O troiță este un simbol de cult creștin.
În spațiul românesc, troița poartă zonal alte denumiri, precum: "cruci la răscruci“ (în nordul Moldovei), "răstigniri“ (în Maramureș), "icoane“ (în Vâlcea), "rugi“ (în ținutul Pădurenilor), "lemne“ (în documentele mai vechi), "cruci“ (în Transilvania și Oltenia). Troițele sunt cruci din lemn sau piatră, cu diferite inscripții, sculpturi, icoane nelegate de cruce. Unele cruci sunt adăpostite în chioșcuri de lemn sau piatră prevazute cu o fereastră sau ușă de vizitare și care seamănă cu un mic altar având crucea, icoane de sfinți, ștergare, mănunchiuri de flori și busuioc și candele. Potrivit credinței populare, troițele se construiesc la intersecțiile drumurilor, pentru a alunga răul.Altare la răscruci de drumuri, Ziarul Lumina, accesat la 30 aprilie 2016 Mircea Eliade, istoric român al religiilor, afirma, în lucrarea sa „Sacrul și Profanul”, că troița sau stâlpul cerului are rol ritual și închipuie axul cosmic, pentru că, odată înălțat, teritoriul din jurul lui devine locuibil. Rolul troițelor în trecut thumb|left|Troițe de lemn Nicolae Iorga a scris că „Pe timpurile mai vechi decât domniile noastre, până și bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic” I. Voinescu, Monumente de artă țărănească din România, Prefață de N. Iorga, București, 1912.
Mircea Cristian Pricop, a scris că poporul român a rezistat în fața mării slave fiindcă era deja creștinat iar credința era exprimată la început prin ridicarea de prototroițe (stele funerare)Mircea Cristian Pricop, Troițele - frumusețe mistico-simbolică a realității credinței, Teza de licență, București, 2004 Tradiția troițelor a fost mai puternică și s-a menținut mai ales în zonele submontane, mai ferite de influentele străine. Troițe mai vechi de perioada medievală a secolelor XIV-XV din țările române nu au rezistat din cauza perisabilității lemnuluiIoan Oprișan, Troițe românești. O tipologie, Editura Vestala, București, 2003, pp. XV-XVI., p.VIII Numărul mare de cruci și troițe care umplu drumurile satelor românești arată cinstirea deosebită pe care a acordat-o mereu țăranul român principalului semn creștin.
Vezi și Troiță maramureșeană Troițele din Șchei
Note
Lectură suplimentară Funcțiunea magică a troiței, Romulus Vulcănescu, 1947 Troițe românești: o tipologie, Ion Oprișan, Editura Vestala, București, 2003 - recenzie Mircea Cristian Pricop, Troițele - frumusețe mistico-simbolică a realității credinței, teză de licență, București, 2004 Civilizația română sătească, Ernest Bernea, Editura Vremea, București, 2006 Monumente de artă țărănească din România - album de Ion Voinescu, prefață de Nicolae Iorga
Legături externe Altare la răscruci de drumuri, 13 septembrie 2008, Raluca Brodner, Ziarul Lumina Troitele romanesti, 14 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro TROIȚE ROMÂNEȘTI , astra.iasi.ro Categorie:Edificii religioase