Poveste fără sfârșit sau Poveste fără de sfârșit (titlu original: Die unendliche Geschichte) este un film american, britanic și german din 1984 regizat de Wolfgang Petersen. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Noah Hathaway, Barret Oliver și Tami Stronach. Scenariul este bazat pe romanul Povestea fără sfârșit de Michael Ende. Cântecul filmului a fost înregistrat de Limahl.

Rezumat Bastian Balthazar Bux este un băiat timid și retras, pasionat de lectură, care suferă încă după moartea mamei sale și este frecvent hărțuit de colegii de școală. Într-o dimineață, fugind de aceștia, se refugiază într-o librărie unde îl întâlnește pe misteriosul librar Carl Conrad Coreander. Bastian observă o carte intitulată ''Povestea fără sfârșit'' și, atras de ea, o ia pe ascuns. În loc să meargă la ore, se ascunde în podul școlii și începe să citească.

Cartea prezintă tărâmul fantastic Fantasia, amenințat de o forță misterioasă numită „Nimicul”, care distruge treptat întreaga lume. În același timp, Împărăteasa Copilă, conducătoarea Fantasiei, este grav bolnavă. Un tânăr războinic pe nume Atreyu este ales pentru a porni într-o misiune de salvare și pentru a descoperi leacul care ar putea vindeca Împărăteasa și, implicit, Fantasia.

Atreyu pornește la drum împreună cu calul său, Artax. În Mlaștinile Tristeții, Artax este copleșit de disperare și se scufundă în mlaștină, în ciuda încercărilor lui Atreyu de a-l salva. Rămas singur, băiatul continuă căutarea și îl întâlnește pe Morla, o uriașă țestoasă bătrână, care îl îndrumă către Oracolul Sudic.

Pe drum, Atreyu este salvat de Falkor, un dragon al norocului, care îl duce la locuința piticilor Engywook și Urgl. După ce trece prin porțile Oracolului, Atreyu află că Împărăteasa nu poate fi vindecată decât dacă un copil din lumea oamenilor îi oferă un nume nou. El pornește în căutarea granițelor Fantasiei, sperând să găsească o cale de a ajunge în lumea oamenilor.

Între timp, Bastian devine tot mai implicat în poveste și începe să observe că evenimentele din carte par să îi răspundă direct. Atreyu descoperă că Fantasia nu are granițe propriu-zise și că distrugerea ei este legată de pierderea imaginației oamenilor. El îl întâlnește și pe Gmork, o creatură asemănătoare unui lup, care slujește Nimicul. Gmork îi explică faptul că Fantasia este alcătuită din visele și speranțele oamenilor, iar Nimicul se extinde pe măsură ce aceștia încetează să mai creadă și să-și folosească imaginația.

După moartea lui Gmork, Atreyu și Falkor încearcă să ajungă la Turnul de Fildeș, reședința Împărătesei, însă Fantasia este aproape complet distrusă. Atreyu ajunge în cele din urmă la Împărăteasa Copilă, care îi dezvăluie că misiunea lui a avut scopul de a-l aduce pe Bastian până în acel moment al poveștii. Ea știe că Bastian citește cartea și îl imploră să îi dea un nume nou.

Bastian își dă seama că este parte din poveste și, depășindu-și teama, strigă un nou nume pentru Împărăteasă. Imediat după aceea, Fantasia dispare aproape în întregime, rămânând doar un singur grăunte de nisip. Împărăteasa îi explică lui Bastian că el poate reconstrui lumea prin dorințele și imaginația sa.

Bastian își folosește prima dorință pentru a reface Fantasia, readucând la viață locurile și personajele dispărute, inclusiv pe Artax. În final, el zboară pe Falkor și revine în lumea reală, unde îi urmărește pe băieții care îl hărțuiseră, făcându-i să fugă speriați.

Producție Povestea fără sfârșit a fost regizat de Wolfgang Petersen, care a scris scenariul împreună cu Herman Weigel, pe baza romanului omonim al lui Michael Ende. Producția a fost realizată în principal de Neue Constantin Film și Bavaria Film, cu participarea Westdeutscher Rundfunk și Producers Sales Organization.

Filmul a avut un buget de aproximativ 25 de milioane de dolari, fiind la momentul realizării sale cea mai costisitoare producție din istoria cinematografiei vest-germane. Pentru realizarea sa au fost reuniți aproximativ 200 de specialiști, iar cea mai mare parte a secvențelor fantastice a fost filmată la Bavaria Studios, lângă München.

Producția s-a bazat pe un număr mare de decoruri, machete, creaturi mecanice și efecte optice. Pentru filmările cu efecte speciale a fost construit la Bavaria Studios unul dintre cele mai mari platouri cu ecran albastru existente la acea vreme. Creaturile din Fantasia au fost realizate în mare parte prin animatronice și păpuși mecanice, imaginile fiind ulterior combinate cu picturi mate, machete și alte efecte optice.

Falkor, dragonul norocului, a fost realizat sub forma unei creaturi mecanice de mari dimensiuni, fiind operat de mai mulți tehnicieni. Alte personaje fantastice, printre care Morla, Gmork și Mâncătorul de Piatră, au necesitat la rândul lor mecanisme complexe și decoruri construite special pentru film.

Deși cea mai mare parte a producției s-a desfășurat în Germania de Vest, unele dintre scenele din lumea reală a lui Bastian au fost filmate în Vancouver, Canada, iar pentru anumite peisaje din Fantasia au fost folosite locații din Spania.

Adaptarea cinematografică acoperă aproximativ prima jumătate a romanului lui Michael Ende. Autorul fusese implicat inițial în dezvoltarea proiectului, însă a devenit profund nemulțumit de modificările aduse poveștii. După o proiecție privată din martie 1984, Ende s-a distanțat public de film și a solicitat ca numele său să fie retras din producție, considerând că adaptarea modificase sensul fundamental al operei sale.

În ciuda opoziției autorului, filmul a fost lansat în 1984 și a devenit prima ecranizare cinematografică a romanului Povestea fără sfârșit.

Muzica Muzica originală a filmului a fost compusă în principal de Klaus Doldinger, cunoscut și pentru coloana sonoră a filmului Das Boot. Partitura sa orchestrală însoțește atât scenele din lumea reală, cât și secvențele fantastice din Fantasia.

Pentru versiunea internațională și americană a filmului, producătorul și compozitorul italian Giorgio Moroder a realizat muzică suplimentară și a produs tema principală, „The NeverEnding Story”. Piesa a fost compusă de Moroder, pe versuri de Keith Forsey, și interpretată de Limahl, fostul solist al formației Kajagoogoo.

Înregistrarea include și vocea cântăreței americane Beth Anderson, necreditată inițial. Cântecul a devenit unul dintre cele mai cunoscute elemente asociate filmului și a avut succes internațional, ajungând în Top 5 în Regatul Unit și în mai multe țări europene, precum și pe locul 17 în clasamentul american ''Billboard'' Hot 100.

Versiunea germană originală a filmului diferă din punct de vedere muzical de cea distribuită internațional. Aceasta utilizează exclusiv muzica lui Klaus Doldinger și nu include nici compozițiile suplimentare ale lui Giorgio Moroder, nici cântecul interpretat de Limahl.

Lansare Povestea fără sfârșit a avut premiera în Germania de Vest la începutul lunii aprilie 1984. Filmportal.de consemnează o premieră la München, la Mathäser Filmpalast, la 4 aprilie 1984, iar lansarea comercială germană a avut loc la 6 aprilie.

În Statele Unite, filmul a fost distribuit de Warner Bros. și lansat la 20 iulie 1984.

Filmul s-a bucurat de un succes important în Germania de Vest, unde a atras aproximativ 4,8 milioane de spectatori în cinematografe, devenind al doilea cel mai urmărit film al anului 1984 pe piața germană.

Premii și nominalizări

Premiile Bambi (1984) – premiul pentru film național, acordat regizorului Wolfgang Petersen, producătorului Bernd Eichinger și compozitorului Giorgio Moroder. Goldene Leinwand (1984) – premiu acordat pentru succesul comercial al filmului în Germania. Premiile Saturn (1985) – Noah Hathaway a câștigat premiul pentru cea mai bună interpretare a unui actor tânăr. Filmul a mai fost nominalizat la categoriile cel mai bun film fantastic și cea mai bună muzică, pentru Giorgio Moroder și Klaus Doldinger. Deutscher Filmpreis (1985) – Rolf Zehetbauer a primit Filmband in Gold pentru scenografia filmului. Bayerischer Filmpreis (1985) – producătorii Bernd Eichinger, Dieter Geissler și Günter Rohrbach au primit premiul pentru cea mai bună producție. Young Artist Awards (1985) – filmul a fost nominalizat pentru cel mai bun film de familie, iar Noah Hathaway și Barret Oliver au fost nominalizați pentru interpretările lor. Tami Stronach a primit o nominalizare pentru cea mai bună actriță tânără în rol secundar. Fantasporto (1985) – Wolfgang Petersen a fost nominalizat la International Fantasy Film Award pentru cel mai bun film. Jupiter Awards (1985) – filmul a primit nominalizări pentru cel mai bun film internațional și pentru cea mai bună actriță internațională, Tami Stronach.

Distribuție Barret Oliver ca Bastian Balthazar Bux. Noe Hathaway ca Atreyu. Tami Stronach ca Împărăteasa Copilăroasă, cea căruia Bastian îi dă noul nume de "Copilul Lunii". Alan Oppenheimer ca vocile lui Falkor, Gmork, Rock Biter și a naratorului. Thomas Hill ca dl Coreander. Adânc Roy ca Teeny Weeny, un mesager călare pe un melc de curse. Tilo Prückner ca Nighthob, un mesager călare pe un liliac narcoleptic. Moses Gunn - Cairon, slujitor al Împărătesei. Sydney Bromley ca Engywook, un om de știință gnom. Patricia Hayes ca Urgl, soția lui Engywook și o vindecătoare. Gerald McRaney ca dl Bux, văduv, tatăl dependent de muncă al lui Bastian. Darryl Cooksey, Drum Garrett și Nicholas Gilbert ca Ethan, Todd, Lucas, cei care îl chinuiesc pe Bastian.

Note

Legături externe

Vezi și Michael Ende

Categorie:Filme din 1984 Categorie:Filme fantastice americane Categorie:Filme în limba engleză Categorie:Filme regizate de Wolfgang Petersen Categorie:Filme fantastice din anii 1980 Categorie:Filme fantastice germane Categorie:Filme fantastice britanice Categorie:Ecranizări de romane Categorie:Ecranizări de romane germane Categorie:Filme bazate pe romane fantastice Categorie:Filme de fantezie înaltă Categorie:Filme cu acțiunea în mlaștini