Cortinarius (Samuel Frederick Gray, 1821), denumit în popor pâsloșeiConstantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 508, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO, este un gen foarte mare de bureți (global există mai mult de 2.000 de specii, în Europa aproximativ 500) din încrengătura Basidiomycota în ordinul Agaricales și familia Cortinariaceae. Denumirea științifică Cortinarius provine din cuvântul latin (), ce înseamnă văl, perdea. Această cortină este formată din fibre foarte fine ca păienjeniș între marginea pălăriei și piciorul. Cortina este o trăsătură caracteristică a ciuperci, dar apare de asemenea în alte genuri. Bureții acestui gen coabitează mereu, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dezvoltându-se în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de conifere și în cele foioase, din iunie până în noiembrie. Tip de specie este Cortinarius violaceus.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1-3; I funghi dal vero, vol. 4-7. Sursele exacte vezi sub bibliografieRose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 405-471, ISBN 3-85502-0450
Descriere Alături de genul Amanita, această familie cuprinde, atât specii valoroase, din punct de vedere alimentar, nu puține necomestibile cât și soiuri deosebit de toxice, unele mortale. Caracterele genului cu mici excepții sunt: thumb|left|180px| Diverse cortinarii Pălăria: este de mărime mediocră, emisferică sau în formă de clopoțel, în cursul maturizării din ce în ce mai aplatizată, până când în cele din urmă este convexă, la diverse specii ușor cocoșată. Cuticula este în mod general netedă, câteodată firoasă până solzoasă, poate fi uscată sau mucoasă și arată toate culorile. Lamelele: sunt dese, adesea oară ușor boltite, sporifere cu existența - cel puțin în stadiul tânăr - a elementelor de cortină, caracteristice pentru acest gen. Sporii sunt vâscoși, rotunjori până elipsoidali, pulberea fiind maroniu-ruginie. Piciorul: este cilindric, la diverse specii bulbos spre bază și relativ înalt față de pălărie. Coloritul diferă. Carnea: este destul de tare, albă sau colorată (soiuri necomestibile). Gustul poate fi dulceag, iute sau dezagreabil, mirosul variază între plăcut, fructuos și scârbos.
Caracteristici comune Genul poartă în tinerețe mereu o cortină, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș între marginea pălăriei și picior (rest al vălului parțial/universal). Aceste fibre sunt efemere și cortina dispare, dar ele se restrâng frecvent în jurul mijlocul piciorului creând la diverse soiuri o zonă inelară. Culoarea sporilor este în cele mai multe cazuri maronie până ruginie, astfel lamelele unei ciuperci mature ale acestui gen sunt de același colorit. Toate speciile acestui gen sun simbionți micoriză, astfel se găsesc numai în asociere cu copaci.Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 200, ISBN 978-3-440-13447-4
Determinarea exactă este adesea dificilă, motiv pentru care genul este împărțit în secțiuni (subgenuri) pentru a efectua apoi cercetări mai direcționate respectiv o identificare la nivel de specie. Un instrument important pentru a distinge de exemplu secțiunile de altfel foarte asemănătoare ale Dermocybe și Leprocybe este testul de alcool. Se verifică dacă coloranții conținuți în descoperire pot fi dizolvați cu alcool. Pentru a face acest lucru, cel mai bine este dacă ciuperca se așază pe 3-4 foi de rulou de bucătărie întinse una peste alta și apoi se stropește cu ceva alcool incolor. Dacă din burete se eliberează coloranți care colorează hârtia, atunci este vorba de o Dermocybe, dacă nu este o Leprocybe.Pilzwelten
Subgenuri (secții) Genul Cortinarius cuprinde în Europa aproximativ 500 (global mai mult de 2.000). Depinde de autor, acesta este împărțit în șase la nouă subgenuri. Multe specii pot fi determinate doar de specialiști cu ajutorul caracteristicilor microscopice și a reacțiilor chimice ale culorii. Mai departe, toate subgenurile sunt încă odată divizate în mai multe secții. Subîmpărțirea următoarele subgenuri urmează în mare măsură după taxonomiile lui Bruno Cetto, Jean-Louis Lamaison și Marcel Bon:Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 57, ISBN 3-405-11774-7Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 122-123, ISBN 978-3-8427-0483-1
Cortinarius - Cortinarius (în sens restrâns): specii cu picior mai gros, de exemplu Cortinarius caperatus (comestibil), Cortinarius crassus (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius hercynicus (necomestibil),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 409, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius poppyzon (necomestibil),J. Melot: „Combinations et taxa nova”, în: „Documents Mycologiques”, Editura Société mycologique du Nord de la France vol. XX, nr. 77, Lille 1989, p. 96 Cortinarius splendens (otrăvitor),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 380-381, ISBN 978-3-440-14530-2 Cortinarius violaceus (comestibil). Ultimul este tip de specie.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 218-219, ISBN 3-405-11774-7
Dermocybe: specii cu picior cilindric și subțire cu calități nehigrofane, de exemplu, Cortinarius croceus (otrăvitor),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius malicorius (otrăvitor), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius sanguineus (otrăvitor),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 408, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius semisanguineus (otrăvitor),Bruno Cetto: Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 192-193, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius uliginosus (otrăvitor).Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6 Sunt micologi, ca de exemplu Meinhard Michael Moser, care declară, că acest subgen ar fi un gen propriu, cea ce însa nu s-a impus.
Hydrocybe: specii cu sau fără inel cu pălărie netedă, câteodată fibroasă. Cele mai importante caracteristici sunt tulpinile adesea zonate și pălăriile higrofane care se schimbă odată cu disimilitudinea umidității. Cei mai mulți autori o văd pe Hydrocybe drept secție al subgenului Telamonia. Exemple: Cortinarius bivelus (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 246-247, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius evernius (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 202-203, ISBN 88-85013-37-6 Cortinarius hemitrichus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius laniger (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7 Cortinarius subferrugineus (necomestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177, ISBN 3-405-12124-8
Leprocybe: specii cu cuticulă catifelată, fin fibroasă până scămos-solzoasă cu un colorit uniform, de exemplu Cortinarius bolaris (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 224-225, ISBN 3-405-11774-7 Cortinarius callisteus (otrăvitor),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 366-367, ISBN 978-3-440-14530-2 Cortinarius cotoneus (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius gentilis (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187, ISBN 3-405-12081-0 Cortinarius melanotus (necomestibil)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 24-25, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius orellanus (mortal), Cortinarius rubellus (mortal), Cortinarius rubicundulus (otrăvitor),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 411, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius venetus (otrăvitor).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7 Acest subgen a mai fost împărțit în trei secțiuni, anume: Legrocybe(preponderent de culoare galben-măslinie până măslinie), Limonei și Orellani (ambele preponderent de culoare galbenă până ocru-portocalie).
Myxacium: specii cu pălărie și picior foarte mucos, de exemplu Cortinarius collinitus (comestibil),Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 452, ISBN 3-85502-0450 Cortinarius croceocaeruleus (necomestibil, foarte amar),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 120-121, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius delibutus (comestibil),Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 388-389, ISBN 978-3-440-14530-2 Cortinarius elatior (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 130-131, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius livido-ochraceus (comestibil),Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 789, ISBN 3-8289-1619-8 Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus (letal), Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8 Cortinarius mucosus (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 128-129, ISBN 88-85013-25-2 Cortinarius salor (comestibil),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7 Cortinarius stillatitius (comestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 230-231, ISBN 88-85013-46-5 Cortinarius trivialis (necomestibil).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 34-40, 200-201, ISBN 3-405-11774-7