Legiunea Română din Praga

Legiunea Română din Praga a fost o unitate militară formată din foști soldați și ofițeri austro-ungari constituită în Praga în 30 octombrie 1918, cu scopul declarat al concentrării, organizării și expedierii acestora spre Transilvania, pentru a se pune la dispoziția noilor autorități române. Formarea ei a fost direct legată de înființarea Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena, căruia i-a fost ulterior subordonată. Organizarea ei a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central.

Formațiunea a activat în perioada marcată de schimbările militare, politice și sociale care au culminat cu destrămarea și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, prin unitățile sale aducându-și contribuția la proclamarea independenței Cehoslovaciei, precum și la apărarea acestui act politic până la constituirea unei forțe armate proprii cehoslovace.

Odată cu restabilirea ordinii în Praga și cu consumarea ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea și-a considerat misiunea încheiată și s-a repatriat pe o rută care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv lămurit, comandamentul militar sârb a pus în practică dezarmarea forțele militare bine echipate ale Legiunii aflate în tranzit, aducându-și în acest mod contribuția la împiedicare formării unei armate proprii transilvănene. În cele din urmă toți soldații Legiunii au ajuns totuși în Transilvania și unitatea s-a autodizolvat în 2 decembrie la Cluj. Majoritatea membrilor acesteia s-au înrolat ulterior în Gărzile Naționale Române și în Armata Română din Transilvania.

Context

În ultimele zile ale lunii octombrie 1918, pe frontul din Italia Armata Austro-Ungară a suferit o înfrîngere decisivă în Bătălia de la Vittorio Veneto, înfrângere în urma căreia a fost deschisă o breșă în frontul acesteia. În paralel, o serie de mișcări sociale asociate luptei duse pentru autodeterminare de către naționalitățile Imperiului Austro-Ungar, au făcut inutile încercările împăratului Carol I și ale demnitarilor statului dualist, de a salva de la disoluție Dubla Monarhie. În acest context, prăbușirea armatei imperiale și emiterea de către împărat a manifestului „Către popoarele mele credincioase”, prin care supușii împăratului Carol au fost încurajați să își constituie consilii și senate militare, au creat condiții favorabile pentru înființarea unor senate și legiuni românești formate din foști militari austro-ungari.Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 236

La Praga, într-o conjunctură favorabilă concentrării și organizării soldaților români transilvăneni, în toamna anului 1918 s-au aflat Regimentul 2 Brașov (încărtiruit în cazarma „Franz Joseph”), o parte a Regimentului 51 Cluj (cu o componentă românească mai mare de 50 % Pállukács, Hajnal; Pop, Anamaria-Alexandra; Regimentul 51 Infanterie Cluj; în Lucrările Conferinței Naționale „Fragmente din trecut.Tinerii cercetători și Istoria” - Cluj-Napoca, 27-29 martie 2015; Presa Universitară Clujeană; Cluj; 2015; ISBN 978-973-595-876-3; p. 225) și Regimentul 37 Oradea (încartiruit în cazarma „Albrechts”). Pe data de 28 octombrie 1918 Consiliul Național Cehoslovac a proclamat independența cehilor, act asociat cu ocuparea principalelor instituții administrative și manifestații cu caracter național. În aceeași zi trupele românești concentrate în Praga au refuzat să tragă în manifestanții cehiRomânii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 237 pentru a înăbuși demonstratiile de stradă.Voluntarii români din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale..., Țuțu, 1968, p. 1141 Deoarece majoritatea unităților militare constituite din cehi – la acea vreme erau angajate în luptă în alte zone ale imperiului și constituirea unei forțe armate naționale era doar începută, liderii cehoslovaci mizând pe spiritul de solidaritate al românilor, au apelat la sprijinul acestor forțe militare pentru a opune rezistență unor eventuale acțiuni cu caracter represiv, cu atât mai mult cu cât în oraș se găseau și regimentele 68 Szolnok (maghiar) și 73 Eger (german).Mareș, Cristian; Revoluția din Ardeal din 1918 și Gărzile naționale române (I) ; Eroii neamului, An III Nr. 4 (9), dec. 2011, pp. 16-19; p.19

Constituirea Legiunii thumb|left|300px|Destrămarea Austro-Ungariei Încurajate de rapiditatea cu care cehii și-au declarat independența, trupele românești au procedat la organizarea unui corp expediționar care să să deplaseze în Ardeal, pentru a se pune la dispoziția noilor autorități române.Mircea, Ionela-Simona; Rememorări, 1918. Gavril Crișan despre Garda Națională de la Alba Iulia (pp. 178-186); în Armata română și patrimoniul național; Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei; București; 2010; ISBN 978-606-524-077-3; p. 179

Pe data de 30 octombrie 1918, la Turčiansky Svätý Martin s-a semnat „Proclamația poporului slovac”, prin care Slovacia a devenit parte a Cehoslovaciei.D. Vanko - L'udovít Boor și Ivan Bujna – personalități ale slovacilor evanghelici din România în secolul XX, Revista Bistriței XXVI/2012, p. 268; accesat la 19 martie 2016 În aceeași zi, ca urmare a inițiativei preotului militar Laurențiu Curea a avut loc o întrevedere a ofițerilor români din cazarma aflată la Praga a Regimentului 51 Cluj și s-au pus bazele unui Consiliu Național Român și ale unei formațiuni militare, prin care românii

Concomitent, s-a luat legătura și cu ofițerii celorlalte 2 regimente cu etnici români, pentru ca aceștia să se pună la dispoziția noilor autorități militare românești înființate. O delegație din rândul ofițerilor adunați a intrat în aceeași zi în legătură și cu liderii Consiliului Național Cehoslovac, pentru a-i asigura de sprijin. Noua formațiune militară în curs de constituire urma să asigure ordinea și securitatea în oraș, precum și pe o rază de 10 kilometri jurul acestuia, urmând să-și dea concursul inclusiv în cazul unei rezistențe maghiaro-germane.

Soldații români au continuat cu luarea unor măsuri asiguratorii. Astfel, fideli fiind în continuare ideii de imperiu, generalii Comandamentului austriac din Praga, Kestranek și Stonsche au fost arestați, soldații maghiari existenți au fost dezarmațiRomânii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 238 și membri organizației revoluționare paramilitare a sokolilor cehi de pe plan local, au fost înarmați cu armament din depozitele celor 3 regimente.

La 1 noiembrie 1918 Legiune Română din Praga s-a constituit oficial din efectivele reduse ale celor trei regimente preponderent românești (la care s-au adăugat și români din Regatul României căzuți prizonieriRomânii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 239) printr-o ședință în localul școlii germane, iar la 3 noiembrie în sala de gimnastică a acesteia, s-a sfințit drapelul românesc și s-a depus jurământul de credință față de națiunea română în forma stabilită de Consiliul Național Român Central, nou-înființat.

Organizare și funcționare Efectivele Legiunii care au numărat la 1 noiembrie 1425 de suflete, au crescut pe măsură ce soldații fostei armate austro-ungare au părăsit frontul pentru a se îndrepta spre casă, fie pe măsură ce din lagărele de prizonieri au fost eliberați alți soldați.

Comandant a fost desemnat căpitanul de rezervă Alexandru Simon din Regimentul 2 Infanterie, secondat de locotenentul Zeno Herbay. Preotul militar Laurențiu Curea a fost delegat administrator și sublocotenentul Gavril Câmpeanu, secretar. S-au creat 3 trei resorturi conduse fiecare de un responsabil: „Intendența” (responsabil sublocotenent Gavril Câmpeanu), „Serviciul de legătură cu Consiliul Național Cehoslovac” (responsabili subofițerii cunoscători ai limbii cehe Octavian Bohățel și Horia Petra Petrescu) și „Serviciul medical” (responsabil medicul Brutus Macavei). Împărțirea efectivului s-a făcut în cinci companii. Cu scop de individualizare a soldaților, din 9 noiembrie 1918 comandantul acesteia a dispus renunțarea la vechile însemne imperiale și purtarea în locul acestora la braț și pe chipiu a unei panglici tricolore cu inscripția „Legiunea Română”.Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 240

În perioada 4–24 noiembrie 1918, comandamentul Legiunii a luat o serie de măsuri în ceea ce privește asigurarea unor condiții acceptabile de igienă, instituirea ordinii și disciplinei, echiparea și înarmarea, organizarea unei propagande active contra ideilor propagate de Revoluția bolșevică din Rusia și asigurarea cu rapiditate a asistenței militare. Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziția Legiunii române un spațiu pentru încărtiruire, armament, alimente, medicamente și o soldă zilnică.

Printr-o declarație, conducătorii Legiunii Române din Praga s-au subordonat Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena (îndrumat de trimisul Partidului Național Român din Transilvania, Iuliu Maniu), organism care-și propusese gruparea și organizare în jurul său a soldaților și ofițerilor români din vestul Dublei Monarhii și care la data de 1 noiembrie trimesese o delegație (formată din ofițerii Petru Popovici și Emil ColbaziGroza, Mihai-Octavian; Drumul spre Alba-Iulia trece prin Viena. Activitatea Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena (31 octombrie-27 noiembrie 1918); Administrație românească arădeană Studii și comunicări din Banat – Crișana, Vol. X; "Vasile Goldiș" University Press; Arad; 2015; ISBN 978-973-664-439-9, pp. 163-179; ; p. 170) la Praga. Pentru a colabora eficient Legiunea Română din Praga a trimis un delegat ca membru al Senatului Militar Român Central.

Activitate Pe parcursul lunii noiembrie 1918, s-au depus eforturi semnificative cu scopul de a localiza, concentra, organiza și încadra în continuare soldați români din fosta armata austro-ungară în cadrul Legiunii.

Conform înțelegerii încheiate de partea română (reprezentată de ofițerii Gheorghe Repede, Laurențiu Curea și V. Cioban) cu liderii Consiliului Național Cehoslovac (reprezentat de dr. Scheiner), militarii Legiunii au contribuit la menținerea ordinii în Praga, precum și la sprijinirea acțiunilor desfășurate de Regimentul 28 ceh. De asemeni, au participat la lucrările de fortificare și întărire a cazărmilor militare și a altor puncte importante din oraș, pentru ca acesta să facă față în eventualității declanșării unei eventuale intervenții de represiune, după cum au contribuit la repunerea în funcțiune a unor activități industriale, a unor clădiri și a unor instalații dezafectate necesare reluării activității economice. Este de menționat că, succesov unei la solicitări de ajutor din partea Consiliului Național Ceh, o parte din trupele române din Viena organizate și încadrate de către Senatul Militar Român Central (anume fostul Regiment 2 de la Brașov, sub comanda colonelului Alexandru Simion) au fost trimise la Praga , pentru a ajuta la calmarea manifestările naționaliste ale celor care erau încă adepții ideii de imperiu și a asigura liniștea.Groza, Mihai-Octavian; Iuliu Maniu și activitatea Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena (31 octombrie-27 noiembrie 1918); Caiete Silvane, septembrie 2013, p. (6 - Nr. de ordine)