomez, doar Insula Paștelui, câteva insulițe învecinate precum și insula Sala y Gomez se ridică deasupra nivelului oceanului. În prima jumătate a secolului XX au fost raportate emisii de abur din craterul Rano Kau, emisii care au fost și fotografiate de către administratorul insulei din acea vreme. Conform geologilor, activitatea vulcanică din zonă s-a încheiat în urmă cu zece mii de ani.
Istoria Insulei Paștelui
Istoria insulei Rapa Nui este frământată și controversată. Locuitorii săi au îndurat în decursul vremii perioade de foamete, epidemii, războaie civile, raiduri ale căutătorilor de sclavi, colonialism, despădurire aproape totală, declin demografic în câteva rânduri. Cu toate acestea, pascuanii au lăsat o moștenire culturală care le-a adus o faimă invers proporțională cu numărul lor. thumb|left|275px|Ahu Tongariki în apropiere de Rano Raraku, 15 moai ahu dezgropate și restaurate în 1990
Multă vreme s-a considerat că insula a fost populată pentru prima dată în anii 300-400 era noastră, cam în aceiași perioadă în care oamenii au ajuns în Hawai. Datări recente prin metoda C14 (carbon radioactiv) au împins perioadele de colonizare din aproape întreaga Polinezie cu câteva secole mai târziu. Astfel acum este acceptat că primii coloniști ai insulei au sosit aici undeva între 700 și 1100 era noastră. Conform tradiției orale, prima așezare umană a fost ridicată lângă plaja Anakena. Într-un studiu recent, realizat de arheologii Terry Hunt și Carl Lipo, se susține următoare idee: „Datările prin radiocarbon pentru cele mai timpurii straturi arheologice la Anakena conduc la concluzia că insula a fost colonizată relativ târziu, în jurul anului 1200. Impactul ecologic major asupra mediului precum și ridicarea statuilor monumentale au început foarte repede după ce insula a fost populată”.Hunt, T. L., Lipo, C. P., 2006. Science, 1121879. “Late Colonization of Easter Island” Jared Diamond precizează în cartea sa „Collapse - How Societies Choose to Fail or Succeed” (2004) că zona plajei Anakena este locul de debarcare care oferă cel mai bun adăpost împotriva valurilor plus un loc ideal pentru ridicarea canoelor pe uscat sau lansarea acestora la apă, prin urmare, pare extrem de probabil ca primii coloniști să întemeieze aici o așezare. Aceste afirmații contrazic alte date arheologice care, tot prin metoda de datare cu C14, au arătat că alte situri preced colonizarea de la Anakena cu mulți ani, mai ale la Tahai, unde viețuirea umană pare a fi cu câteva sute de ani mai timpurie decât la Anakena. Insula a fost, cel mai probabil, populată de către polinezieni care au ajuns acolo pe canoe sau catamarane. Acești navigatori au pornit fie din Insulele Marchize (la 3200 kilometri distanță) fie din Insulele Gambier (insula Mangareva, aflată la 2600 kilometri distanță). Atunci când căpitanul Cook a vizitat insula, unul dintre membrii echipajului său, care era polinezian din Bora Bora, a fost capabil să comunice cu locuitorii insulei. Limba cea mai asemănătoare cu pascuana este mangarevana: între cele două limbi se remarcă o similitudine de 80% în ceea ce privește vocabularul acestora. În 1999 a fost realizată o călătorie cu ambarcațiuni polineziene din insula Mangareva spre Insula Paștelui. Călătoria a durat 19 zile.