Observatorul din Viena

250ps|thumb|Observatorul din Viena

thumb|Luneta astronomică de 68 cm Observatorul din Viena (în ) este cea mai mare clădire din lume cu destinația de observator astronomic, edificiu inaugurat în anul 1883. În perioada Belle Époque a fost cel mai performant observator din lume. Totodată constituia kilometrul zero al Imperiului Austro-Ungar. Clădirea a fost proiectată de arhitecții Ferdinand Fellner și Hermann Helmer.Turm in Backstein-Architektur 1878 vollendet (PDF; 1,0 MB), Centralblatt der Bauverwaltung, 23 iunie 1883, p. 222, accesat pe 25 ianuarie 2016.

Istoric Primul observator a fost construit în 1753-1754 de către iezuiții de la Universitatea din Viena. Inițiatorul observatorului a fost profesorul Maximilian Hell, care anterior predase astronomia la Cluj, unde inițiase de asemenea un observator. La începutul secolului al XIX-lea Joseph Johann Littrow a decis mutarea observatorului de pe acoperișul fostului colegiu iezuit în afara orașului.

Între 1874 și 1879 a fost construită clădirea actualului observator, care a fost inaugurată de împăratul Franz Joseph în anul 1883. Cupola principală adăpostește o lunetă cu diametrul de 68 cm și cu o distanță focală de 10,5 m. În acea epocă era cea mai mare lunetă astronomică din lume.

Muzeul observatorului astronomic din Viena poartă numele primului director al observatorului, profesorul Maximilian Hell.

Directori thumb|Colegiul iezuit și Biserica Universității în sec. al XVIII-lea. Pe acoperișul colegiului se văd cele trei telescoape ale observatorului condus de Maximilian Hell.

Maximilian Hell, 1755–1792 Franz de Paula Triesnecker, 1792–1817 Johann Josef von Littrow, 1819–1840 Karl Ludwig von Littrow, 1842-1877 Edmund Weiss, 1877–1908 Kasimir Graff, 1928–1938 Bruno Thüring, 1940–1945 Kasimir Graff, 1945–1949 Josef Hopmann, 1951–1962 Josef Meurers, 1962–1979 Karl Rakos, 1979–1981

Werner Tscharnuter, 1981–1984 Michel Breger, 1984–1986 Paul Jackson, 1986–1994 Michel Breger, 1994–2005 Gerhard Hensler, 2006–2009 Franz Kerschbaum, 2009-2011 Manuel Güdel, 2011–2012 João Alves, 2012–2013 Bodo Ziegler, 2013-2018 Manuel Güdel, 2018-2022 Glenn van de Ven, 2022 - prezent

Note

Bibliografie Jürgen Hamel, Isolde Müller und Thomas Posch (Hrsg.): Die Geschichte der Universitätssternwarte Wien. Dargestellt anhand ihrer historischen Instrumente und eines Typoskripts von Johann Steinmayr. Harri Deutsch Verlag, Frankfurt am Main 2010, ISBN 978-3-8171-1865-6 (Acta Historica Astronomiae 38). Franz Kerschbaum, Thomas Posch: Der historische Buchbestand der Universitätssternwarte Wien. Teil 1: 15. bis 17. Jahrhundert. Peter Lang Publishing Group, Frankfurt am Main u. a. 2005, ISBN 3-631-52890-6. Karin Lackner, Isolde Müller, Franz Kerschbaum, Roland Ottensamer, Thomas Posch: Der historische Buchbestand der Universitätssternwarte Wien. Teil 2: 18. Jahrhundert. Peter Lang Publishing Group, Frankfurt am Main u. a. 2006, ISBN 3-631-53868-5. Peter Müller: Sternwarten in Bildern. Architektur und Geschichte der Sternwarten von den Anfängen bis ca. 1950. Springer-Verlag, Berlin u. a. 1992, ISBN 3-540-52771-0. Volker Witt: Die Universitätssternwarte in Wien. In: Sterne und Weltraum. Jg. 45, Heft 2, 2006, , S. 76–80.

Legături externe

Site oficial al observatorului ; Istoria observatorului ; Fotografii ale observatorului .

Vezi și Observator astronomic

Categorie:Observatoare astronomice din Austria Categorie:Universitatea din Viena Categorie:Muzee din Viena Categorie:Anii 1880 în arhitectură Categorie:Laboratoare Categorie:Clădiri realizate de Fellner & Helmer