Gărzile Naționale Române au fost organe de asigurare a ordinii publice și de apărare a drepturilor naționale rezultate din principiul autodeterminării, al libertății și unității naționale, constituite în cursul lunilor noiembrie-decembrie 1918 în ținuturile locuite de români dintre Carpați, Tisa și Dunăre. Ele au fost organizate de către Consiliul Național Român Central și subordonate acestuia și, alături de Consiliul Dirigent au avut calitatea de organisme executive.
Instituția Gărzilor Naționale Române nu a fost însă proprie doar Transilvaniei, ea întâlnindu-se și în Bucovina în zona Dornelor, precum și pe malul Mării Adriatice la baza navală austro-ungară Pola.
Deși recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, aceste Gărzi au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea lor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Asigurarea cu mijloace tehnice de luptă a unităților a avut la bază preluarea de armament de la vechile structuri. Structura de comandă s-a ierarhizat pe cadrul existent în areale administrative și s-a subordonat unui Stat Major dependent de Consiliul Național Român Central, aflat mai întâi la Arad și mutat ulterior la Sibiu.
Prin natura lor, au constituit o forță care a preluat rolurile poliției locale și jandarmeriei pe fondul dezorganizării administrației austro-ungare și, până la intrarea trupelor regulate române în Transilvania, și pe cel al armatei. Simultan, Gărzile și-au asumat și un rol politic, servind atât ca mesageri și propagandiști ai hotărârilor și deciziilor Consiliului Național Român Central și ai consiliilor locale, cât și uneori ca factori de opoziție activă politică, administrativă și militară față de guvernul de la Budapesta.
Desființarea lor s-a produs fie forțat, prin decizii ale administrațiilor militară franco-sârbă din Banat, sau maghiară situată la vest de linia de demarcație impusă de condițiile armistițiului dintre Aliați și Ungaria, fie pe fondul consolidării administrației românești în teritoriile eliberate, caz în care o parte din membrii Gărzilor au continuat să servească în calitate de voluntari în noua Jandarmerie sau în Armata de Transilvania.
Constituire Cadru Gărzile Naționale Române au fost organizatePartidul Național Român din Transilvania și problema unirii; Nuțu; 1968; Studii...; p. 1026, 1028 de către Consiliul Național Român Central și au fost subordonate acestuia.Partidul Național Român din Transilvania și problema unirii; Nuțu; 1968; Studii...; p. 1017 Constituirea lor a avut loc la sfârșitul anului 1918 în intervalul noiembrie-decembrieContribuția armatei române la preluarea puterii..., Grad, 2010, p.70 în arealul locuit de elementul etnic român dintre Tisa, Carpați și DunăreContribuția armatei române la preluarea puterii..., Grad, 2010, p.58-59 și s-a făcut în paralel cu cea a Consiliilor Naționale locale.Istoria României. Transilvania – Vol. II – cap. IV, Știrban – Iancu – Țepelea – Mihai Racovițan, 1997, p. 17 PDF Ordinul guvernului ungar a fost ca aceste gărzi să jure credință statului maghiar.Revoluția din Ardeal din 1918 și Gărzile naționale române, Mareș, Eroii Neamului, Nr. 4 (9), Decembrie 2011, p. 17 La Cluj, încă din 4 noiembrie, Senatul Național Român (subordonat ulterior Consiliului Național Român Central) a fost de acord cu Consiliul Național Maghiar local să recunoască pe generalul Siegler drept comandant al tuturor Gărzilor Naționale și concomitent a primit o sumă substanțială de bani de la guvernul maghiar cu scopul de a finanța separat Garda Națională Română.Revolutions and national movements after the collapse of the monarchy (1918-1919), in History of Transylvania, Vol. III – From 1830 to 1919, Zoltán, Subsection: The Political Activization of the Romanian Middle Class Ulterior, la cererea reprezentantului Consiliului Național Român Central – Iuliu Maniu și a ambasadorului român de la Budapesta, ministrul de război al Ungariei – Bartha, recunoscând organizarea națională și militară a românilor din Transilvania, a dat o ordonanță prin care românii nu au mai fost obligați să depună jurământ pe drapelul maghiar.Revoluția din Ardeal din 1918 și Gărzile naționale române, Mareș, Eroii Neamului, Nr. 1 (10), Martie 2012, p. 14
În data de 6 noiembrie Consiliul Național Român Central în Manifestul intitulat „Către națiunea română”,Evoluții hotărâtoare în mișcarea de eliberare și unitate națională ... Pregătirea Marii Adunări Naționale, Marinescu, 2013 i-a chemat pe români să Soldaților români întorși de pe front li s-a cerut să intre în aceste gărzi pentru a contribui la menținerea ordinii, astfel încât națiunea română să apară în fața lumii Comunicatului emis după ședința Consiliului din 9 noiembrie 1918, a precizat rolul important care urma să revină acestor tipuri de unități, a căror formare a reprezentat unul dintre obiectivele esențiale ale strategiei mișcării de eliberare și unitate națională a românilor transilvăneni. Având în vedere crearea unei armate independente, Consiliul Național Român Central a stipulat că toți militarii români erau „soldați ai Consiliului Național Român”. Succesiv negocierilor de la Arad cu ministrul ungar Oszkár Jászi, duse după nota ultimativă din 9 noiembrie dată de acest Consiliu Guvernului ungar, prin care a solicitat preluarea suveranității asupra teritoriilor transilvănene, s-a cerut de către membrii consiliului 10 milioane de coroane, arme și asistență tehnică pentru Garda Națională Română. Ministrul ungar al apărării a început să se conformeze, dar transferul de armament a fost în curând oprit.Revolutions and national movements after the collapse of the monarchy (1918-1919), in History of Transylvania, Vol. III – From 1830 to 1919, Zoltán, Subsection: Negotiations at Arad
Organizare În cursul intervalului noiembrie-decembrie, înființarea Gărzilor a cunoscut o amploare deosebită,Istoria României. Transilvania – Vol. II – cap. IV, Știrban – Iancu – Țepelea – Racovițan, 1997, p. 137 PDF la sfârșitul lunii noiembrie numărul celor înrolați fiind de 8.000-10.000.Istoria României. Transilvania – Vol. II – cap. IV, Știrban – Iancu – Țepelea – Racovițan, 1997, p. 154 PDF Conform cu directivele Consiliului, exista obligația de a fi înființată în fiecare comună cu majoritate română o Gardă Națională, aceste structuri locale fiind organe executive ale Consiliilor Naționale din arealele respective, care au avut rolul de a le înființa.Kovács, I.; Popeangă, V.; Lupta țărănimii din Transilvania din toamna anului 1918 pentru unirea cu România; 1968; Studii ...; p. 1082 Cei trimiși de Consiliul Național Român Central să organizeze Gărzile au fost în bună parte fii sau frați ai unor muncitori sau țărani ori au provenit din rândurile micii intelectualități, fiind legați de țărani și de viața acestora.Istoria României. Transilvania – Vol. II – cap. IV, Știrban – Iancu – Țepelea – Racovițan, 1997, p. 19 PDF La înființarea gărzilor la sate și-au adus aportul și ofițeri ai Biroului de Informații al Secției Militare (echivalent al Ministerului de Război) a Consiliului Dirigent.Tănase, Tiberiu, Col. (r) Dr.; Biroul de Informații al Secției Militare din Transilvania și rolul sau în campania pentru apărarea României Mari ; Clipa, Ediția: 1191 - 21 decembrie 2015 - Anul XXV; accesat la 05 iunie 2016 În mod practic, ele au apărut alături de gărzile similare maghiare, proporțional cu structura populației. Gărzi asemănătoare au fost create, în afară de maghiari, și de secui sau sași.
Formarea gărzilor în mediul rural a fost rezultanta unui efort de convingere dus de elita satelor. Un rol semnificativ a revenit în acest context tandemului preot-învățător (ce aparținea elitei tradiționale), tandem care a avut atât calitatea de instanță simbolică validată comunitar, cât și un puternic grad de reprezentativitate și o capacitate mare de mobilizare. Alături de elita tradițională, noua elită întoarsă de pe front a venit cu un semnificativ capital de imagine.Dăncilă Ineoan, Andreea; Memory of the War and the Revolution in the Mureș County in Comunication, Context, Interdisciplinarity – Studies and Articles, Volume III, Section: Journalism; „Petru Maior” University Press; 2014; pp. 230-240 (p. 237); accesat la 05 iunie 2016
Structură Conform statutului acestor Gărzi, în compunerea lor trebuia să intre numai elemente de mare încredere, indiferent de religie. Gărzile rurale au fost structurate după principiul teritorial, efectivele recomandate fiind de maxim 5 % din totalul locuitorilor. De regulă comandantul trebuia să fie ofițer, iar în lipsa acestuia un subofițer. Membrii gărzilor au putut folosi atât uniformele vechii armate austro-ungare – însă fără însemnele acesteia, cât și haine civile.Rememorări, 1918. Gavril Crișan despre..., Mircea, 2010, p. 179 Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brasardă tricoloră pe brațul stâng, pe care să figureze inscripția „Garda Națională Română” și să fie înscrisă denumirea exactă a formațiunii căreia îi aparțineau.
Deși în compunerea lor au intrat și muncitori, țărani sau intelectuali, au avut o pronunțată structură militară,Istoria României. Transilvania – Vol. II – cap. V, ***, 1997, p. 5 PDF (nr. de ordine, 845 ?) deoarece în compunerea gărzilor au intrat în majoritate oameni veniți de pe frontPartidul Național Român din Transilvania și problema unirii; Nuțu, 1968; Studii...; p. 1015 și organele superioare ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Compoziția lor a reflectat însă structura socială a populației și organizarea lor s-a făcut pe baza principiilor democratice, caracterizându-se prin preponderența elementului popular și prin alegerea democratică a comandanților.
Revenirea în Transilvania a peste 50.000 de foști militari români ai Armatei Austro-Ungare a avut un rol benefic în ceea ce privește formarea Gărzilor. Pregătirea acestora din punct de vedere politic și organizatoric militar fusese deja făcută prin activitatea Senatului Militar Român Central din Viena. Recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, toți cei admiși de către consiliile naționale trebuind să depună un jurământ prescris. Deși numărul membrilor acestor gărzi putea fi așadar de maxim 5 % din numărul locuitorilor, totuși în multe comune s-au înrolat în acestea toți bărbații cu vârste între 18 și 50 de ani (cum s-a întâmplat în localități precum Turnu, Rîureni, Chiraleș sau Plugova, unde tot satul s-a considerat mobilizat în Garda Națională).Istoria militară a poporului român, Vol V, ***, 1988, p. 755 La butonieră, membrii Gărzilor purtau Tricolorul, la fel ca cei ai Consiliilor Naționale.
Înarmarea lor s-a făcut fie din depozitele de armament preluate de respectivele consilii, fie cu armament al unor unități militare sau de jandarmi dezarmate, sau cu cel propriu al unor soldați care își părăsiseră unitățile militare. Solda a fost stabilită pentru ofițeri la 30 de coroane, iar pentru gardiști la 20, hrana lor urmând să fie asigurată de comunitatea locală. Întreținerea gărzilor s-a făcut de către consiliile naționale fie prin contribuții benevole, fie prin dări proporționale, cele mai multe funcționând însă fără plată.