Russula aurea (Christian Hendrik Persoon, 1796), sin. Russula aurata (William Withering ex Elias Magnus Fries, 1838)Index Fungorum denumită în popor hulubiță aurieDenumire RO 1 sau numai hulubiță,Denumire RO 2 este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe teren mai mult sau mai puțin calcaros solitară sau în grupuri mai mici, în păduri de foioase și de conifere, de la câmpie la munte, din iulie până în octombrie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 372-373, ISBN 3-405-11774-7Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 506, ISBN 3-85502-0450

Descriere thumb|left|165px| Bres.: R. aureata Pălăria: este de mărime medie pentru ciuperci plin dezvoltate cu un diametru de aproximativ 5-10 cm, inițial semisferică cu marginea răsfrântă spre picior, apoi boltită, în sfârșit plată și ușor adâncită în centru cu margini atunci răsucite. Cuticula care poate fi cojită numai parțial, este netedă și lucioasă, umedă în tinerețe, striată câteodată fin radial la periferie. Culoarea pălăriei diferă, putându-se schimba de la tipicul roșu înfocat sau roșu cu pete viu galbene spre galben de lămâie. Lamelele: sunt strânse, bifurcate, cam late și de aceeași lungime, țăndărind, precum unite cu piciorul și puțin decurente. Ele sunt pentru mult timp palide, apoi de culoare galben de lămâie sau galben de crom. Piciorul: are o înălțime de 4-8 cm și o lățime de 1,5-2,5 cm, fiind cilindric, cărnos, tare și plin, la maturitate complet împăiat cu o suprafață deseori ridată. Tija este de obicei albă până la galben deschis, având uneori tonuri maronii deseori cu pete mici brune. Carnea: este densă și foarte compactă, câteodată chiar granuloasă, cu miros imperceptibil și gust dulceag. Coloritul este alb, nu devenind gri la contact cu aerul. Carnea pălăriei sub cuticulă este colorată galben. Caracteristici microscopice: are spori cu o mărime de 9-11 x 7,5-10 microni, aproape rotunzi și ascuțit-reticulari, pulberea lor fiind galbenă. Reacții chimice: Buretele se decolorează cu sulfat de fier într-un ocru-roz palid.

Confuzii Hulubița este ușor de recunoscut datorit culorii pe care o au lamelele și carnea pălăriei sub cuticulă. La o privire superficială, ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile Russula decipiens,Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 398-399, ISBN 88-85013-25-2 Russula decolorans,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 376-377, ISBN 3-405-11774-7 Russula flava,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 324-325, ISBN 3-405-12124-8 Russula integra,Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 197-198, 200, ISBN 3-426-00312-0 Russula mustelina, Russula paludosa,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 378-379, ISBN 3-405-11774-7 Russula rosea sin. Russula lepida, Russula rosacea,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 396-397, ISBN 3-405-11774-7 Russula vesca (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 404-405, ISBN 3-405-11774-7 sau Russula xerampelina.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 412-413, ISBN 3-405-12081-0

Dar de asemenea soiul poate fi confundat cu specii iute sau otrăvitoare ca Russula emetica (cea mai toxică),Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 194-196, ISBN 3-426-00312-0 Russula luteotacta,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 352-353, ISBN 3-405-12124-8 Russula mesospora sin. Russula intermedia,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 344-345, ISBN 3-405-12124-8 Russula persicina,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 340-341, ISBN 3-405-12124-8 Russula pseudointegra,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 360-361, ISBN 3-405-12124-8 Russula rhodopus,Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 358-359, ISBN 3-405-12124-8 Russula rubra, Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 364-365, ISBN 3-405-12124-8 respectiv Russula sanguinea.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 390-391, ISBN 3-405-11774-7

Russula.badia sin. Russula friesii este necomestibilă din cauza mirosului (miroase ca o cutie de țigări după cedru), dar și gustul este neplăcut.Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 202- 204, ISBN 3-426-00312-0

Pentru genul Russula (ca și pentru soiurile Lactarius și Lactifluus) contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați.J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 196, ISBN 3-405-11568-2Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 77-78, ISBN 3-453-40334-7

Ciuperci asemănătoare

Valorificare Hulubița este, pricinuit cărnii foarte dense și compacte, pentru unii, o ciupercă excelentă pentru consum, pentru alții, din cauza lipsirii unui miros accentuat, mai puțin. Ea poate fi mâncată cel mai bine tânără, tăiată fin și crudă într-o salată cu maioneză, hrean, verdețuri sau cu hrean și frișcă precum pe mod ardelean, friptă, cu cepe, boia ardei, smântână și pătrunjel tocat.Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 78-80, ISDN 3-453-40334-7 Buretele poate fi pregătit de asemenea la grătar cu unt „à la maître d'hôtel”.Joachim Richter: „Dr. Oetker Pilz-Kochbuch”, Editura Ceres, Bielefeld 1983, p. 84, ISBN 3-7670-173-X Uscat, singur nu este de mare valoare, dar el poate fi amestecat cu alți bureți de pădure.

Note

Bibliografie Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p. Bruno Cetto, vol. 1-4 (vezi sus) Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928

Legături externe

Hulubiță, film

Categorie:Russula Categorie:Micoriză Categorie:Ciuperci comestibile Categorie:1796 în știință