Prezentul glosar de agricultură conține termeni din domeniile culturii plantelor, creșterii animalelor, din domenii conexe ca: agrotehnică, agrochimie, medicină veterinară, fitopatologie, sericicultură, apicultură, pedologie, horticultură, pomicultură, viticultură, silvicultură, piscicultură, dar și din domeniul politicii și dreptului agricol național și comunitar.
Cuprins Ab - Af • Ag - Am • An - Ar • As - Az • Ba - Bl • Bo - Bz • Ca - Câ • Ce - Ci • Cl - Co • Cr - Cz • Da - De • Di - Dz • E • F • G • H • I • J • K • L • M • N • O • P • Q • R • Sa - Se • Sf - Sp • St - Sz • T • U • V • Y • Z Vezi și • Legături externe
A
Ab - Af thumb|right|150px|Abator de porci abataj – sacrificare cu vărsare de sânge a animalelor în abator; - totalitatea operațiilor efectuate în abator, de la sacrificarea animalelor până la tranșarea cărnii. abator – incintă unde se sacrifică animalele și se prepară carnea destinată consumului. Aberdeen-Angus – rasă de bovine, crescută pentru producția de carne. abrastol - sare de calciu a naftolului, folosită ca substanță antiseptică în vinificație. absorbție: - pătrunderea apei din sol, împreună cu sărurile minerale și gazele dizolvate în ea, în corpul plantei; - metodă de încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată și prin care, după mai multe generații, se obține treptat o îmbunătățire radicală. absorbție specifică - raportul dintre cantitatea de apă care poate fi reținută în sol și cantitatea de apă totală când solul este saturat. acaret - construcție auxiliară care ține de o gospodărie agricolă. acarieni – artropode din clasa arahnidelor, multe din ele dăunătoare agriculturii, altele paraziți ai omului; exemplu căpușele. acarioză: - dermatoză contagioasă, comună omului și animalelor, provocată de acarieni; - umflare patologică a mugurilor, cauzată de înțepăturile unor acarieni. acarioza albinelor - boală parazitară, provocată de acarianul Acarapis Woodi, care poate fi mortală pentru albine. acetoză - boală la rumegătoare, determinată de prezența în exces a corpilor cetonici în organism. aciditate a solului – însușirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab, datorită predominării ionilor de hidrogen. acidofilin – lapte fermentat cu Lactobacillus acidophilus împreună cu Streptococus lactis, în scopul îmbunătățirii calităților. acru – măsură agrară folosită un unele țări anglo-saxone. actinobaciloză - boală frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, caracterizată prin adenopatie și abcese în țesuturile moi. actinomicoză: - boală infecțioasă (mai ales la cornutele mari) provocată de unele ciuperci microscopice și bacterii; vezi și actinobaciloză; - boală a plantelor produsă de bacterii patogene, de exemplu actinomicoza cartofului sau râia cartofului (provocată de bacteria Actinomyces scabies). acvacultură: - ramură a agriculturii ce are ca scop creșterea de animale și plante acvatice în vederea comercializării; cuprinde ramurile: piscicultura, conchilicultura, creșterea crustaceelor, algocultura; - cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale. acvasol - sistem prin care se realizează împrăștierea mecanică în sol a unor particule solide sau lichide. adăpător - loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație (automată) pentru adăpat. adăpost – loc de refugiu și de protecție contra intemperiilor, pentru oameni sau pentru animale. adâncime critică – adâncime deasupra căreia, dacă se ridică nivelul pânzei freatice, se produce salinizarea solului. adâncime de îngheț - nivelul cel mai coborât de la suprafața unui teren la care apa interstițială se transformă în gheață la temperaturi scăzute. adelfogamie - metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale. adezivi – substanțe care se adaugă în preparatele pentru combaterea bolilor și dăunătorilor, în scopul fixării acestora pe suprafața plantelor. aerare - pătrunderea aerului în spațiile libere dintre particulele solide ale substanței glomerulate sau într-un mediu lichid, fie în mod natural, fie prin acțiunea omului (exemplu: aerarea cerealelor depozitate pentru evitarea fenomenului de încingere). aerarea solului - procedeu prin care se realizează schimbul permanent de gaze dintre sol și atmosferă; se realizează prin lucrări agrotehnice de mărunțire și afânare a acestuia. aerotaxație – metodă utilizată în silvicultură care constă în determinarea caracteristicilor arboretelor, fie prin observare directă, fie folosind fotograme aeriene sau aparate stereoscopice. thumb|right|200px|Plug pentru afânarea solului afânarea solului – lucrare agricolă executată cu grapa, cultivatorul, prășitoarea, în scopul aerisirii solului și distrugerii buruienilor (sinonim: mobilizarea solului). Afrikaander - rasă de taurine cu cocoașă, originară din Africa de Sud. aftă – leziune a pielii și a mucoaselor, constând într-o veziculă cu lichid opalescent (exemplu: pe ugerul vacilor). afumător - utilaj apicol care produce fum pentru liniștirea familiei de albine, în perioada când se lucrează la stup. Afuz-ali – soi de viță de vie originar din Asia Mică, al cărui rod este apreciat ca strugure de masă.
Ag - Am agalactie contagioasă – boală provocată de microbul Mycoplasma agalactiae, care provoacă încetarea secreției lactate la oi și capre. Agen – soi de prun originar din Franța. Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - instituție subordonată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care, după aderarea României la Uniunea Europeană, îndeplinește funcția de plată pentru proiectele de investiții, finanțate din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - instituție subordonată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care derulează fondurile europene pentru implementarea măsurilor de sprijin finanțate din Fondul European pentru Garantare în Agricultură (abreviere APIA). Agenția Națională de Consultanță Agricolă - instituție care organizează acțiuni de popularizare, consultanță, asistență tehnică, instruire și pregătire profesională (abreviere: ANCA). Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - instituție care a preluat în totalitate atribuțiile "Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit", conform OUG 41/2014 (abreviere: AFIR). Agenția SAPARD - organismul descentralizat din România (definită conform OUG 142/2000), care a asigurat implementarea tehnică a Programului și plata proiectelor SAPARD. agitator – organ de mașină ce servește la amestecarea lichidelor în mașinile de stropit, pulverizat, semănat etc. agregat – component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. agresivitate – însușire a unor agenți patogeni de a ataca mai multe specii de plante. agribusiness - termen care se referă la diversele tipuri de afaceri din domeniul producției agroalimentare: activitățile agricole din fermă, aprovizionarea, produsele chimice și mașinile agricole, îngrășăminte, distribuția, procesarea, marketing-ul și vânzările. agricultură: – ramură a economiei care cuprinde producția vegetală și creșterea animalelor. - activitate productivă care are ca obiect cultivarea pământului și creșterea animalelor în scopul obținerii de produse alimentare și materii prime; totalitatea lucrărilor și a metodelor întrebuințate în acest scop. agricultură alternativă - mod de abordare a activităților agricole prin care sunt avantajate procesele naturale și se folosesc în mod selectiv îngrășămintele, și pesticidele pentru a asigura eficiența producției și conservarea solului, apei, energiei și a resurselor biologice (vezi și agricultură organică). agricultură biodinamică - mod de abordare a agriculturii prin care se reduce chimizarea și se ține cont de fenomenele naturii (principii antropozofice); solul este fertilizat numai prin mijloace naturale (resturi vegetale și animale). agricultură biologică - vezi agricultură organică. agricultură conservativă - mod de agricultură care conservă, îmbunătățește și utilizează mai eficient resursele naturale printr-un management integrat al resurselor disponibile, combinate cu stimuli externi; vezi și lucrare conservativă. agricultură convențională - sistem de practici agricole, tipice fermelor mari, care utilizează în mod intensiv metode chimice și mecanizate, în contrast cu practicile alternative sau durabile. agricultură ecologică - vezi agricultură organică. agricultură extensivă - sistem de agricultură în care se investește o cantitate relativ redusă de muncă și capital pe unitatea de suprafață; de obicei, implică suprafețe mai întinse. agricultură intensivă - formă a agriculturii care se bazează pe consum și producție ridicate pe unitatea cubică de suprafață de teren. agricultură organică - mod de abordare a agriculturii în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului, în care nu se folosesc substanțe chimice de sinteză sau organisme modificate genetic, în scopul realizării de produse agricole și alimentare proaspete și autentice (sinonime: agricultură ecologică, agricultură biologică; vezi și agricultură alternativă). agricultură pe verticală - practica creșterii culturilor pe straturi suprapuse și la care se face apel la tehnici agricole fără sol, precum hidroponia, acvaponia și aeroponia. agricultură durabilă - sistem de practici agricole care urmărește să producă hrană într-un mod ecologic, economic și social responsabil, asigurând protecția mediului, bunăstarea comunităților rurale și viabilitatea economică pe termen lung. agrimensură - tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole. agroalimentar - (despre produse) care provine din agricultură, care se referă la producția sau la comercializarea alimentelor de origine agricolă. agrobiologie – știință care studiază legile biologice care acționează în agricultură, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. agrobotanică - studiul plantelor agricole; botanică agricolă. agrochimie – știință care se ocupă cu studiul circulației substanțelor în agricultură și cu procesele chimice care se petrec în sol, plante și animale, în scopul ameliorării producției și al îmbunătățirii calității produselor. agroclimatologie - ramură a climatologiei care se ocupă cu studiul climei ca factor de influență a producției agricole. agroecologie - ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul influenței factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; ecologie agrară. agroecotip - ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare, fiind format din soiuri și hibrizi ameliorați. agrofizică - știință care se ocupă cu studiul metodelor fizice de cercetare a condițiilor în care se dezvoltă plantele, al proceselor fizice ce au loc în plante etc. agrofond – sol cultivat pe care se aplică măsurile agrotehnice în scopul creării condițiilor optime pentru producție. agrogeologie - vezi pedologie. agroindustrial - referitor la agricultură, la prelucrarea industrială a produselor agricole și la industriile conexe. agrologie - știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. agrometeorologie – știință care cercetează condițiile meteorologice, climatice și hidrologice, în scopul folosirii lor în agricultură. agrominim - totalitatea lucrărilor agronomice minime fixate pentru creșterea producției agricole; complex de cunoștințe agronomice necesare creșterii producției agricole. agronomie – complex de științe pe care se bazează producția agricolă și care se împart în mai multe grupe: științe biologice (pedologia, agrotehnica, fitotehnica ș.a.), științe mecano-tehnice, științe despre lucrările de îmbunătățiri funciare, științe economico-organizatorice. agropedologie - disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire continuă a fertilității solurilor.